Tabăra de creaţie „Vara pe uliţă”

Încă de la începutul vacanţei mari, auzisem prin oraş că, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, copii şi tineri cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani îşi petrec nemaipomenit după-amiezile. Curioşi, am dorit să aflăm mai multe. După ce am zăbovit un timp în Tabăra de creaţie „Vara pe uliţă”, am primit adevărate lecţii despre arta meşteşugului tradiţional românesc de la participanţii atent coordonaţi de meşteri populari pasionaţi.

Cine a spus că într-un oraş mare, asemenea Bucureştiului, copiii nu se pot bucura de vacanţă, precum o făceau părinţii lor, odinioară, înseamnă că, de vreo 23 de ediţii încoace, nu şi-a manifestat interesul să vadă cum se desfăşoară, măcar o dată, Tabăra de creaţie „Vara pe uliţă” de la Muzeul Satului.

Iuliana Grumăzescu, director la Direcția Comunicare și Educație Muzeală a instituţiei bucureştene, ne-a fost ghid în incursiunea noastră pe uliţele satului din centrul Capitalei: „Suntem la mijlocul Taberei de creaţie «Vara pe uliţă», organizată de Muzeul Naţional al Satului «Dimitrie Gusti», în perioada 6 iulie – 15 august 2015. Mai mult de 800 de copii şi tineri cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, dar şi adulţi cu inimă de copil, dornici să înveţe din tainele meşteşugurilor tradiţionale româneşti, participă la atelierele pentru care au optat, timp de 6 săptămâni, în fiecare zi de luni până vineri, între orele 10:00 și 14:00. Avem ateliere de olărit, modelaj în lut, sculptură în lemn, icoane pe lemn, icoane pe sticlă, pictură naivă, ouă încondeiate, cusut-ţesut, podoabe populare, măşti populare, păpuşi, împletituri textile şi vegetale, opincărit. Noutatea din acest an este atelierul de dansuri populare.”

„Tradiţia merge mai departe”

În aproape fiecare gospodărie din sat, sub coroanele umbroase ale nucilor, cursanţii stau la mese lungi din lemn şi lucrează cu foarte mult entuziasm. Asemenea unor vedete, se lasă fotografiaţi şi strâng mâinile turiştilor români şi străini, care le cercetează de aproape meşteşugul, încântaţi de ceea ce văd.

Atelierul de podoabe populare nu e departe de intrarea principală în muzeu. Este animat de copii între 4 şi 10 ani. Sunt vreo 10 fetiţe şi un băieţel. Singurul. Fomalhaut. Numele micului meşter, inspirat de steaua cea mai strălucitoare a unei constelaţii, produce curiozitate în grupa micuţelor, care se întrec în a vârî pe ac mărgele cât mai mici şi mai colorate. Isabela Ana, Miruna, Sara, Iasmina sunt ucenice vechi în cadrul atelierelor taberei de creaţie. Au trecut prin aproape toate modulele organizate de meşterii populari. În timp, şi-au perfecţionat puterea de concentrare şi manualitatea, creativitatea şi uşurinţa de a comunica. 

Subiectele de discuţie la masa de lucru sunt creaţiile pe care le execută cu mare atenţie şi răbdare, noutăţile legate de eroii copilăriei, cărţile, desenele animate, dar şi amintirile din vacanţele petrecute la bunici, pe care nu le au foarte mulţi dintre ei. 

Maria Morar, profesor coordonator al atelierului de podoabe populare, vine, de peste 15 ani, tocmai din comuna Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud, să înveţe copiii bucureştenilor un meşteşug străvechi, moştenit din familie: „Pe fetiţe le învăţ să facă coliere, brăţări, ineluţe. Sunt foarte cuminţi, atente la tot ce le spun şi au multă răbdare. Se lucrează foarte greu, pentru că acul e mic şi intră greu în mărgele. Sunt tare mulţumită de ele. Am şi acasă, în Salva, copile care încep să descopere încet, încet acest meşteşug. Mai sunt încă femei în satul nostru care ştiu a lucra cu mărgele. Tradiţia merge mai departe, nu o vom lăsa să piară.” 

