Un inedit proiect iniţiat la Biserica „Buna Vestire” din cartierul sibian Guşteriţa aduce în comunitate un suflu nou. „Şura culturală” este un centru de tineret şi de activităţi al comunităţii din Guşteriţa, unde tinerii, copiii, familiile şi vârstnicii redescoperă spiritul comunitar într-o veche parohie binecuvântată cu ctitorii şaguniene.
Guşteriţa este unul dintre cartierele cele mai interesante din Sibiu. Devenit parte a oraşului abia în anii ’50, până atunci fiind un important sat din apropierea Sibiului, Guşteriţa mai păstrează şi astăzi elemente din viaţa satului de odinioară. O simplă plimbare prin cartier ne poartă în trecut şi descoperim aici case vechi, grădini şi locuri verzi aşa cum găseşti doar la sat, toate amestecate cu ceea ce înseamnă viaţa urbană actuală.
În acest amestec de rural şi urban, spiritul comunitar de odinioară s-a pierdut în timp, dar de câţiva ani acesta pare să renască prin proiectele Bisericii „Buna Vestire”, ctitoria şaguniană din inima cartierului. Vorbim acum de cel mai cunoscut proiect aflat în desfăşurare, „Şura culturală” din Guşteriţa, o iniţiativă a celor două parohii din cartier care formează însă, aşa cum este firesc, o singură comunitate. De fapt, iniţiativa preotului paroh de la Sibiu-Guşteriţa I, părintele Alexandru Ioniţă, alături de care este şi preotul de la Sibiu-Guşteriţa II, părintele Marius Tofan, continuă vechea tradiţie şaguniană de a avea lângă biserică un ansamblu cultural-educativ, adevărate instituţii ale educaţiei pentru tineri, centre de cultură, artă şi creaţie din ce în ce mai rar întâlnite în zilele noastre.
„Construieşte o comunitate”
„În parohia noastră avem două moşteniri valoroase şi o mare nevoie, o mare lipsă. Cele două moşteniri sunt şaguniene. Prima este biserica noastră, ctitorită de Sfântul Andrei Şaguna la 1873, dar şi programul de a avea pe lângă biserică nu doar o şcoală, ci şi o implicare socială, culturală a preotului. Preotul din Guşteriţa de la 1873 era foarte implicat în lumea culturală şi socială, în procesul de emancipare a românilor din Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A doua moştenire este terenul pe care îl avem în jurul bisericii, de aproximativ 5.000 de metri pătraţi, pe care avem construite biserica, şcoala confesională din 1909, casa parohială şi «Şura culturală». Dar marea nevoie pe care am constatat-o după hirotonia şi instalarea mea aici a fost lipsa unei comunităţi. Biserica este destul de mică, comunitatea există, oamenii participă la sfintele slujbe, dar sentimentul de familie creştină, de comunitate, de comuniune este foarte firav. Veneam cu entuziasm după mai mulţi ani în care am trăit în diaspora românească, unde m-am bucurat de comuniunea care se înfiripă acolo în jurul preotului şi al parohiei, şi am crezut că şi aici lucrurile funcţionează ca acolo. Am fost şocat de lipsa aceasta de încredere, de disponibilitate a unuia faţă de celălalt. De aici a pornit proiectul «Şurii culturale», care are ca motto: «Construieşte o comunitate»”, ne-a spus preotul Alexandru Ioniţă.
Aşadar, „Şura culturală”, proiectul iniţiat acum doi ani, este mai mult decât simpla reamenajare a unei şuri într-un centru de activităţi. Este, de fapt, transformarea unui cartier într-o adevărată comunitate, în jurul bisericii care redevine încet-încet sufletul acesteia.
Tinereţe în tinda bisericii
Părintele Alexandru Ioniţă îşi doreşte foarte mult ca „Şura culturală” să fie locul unde tinerii, dar şi celelalte categorii de vârstă să simtă comuniunea adusă de credinţă şi de dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. De mare ajutor îi este experienţa dobândită în lucrul cu tinerii şi copiii la Asociaţia „Dia.Logos” şi la corul de copii cu acelaşi nume, înfiinţate la Sibiu de părintele Ioniţă încă dinainte de a deveni preot. „Am format corul şi Asociaţia «Dia.Logos», lucru care a fost un avantaj pentru Parohia Guşteriţa, pentru că veneam cu o experienţă în lucrul cu tinerii, cu cei mici, şi am dorit să folosesc aici, în parohia noastră, tot ceea ce am învăţat. În parohie, pe lângă biserică, avem clădirile care erau părăsite de multe decenii, cum este şcoala, închisă încă din perioada comunismului. Clădirea a fost renovată şi acum funcţionează ca şcoală primară, dar odată cu această destinaţie nu am mai avut unde să facem activităţi cu tinerii noştri, pentru că nu puteam să intrăm peste programul şcolii, şi singura clădire disponibilă a fost această şură din curtea casei parohiale, un spaţiu foarte generos, pe care o transformăm într-un centru cultural cu multe activităţi pentru toate vârstele posibile din parohia noastră şi în jurul căreia sperăm să se închege o comunitate”, ne-a spus părintele Alexandru Ioniţă.
