Curtea Muzeului Ţăranului Român din Capitală a fost, ieri şi alaltăieri, plină de copii. Însoţiţi de părinţi şi bunici, copiii au venit să se bucure de manifestările organizate aici de ziua lor. S-au jucat cu lutul, au făcut schimb de jucării, alţii le-au vândut sau au învăţat să facă hârtie ecologică. Cu toţii au înţeles şi faptul că, dacă îţi foloseşti mâinile, poţi să faci o sumedenie de jucării, păpuşi din in, jucării din lemn, din lut şi multe altele. Vata de zahăr pe băţ nu a lipsit, dar şi turta dulce şi plăcintele au fost la căutare, printre micii sărbătoriţi.
Nea’Dumitru, un meşter olar de 69 de ani, prezent târgul de organizat la Muzeul Ţăranului Român, a fost, ieri şi alaltăieri, înconjurat de copii. Privirile lor se învârteau după roata care nu se mai oprea sub piciorul olarului. Nimeni nu îndrăznea să îl deranjeze. Se uitau fascinaţi la felul în care reuşea să dea formă unui bulgăre de lut. Palmele îi erau late, degetele groase, iar lutul, care parcă se lipise de ele, dădea impresia că sunt şi mai mari.
„Olăritul e tradiţie bătrânească“
Abia după ce neaâ Dumitru a terminat de făcut vasul s-au auzit glasurile pline de veselie ale copiilor. Se îmbrânceau care să urce primul pe scaunul lăsat liber de olar. Însă, cu aceeaşi blândeţe cu care a modelat vasul, acesta i-a liniştit, spunându-le că are lut pentru toţi. A luat în mâinile lui mici bucăţi de lut uman, care, peste câţiva ani, vor deveni adevărate vase păstrătoare ale tradiţiei strămoşeşti.
Şi el a fost o „bucată de lut“ lucrată tot de un olar, tatăl său. „Aveam patul exact lângă roata de olar. Tata se scula devreme şi lucra. Eu stăteam în pat şi mă uitam la el. Copiii trebuie să deprindă olăritul, pentru că e tradiţie bătrânească, nu o înveţi în şcoală, ci e transmisă din tată în fiu. De aceea, în sat avem o şcoală de vară pentru copii, în care îi învăţăm olăritul. Avem 6 roţi, se urcă pe ele şi fac tot felul de obiecte“, spune cu bucurie, neaâ Dumitru Constantin, olar de când se ştie în satul Pisc, comuna Ciolpani, judeţul Ilfov.
Lângă el, copiii care au văzut lut pentru prima oară în viaţa lor au început cu întrebările: ce este lutul, de unde se ia şi aşa mai departe. Dar, cu răbdarea caracteristică, neaâ Dumitru a răspuns tuturor: „Lutul îl luăm numai din carieră, este clisos, pământul normal nu este bun, se rupe, se sfarmă. Decupăm şi săpăm mult până ajungem la el.“
„Îmi plăcea că lua forma pe care o vroiam eu“
Unul dintre copii a fost entuziasmat de experienţa trăită. „Am ţinut mâinile strâns. Lutul era moale, şi îmi plăcea că lua forma pe care o vroiam eu. Am dat cu picioarele de roată, şi mai repede, şi mai rar. E prima oară când fac asta. Aş dori să mai învăţ ca să îmi iasă şi mie o formă; acum am făcut un vas, dar nu mi-a plăcut cum a ieşit“, a spus Bogdan, care este în clasa a III-a. Mama este bucuroasă de opera copilului: „A fost curios şi l-am adus să vadă cum e. E bine să inveţe, să ştie cum se lucrează lutul, şi încet, încet să înveţe şi din tradiţiile româneşti.“
În jurul lor, alţi „meşteri“, mai micuţi, încercau să facă diferite forme. Alexandra are 4 ani şi când am întrebat-o ce face, mi-a răspuns că „nu vreau să îţi spun, o să vezi la sfârşit.“ Până la urmă, mi-a explicat că a făcut o fetiţă, „ăştia sunt ochii, părul, fustiţa. Dar nu sunt eu, e altcineva.“
Andrei, elev în clasa a II-a, a făcut un coş cu ouă. „Am 11 ouă, dar sunt maro, nu pot să le fac roşii. Am mai făcut şi nişte dinozauri,“ se mândreşte cu operele sale.
