Oraşul Agnita din judeţul Sibiu este unul dintre cele mai vechi aşezări din Ardeal şi, paradoxal, deşi este situat central pe harta ţării, drumurile europene principale îl ocolesc. Important este însă că la Agnita se păstrează mărturii importante despre istoria şi viaţa românilor de aici.
Considerat un oraş defavorizat economic, Agnita are multe de spus din punct de vedere spiritual şi cultural. Aşa cum se cade comunităţilor respectabile, credinţa străbună şi datinile strămoşeşti sunt păstrate aici ca nişte veritabile comori, mai preţioase decât orice altceva din această lume. Firescul de a merge duminică de duminică la biserică, la colindat de Crăciun ori la mormintele părinţilor pentru vreo pomenire ne face să credem că normalitatea vieţii oamenilor din Agnita este dată de tot ceea ce este legat de biserică şi neam.
Poposim la cea mai veche biserică românească din Agnita, un minunat lăcaş de închinare ocrotit de Sfântul Nicolae, un loc sacru unde parcă şi aerul ne vorbeşte despre înaintaşii actualilor enoriaşi, vrednici români ce s-au luptat din greu pentru a zidi casă Domnului.
Am aflat că primele atestări documentare despre o viaţă religioasă în oraşul Agnita sunt din secolul al XIII-lea. Mărturiile documentare amintesc de o comunitate de români în nordul localităţii, pe Valea Holbocului. Toponimele "la bisericuţă" şi "râul bisericuţei" întăresc aceste dovezi. Din cauza invaziei popoarelor migratoare, comunitatea de români a trebuit să se retragă în vatra actuală a oraşului, unde locuia comunitatea de saşi. "Locul unde este zidită Biserica "Sf. Nicolae", a cărei piatră de temelie a fost pusă la 25 aprilie 1795, este numit până astăzi "în români". Probabil că a fost o comunitate mică şi săracă, deoarece pe piatra de temelie se spune că biserica a fost zidită de doi comercianţi braşoveni: Radu Bogdan şi Dumitru Orghidan", ne-a spus parohul bisericii şi protopopul de Agnita, părintele Ioan Jurca.
Piatra de temelie s-a aflat până acum câţiva ani în zidul bisericii, mai precis în altar. Din cauza igrasiei, la recomandarea muzeografului Mircea Sfârlea, fost secretar la Ministerul Culturii şi întemeietor al muzeului de la Mănăstirea "Brâncoveanu" din Sâmbăta de Sus, piatra de temelie a fost scoasă din biserică. Din păcate, trei rânduri ale inscripţiei au fost pierdute, iar specialiştii de la Bucureşti care au venit să cerceteze piatra n-au putut recupera rândurile şterse.
Renaşterea bisericii
Biserica "Sfântul Nicolae" a fost până în 1936 singurul lăcaş de cult al românilor din Agnita, iar în perioada 1936-1948 s-a construit actuala catedrală din oraş. Odată cu finalizarea lucrărilor de construcţie, slujbele religioase au început să fie oficiate doar în catedrală, astfel încât biserica veche a rămas în paragină. În 1971 s-a înfiinţat şi cea de-a doua parohie din Agnita, paroh venind părintele Simion Săsăujan. Noul paroh a demarat lucrările de renovare şi de pictură la vechea biserică. În 1982 s-au finalizat lucrările de pictură, realizate de pictorul Vasile Blendea şi doi ucenici. Pe lângă aceste lucrări, a fost achiziţionat şi mobilier nou, realizat la atelierele Patriarhiei Române, iar biserica a fost resfinţită. În 1990, a venit aici actualul paroh, părintele Ioan Jurca, de la Parohia Coveş din Protopopiatul Agnita. "Prima lucrare începută a fost clopotniţa. Am achiziţionat un clopot de la Baia Mare şi am împrejmuit toată curtea bisericii. Au urmat apoi alte lucrări, precum treptele şi zidul pictat din faţa bisericii. De asemenea, am fost nevoiţi să renovăm şi casa parohială. La 25 aprilie 1995, la 200 de ani de la zidirea bisericii, au fost sfinţite clopotniţa şi clopotul de mitropolitul Antonie Plămădeală. Lucrăm la altarul de vară din incintă, unde am pavat podeaua şi am zidit Sfânta Masă. O altă urgenţă ar fi împrejmuirea cu card în partea de sus şi continuarea lucrărilor de construcţie la capela din cimitir. Ne dorim ca această capelă să fie funcţională cât mai repede. Am început lucrările de construcţie anul trecut până la cota zero, iar anul acesta am ajuns "la roşu". Sperăm ca anul acesta să facem acoperişul, să punem uşile, ferestrele, să facem un altar şi catapeteasma", ne-a mai spus părintele Jurca.