O altă gospodărie. Un alt atelier. Meşter şi ucenici pictează tăcuţi icoane pe lemn, sub streaşina unei biserici şubrezite de ani.

Mihaela Bădescu este pictor iconar cu experienţă, după ce mai mulţi ani a lucrat în proiectare. A îndrăznit să continue cu pictura chipurilor de sfinţi ca urmare a îndemnului primit din partea vrednicului de pomenire părinte Sofian Boghiu. 

„Elevii mei au o afinitate deosebită pentru Fecioara Maria, Fecioara cu Pruncul, pentru Mântuitorul Iisus, dar eu îi îndemn să dea chip şi sfinţilor ale căror nume le poartă”, explică Mihaela Bădescu, atentă la icoana Sfântului Efrem cel Nou care prinde contur în mâinile lui Nicanor. Adolescentul, fiu de preot, participă de şase ani la cursurile doamnei Bădescu. Sora lui mai mică, Magdalena, îşi exersează talentul la atelierul de icoane pe sticlă, iar ceilalti fraţi, Matei şi David, învaţă să sculpteze o cruce din lemn, sub atenta supravegherea a lui Liviu Balac, iconar şi sculptor. 

„Copiii noştri petrec aici un timp de bună calitate”

Se apropie ora 12:00. Este momentul „pauzei de divertisment”, aşa cum o numeşte Iuliana Grumăzescu. Pentru 60 de minute, copiii sunt antrenaţi în „jocuri tradiţionale din satul de altădată, concursuri, teatru, poezie, instrumente muzicale, sfaturi despre animalele domestice, acordarea primului ajutor, noţiuni de protecţie şi reguli de circulaţie, ateliere de dezvoltare personală, meşteşugurile altor ţări – Japonia, face painting, dans de societate, trea­sure-hunt, grădinărit, demonstraţii de gimnastică şi arte marţiale şi multe alte activităţi menite să îi antreneze pe copii într-o joacă educativă.”

Cornelia Pascu, mamă a patru copii, caută să îşi adune puii de la activităţile pe care singuri le-au ales şi mărturiseşte în treacăt: „Este o idee formidabilă organizarea acestei tabere de creaţie. Copiii noştri petrec aici un timp de bună calitate. Mă bucur că am reuşit să găsesc alternativa la tot ce înseamnă tehnologie, de care copiii sunt foarte atraşi, şi să fim împreună într-un loc care ne place mult şi ne destinde pe fiecare în parte.”

După pauză, învăţăm să facem peretare (n.r. ţesătură din cânepă sau bumbac, care se pune pe perete, în scop decorativ, dar şi utilitar) cu profesoara Liliana Tremurici. „De 10 ani, mă străduiesc să învăţ copiii care vin la aceste ateliere să deprindă un meşteşug care, în viitor, să devină o oportunitate de meserie sau de afacere. Foşti elevi, unii dintre ei plecaţi în străinătate, şi-au deschis magazine cu miniaturi, alţii le vând pe internet. Lucrul de mână este unic şi foarte apreciat”, lămureşte meşterul popular. 

În drum spre ieşirea din muzeu, peste gardul unei case tradiţionale munteneşti, se aude glasul unui băieţel: „Muncim cu talent şi cu valoare, ceva ce foarte multă lume n-are”. Este Andrei, un băieţel de 10 ani, coleg de grupă cu Maria, Ilinca, Diana, Luca şi alţi copii, cei mai mici olari ai atelierului condus de Cristian Munteanu.

„Tabăra de creaţie «Vara pe uliţă» este brand de ţară din anul 2007 şi reprezintă o bună alternativă de a petrece vacanţa de vară în Bucureşti, într-un mod educativ. Atelierele propuse, dar şi activităţile din pauza de divertisment sunt gândite special pentru toate categoriile de vârstă şi au menirea de a promova patrimoniul cultural material şi imaterial al României”, a încheiat Iuliana Grumăzescu, director la Direcția Comunicare și Educație Muzeală de la Muzeul Satului.