„Îmi place să lucrez cu lutul, am făcut un popândău. La şcoală am făcut ieslea cu Iisus în ea, Fecioara Maria, Iosif şi cei trei magi. După ce am modelat personajele, domnul profesor le-a ars şi apoi noi le-am pictat“, ne-a spus Lucia Maria, clasa a VII-a.
Copiii îşi vând scump jucăriile
Într-un alt colţ ai Muzeului Ţăranului Român, copiii stăteau în spatele „tejghelei“. Fiecare şi-a adus jucăriile de care nu mai are nevoie, ca să le vândă sau să facă schimb cu ceilalţi.
Ionuţ, 11 ani, ne prezintă oferta: „Am un tanc, un ponei, maşinuţe. Am şi două pistoale, vă dau şi centura. Se pune în faţă şi trebuie să joci în doi; atunci când laserul de la pistol atinge mijlocul centurii, eşti mort. Aş vrea să fac şi schimb de jucării, dar nu am cu cine, aşa că le vând.“
Mama Iuliei, o fetiţă prezentă la târg, încă nu ştie dacă aceasta le va vinde sau le va schimba: „Ar vrea să facă schimb, dar vrea şi bani. Acasă am discutat mult pe tema asta, dar încă nu este hotărâtă.“
Dar cel mai sigur este Matei: „Nu mai am nevoie de ele şi le vând. Cu banii vreau să mă duc la mare, să îmi cumpăr altele, mai mari şi mai frumoase.“ Mama profită de ocazie şi îl învaţă şi cum să dea rest la banii primiţi pentru un robot şi o maşinuţă.
Micii pictori
La Cercul tinerilor pictori erau numai copii de grădiniţă. Desenau animale, păsări, nave spaţiale, dinozauri, dar şi îngeraşi. Crengile copacului care îi mai apăra de soare erau pline cu îngeraşi şi păsări făcute din hârtie. Rareş are 5 ani şi a venit cu mămica. Face „o păsărică, dar am vrut un cap de dinozaur. Eu nu sunt la şcoală, sunt la «grădi» şi acolo desenez mult, tot ce ne dă doamna. După ce tremin pasărea, vreau să desenez un dinozaur mare.“
Hârtia se poate face şi ecologic
Organizatorii târgului au vrut să arate copiilor şi cum se face hârtia ecologică şi l-au invitat pe meşterul Răzvan Sucuran. În faţa unui lighean mai mare, plin cu un lichid care semăna cu varul, prin care treceau o sită dreptunghiulară, meşterul explica procesul de formare.
„Punem apă, celuloză reciclată şi făină albă. Pentru hârtia care a fost colorată, folosim înălbitori. Compoziţia nou formată o iau cu sita şi o aşez între pânze. După ce pun mai multe straturi, o bag la presă. Cu cât stă mai mult presată, cu atât e mai bine, dar nici prea mult. Sub presă se scurge apa, şi tot aici îi dăm grosimea şi textura pe care o vrem. Apoi o scot şi o usuc natural, 2-3 ore. Acesta este mecanismul natural, tradiţional şi manual de creare a hârtiei, adică cel mai simplu, curat, autentic şi ecologic mod“, îi învaţă meşterul ecolog.
▲
Târgul pentru copii, la a doua ediţie
Mirela Florian, cercetător la Muzeul Ţăranului Român şi coordonator al atelierului de creativitate din cadrul muzeului, ne-a împărtăşit din dorinţele şi realizările celei de a doua ediţii a Târgului pentru copii. „Am ţinut foarte mult la ideea unui târg ţinut de copii, să vină cu jucăriile şi să facă schimb între ei. Mi-am dorit cel mai mult să văd copii mulţi care îşi schimbă sau îşi vând jucăriile între ei. Am invitat şi câţiva artişti, care să vină cu obiecte făcute pentru copii şi câţiva meşteri. Avem şi multe plăcinte, prăjituri, turtă dulce, vată pe băţ şi răcoritoare. Am reuşit să adunăm 20 de meşteri şi artişti. Îmi pare bine că l-am adus şi pe neaâ Mitică de la Piscu, care face jucării de lut.“
Ieri a fost deschiderea unei expoziţii cu obiecte făcute de copii, la atelierul de creativitate al muzeului. Sunt expuse desene, păpuşi, obiecte de ceramică. Expoziţia va fi deschisă publicului până pe 16 iunie.