Colecţia de obiecte bisericeşti
Casa parohială adăposteşte cele mai valoroase comori ale vieţii bisericeşti din Agnita şi împrejurimi. Colecţia de obiecte bisericeşti a Protopopiatului Agnita, un adevărat muzeu religios, a fost întemeiată de părintele Simion Săsăujan. În casa parohială a funcţionat mult timp prima şcoală româneasă din Agnita. "Am întâlnit bătrâni care mi-au spus c-au învăţat aici în clasele I-VII", a menţionat părintele Jurca. Când părintele Simion Săsăujan a venit aici, casa era folosită de stat. Aici locuia un colonel de armată care lucra la Cincu, dar şi alţi trei cetăţeni. După nenumărate demersuri, părintele Săsăujan a reuşit să obţină casa şi să organizeze colecţia de obiecte bisericeşti, inaugurată în 1975 de mitropolitul Nicolae Mladin. "Aici sunt adunate icoane, obiecte şi carte veche bisericească de pe raza Protopopiatului Agnita. La ora actuală avem 444 de obiecte de inventar şi în această vară am mai primit două. Avem un antimis din Parohia Săsăuş, datat la 1762 sau 1768, semnat de episcopul Dionisie Novacovici. Este cel mai vechi obiect al colecţiei. Avem şi icoane din zona Mănăstirii Nicula şi din Mărginimea Sibiului, în special din Sălişte. Avem şi două exemplare din Noul Testament de la Bălgrad, descoperite în podul bisericii din Mihăileni. Colecţia nu este acreditată ca un muzeu, dar se află pe lista oficială a colecţiilor muzeale. De-a lungul timpului au venit multe personalităţi aici, din ţară şi din străinătate", continuă părintele Ioan Jurca.
Protopopiatul din Agnita
Protopopiatul Agnita a fost înfiinţat la 1896. Din istoricul realizat de preotul Ioan Alexandru din Ilimbav, fost locţiitor de protopop, aflăm că sediul protopopiatului a fost şi la Nocrich, apoi la Bârghiş şi în cele din urmă la Agnita. În această monografie se spune că sediul protopopiatului a fost cumpărat de la un sas care avea o datorie la o bancă din Sighişoara. Protopopul Ioachim Munteanu, care a ocupat această funcţie şi pe vremea Marii Uniri şi care a semnat şi "Credinţionarul" agnitenilor, a adunat de la preoţii din acea vreme, s-a împrumutat de la o bancă şi a plătit casa respectivă. Timp de zece ani a reţinut anumite sume de la preoţi şi învăţători pentru a plăti datoria. În centrul oraşului, la acea vreme locuiau doar saşi. Protopopiatul a fost desfiinţat în 1969, iar parohiile au fost arondate la Protopopiatul Mediaş. La 1 ianuarie 1976, a fost reînfiinţat, iar părintele Grigore Cernea din Bruiu a venit paroh la Agnita 1 şi protopop, ocupând funcţia din urmă până în 2002. Aşa cum prevedea statutul şagunian şi cum s-a hotărât după Revoluţia din 1989, s-a decis ca fiecare protopop să fie ales de preoţi şi cântăreţi. Părintele Ioan Jurca a fost ales la acea vreme protopop şi ocupă şi astăzi această demnitate. "Imediat m-am apucat de lucru. Vechea casă s-a dărâmat, iar protopopul Cernea a făcut actuala clădire. La etaj se află reşedinţa preotului de la Agnita 1, iar la parter sediul administrativ. Am dotat protopopiatul cu mobilier şi cu aparatură tehnică, am făcut sala de şedinţe şi arhiva. Magazinul de obiecte şi cărţi bisericeşti este deschis de trei ani în fostele garaje. Este foarte bine din punct de vedere misionar să avem un astfel de magazin în oraş, dar şi pentru cele 36 de parohii", adaugă părintele Jurca.