Implicat cu ani în urmă şi în activităţile Departamentului de tineret al Arhiepiscopiei Sibiului, părintele Alexandru Ioniţă a ştiut cum să răspundă nevoii mari din parohia primită de a aduna tinerii în jurul bisericii, de a le oferi acestora posibilitatea să-şi manifeste credinţa, dragostea faţă de tradiţii, de valori, artă şi creaţie, într-un spaţiu parohial şi sub îndrumarea Bisericii. Participarea la sfintele slujbe săvârşite în biserica parohială este pentru tineri esenţială, însă nevoia de a primi de la parohie posibilitatea de a trăi în comuniune cu ceilalţi şi în afara programului liturgic este mare şi trebuie întâmpinată cu programe menite să le ofere tinerilor ceea ce-şi doresc. „Tinerii au mare nevoie de a se exprima, de a trăi viaţa pe care şi-o doresc, într-un cadru bine stabilit, pe care mă bucur că îl putem oferi, un loc unde să se poată manifesta aşa cum sunt ei, să asculte muzica lor, să simtă comuniunea cu cei de vârsta lor, să facă teatru sau olărit, să discute pe temele pe care şi le doresc, să fie nestingheriţi în activităţile lor, dar în acelaşi timp să simtă că împreună cu ei, în spatele lor, în umbra lor suntem noi, cei mai în vârstă, cei care le oferim acest spaţiu şi suntem atenţi la modul în care se desfăşoară lucrurile, adică la siguranţa lor, dar şi la o limită a decenţei, a bunei-cuviinţe, toate pentru a depăşi această perioadă în care sunt tentaţi să trăiască într-o extremă sau în alta. Descoperim în spaţiile acestea de lângă biserici că putem trăi o viaţă frumoasă, că putem face lucruri frumoase împreună. Aceasta este intenţia noastră şi sperăm ca tinerii să-şi găsească locul şi să trăiască frumos în tinda Bisericii”, mai spune părintele Alexandru Ioniţă.
Târguri, teatru, concerte
Lucrările de amenajare a „Şurii culturale” sunt în plină desfăşurare. Sunt speranţe că anul acesta ele vor fi terminate şi vor începe aici noi activităţi. În prezent, se lucrează la ultimele amenajări şi finisaje interioare pentru ca spaţiile să fie aşa cum îşi doresc tinerii. Dar activităţile pentru tineri şi nu numai pentru ei au început de mai demult în parohie. Până acum, au fost organizate diferite activităţi în curtea parohială, unde tinerii şi celelalte categorii de vârstă au avut posibilitatea să cunoască mai bine proiectul şi stadiul lucrărilor. Aici s-au desfăşurat, spre exemplu, diferite târguri de produse, de jucării, cărţi şi haine folosite. Au participat la aceste evenimente familii tinere, iar atmosfera a fost una frumoasă, prietenoasă, în care oamenii simt că renaşte spiritul comunitar de altădată. „Am organizat Zilele Recoltei în Guşteriţa, când am încurajat producători locali să vină cu produsele lor, ştiind că odinioară Guşteriţa era renumită prin produsele gastronomice aduse la Sibiu. Am organizat piese de teatru şi concerte de muzică şi toate acestea ne-au încurajat şi ne-au dat speranţă că merită să luptăm pentru finalizarea clădirii şi să avem acest spaţiu, pentru că atunci când va fi gata, vom avea mai multe evenimente şi contribuţii pentru a aduna oamenii spre lucruri frumoase”, ne-a mai spus părintele Ioniţă.
Până acum, numeroşi credincioşi din parohie şi din alte comunităţi au apreciat proiectul „Şurii culturale”. Mulţi dintre ei au venit în sprijinul acestuia, fie cu bani, fie cu materiale de construcţie, fie cu mână de lucru. „Facem totul cu ajutorul sponsorizărilor şi donaţiilor. Cea mai mare parte a fondurilor vine din afara parohiei, care nu-şi permite să susţină financiar aceste lucrări. Mă bucur că am reuşit să motivez oameni şi din afara parohiei noastre, care au venit, au pus mâna, au lucrat, au făcut voluntariat şi i-au încurajat şi pe alţii din parohie să participe, să se deschidă pentru un proiect prea nou sau prea modern pentru ceea ce erau obişnuiţi ei să vină din partea unei parohii”, mai spune părintele Ioniţă.
Pentru tineri şi pentru vârstnici
Amenajarea fostei şuri din curtea casei parohiale într-un centru cultural va aduce comunităţii un spaţiu multifuncţional, unde activităţile se vor desfăşura în cele mai bune condiţii. La parterul clădirii va exista o sală multifuncţională, o bucătărie, o baie şi toalete, iar la mansardă vor fi spaţii pentru atelierele de creaţie, unde copii şi tineri vor confecţiona diferite obiecte de artizanat, vor picta icoane pe sticlă şi lemn, piese de mobilier, iar produsele lor vor fi comercializate pentru a susţine cheltuielile centrului. „Tendinţa noastră este să aglomerăm spaţiul cu foarte multe activităţi şi eu am probat că se pot face multe activităţi. Vom folosi spaţiul pentru evenimentele culturale. O dată pe lună va fi un eveniment cultural pentru un public mai larg, un concert de muzică sau o piesă de teatru, iar zilnic vom funcţiona după modelul Palatului Copiilor. Va fi un program strict, cu activităţi de după-amiază, vor fi cursuri, şi mă bucur că sunt voluntari dispuşi să susţină fiecare câte o oră de dans, arte plastice, karate, muzică, cântat la diferite instrumente, de tot felul de activităţi educative pentru copii, dar vom avea şi activităţi pentru vârstnici, de exemplu, întâlniri speciale pentru ei, unde să bea împreună un ceai, să povestească ce au ei mai drag, să discute”, spune părintele Alexandru Ioniţă.
Componenta socială a proiectului
Proiectul „Şura culturală” are şi o componentă socială. După cum ne-a spus părintele Alexandru Ioniţă, viitorul spaţiu va veni în sprijinul persoanelor cu dificultăţi materiale. „Mulţi locuitori ai cartierului nostru nu au încă apă curentă, electricitate, condiţiile de bază pentru locuinţele lor, şi aici va fi un loc unde vor putea face un duş, vor putea să-şi spele hainele sau să primească haine noi, dacă au nevoie şi doresc”, spune părintele Alexandru Ioniţă.
Mai mult decât atât, „Şura culturală” va fi şi un loc de dialog interetnic şi intercultural, dat fiind că în cartierul sibian există o importantă comunitate romă, iar uneori sunt şi conflicte între comunitatea română şi cea romă. „Statistic, dacă ne uităm la numărul celor botezaţi, o mare parte din copii sunt din etnia romă şi Biserica are mare nevoie să se adapteze la această realitate şi să înveţe cum să abordeze situaţia, mai ales că în unele comunităţi, în multe cartiere sunt conflicte între romi şi români. Ne dorim ca «Şura culturală» să fie un loc unde se întâlnesc cele două grupuri şi până acum am reuşit să organizăm activităţi în care intenţionat am invitat copii şi tineri atât din comunitatea romă, cât şi din comunitatea română. Au fost şocaţi la început când au văzut că au fost puşi faţă în faţă la activitate, dar apoi au început să cânte, să danseze, să facă activităţi împreună când au realizat că sunt copii şi au aceleaşi preocupări, doresc aceleaşi lucruri, au aceleaşi trăiri şi atmosfera s-a detensionat foarte uşor. «Şura culturală» are şi această componentă de a atenua diferite tensiuni dintre grupurile etnice din parohia noastră”, ne-a mai spus părintele Ioniţă.
Speranţele sunt mari în comunitatea din Guşteriţa. În lunile următoare, „Şura culturală” va fi inaugurată, iar activităţile organizate până acum în curte vor fi găzduite de spaţiile pentru care s-a trudit în tot acest timp. Iar comunitatea din Guşteriţa creşte pe zi ce trece şi redescoperă bucuria comuniunii în dragostea faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de tot ce este frumos şi ziditor.