În parohiile din protopopiat au fost implementate şi proiectele Patriarhiei Române "Alege şcoala!" şi "Hristos împărtăşit copiilor". Dificultăţile materiale cu care se confruntă preoţii din aceste parohii, mulţi dintre ei fiind puşi în situaţia de a nu avea nici salariu integral, au dus la înfrăţiri cu parohii braşovene, cu stare materială mai bună. Între activităţile culturale de la protopopiat amintim foaia lunară numită "Ortodoxia pe Valea Hârtibaciului", supliment al publicaţiei "Valea Hârtibaciului", editat de câteva primării asociate din zonă. "Sunt cuprinse în publicaţie principalele evenimente bisericeşti, un cuvânt de învăţătură, astfel încât ne facem cunoscuţi", continuă părintele protopop Jurca.
Eroii Agnitei
Eroii oraşului sunt preţuiţi în comunitatea de aici. Unul dintre aceştia este căpitanul Axente Lene (foto) originar din Dealu Frumos. A făcut parte din Garnizoana română, pe vremea Marii Uniri şi din Comitetul de cinci membri care a mers cu "Credinţionarele" din partea credincioşilor din Agnita la Marea Adunare de la 1 decembrie de la Alba Iulia. "Când s-a întors de acolo, nemţii se retrăgeau şi o garnizoană s-a aşezat la Agnita. El era responsabil cu ordinea şi disciplina în oraş. Cei mai în vârstă care au murit, un epitrop, au spus că l-ar fi omorât saşii. Am găsit, însă, un ziar săsesc din acea vreme de prin 12-15 decembrie 1918 şi era acolo o mică notă despre eveniment. El a fost împuşcat în cap de nemţi în crâşma mare, acum se zice "sub poartă". S-a întâmplat în noaptea de 10 spre 11 decembrie, când abia se întorsese de la Alba Iulia. A fost înmormântat sub gardul din curtea bisericii. Descoperind asta, am scris un articol într-un ziar local, l-am deshumat şi am găsit craniul şi oasele mari. În craniu erau cinci gloanţe. Am spălat oasele, le-am pus într-un sicriu şi l-am înmormântat pe aleea principală", ne-a povestit părintele Ioan Jurca.
Convorbiri duhovniceşti şi pelerinaje
În Parohia Agnita 2, lucrările administrative, programul liturgic şi activităţile misionare se îmbină armonios. Deşi parohia nu are un proiect social-cultural stabil, organizat, părintele Ioan Jurca are întâlniri duhovniceşti periodice cu tinerii, în special în posturi, iar în preajma Crăciunului aceştia învaţă colinde. "Preoţii de aici merg fiecare la câte o şcoală, iar mie mi-a revenit Şcoala Nr. 1. Prezenţa noastră în rândul elevilor este un lucru de folos pentru ei. De asemenea, merg periodic la Casa seniorilor, unde avem convorbiri duhovniceşti", ne-a explicat părintele paroh. Enoriaşii din parohie beneficiază şi de pelerinaje şi excursii la mănăstiri, ultima având ca obiective mănăstirile Neamţ, Bistriţa, Agapia, Văratic, Vovidenia, Secu, Sihăstria şi Izvorul Mureşului.
