Tihna unei vieți în rugăciune la Schitul Orlat

Aflat în Mărginimea Sibiului, Schitul „Nașterea Maicii Domnului” din Orlat este un loc binecuvântat, făurit pentru o viață rânduită după pravila monahală. Pelerinii care ajung la acest așezământ monahal vor găsi aici liniștea vieții în rugăciune și frumusețea unor locuri alese, sfințite de jertfa mucenicească a mărturisitorilor Ortodoxiei în Transilvania.

Mărginimea Sibiului a fost secole la rând bastionul Ortodoxiei în Transilvania. Monahi, preoți și credincioși au luptat în trecut pentru păstrarea identității spirituale a românilor din sudul Ardealului, iar dintre aceștia s-au ridicat sfinți mărturisitori și mucenici. Așezămintele monahale construite în această zonă românească a Transilvaniei au avut un rol foarte important pentru păstrarea credinței ortodoxe pe aceste meleaguri, chiar dacă autoritățile imperiale au încercat mereu să șteargă urmele viețuitorilor și mărturisitorilor din mănăstirile românești ale Mărginimii Sibiului, ale Țării Făgărașului și din alte părți ale Ardealului.

Viața monahală avea să sufere și în timpul regimului comunist, mulți dintre monahi fiind izgoniți din mănăstiri prin Decretul 410 din anul 1959. Plecați prin lume, monahii de la mănăstirile ardelene au viețuit prin alte locuri, ascunși prin sate, prin zone izolate, unde și-au continuat viața monahală. Așa avea să apară și Schitul „Nașterea Maicii Domnului” de la Orlat. Egumena schitului, monahia Macaria Stelea, ne povestește cum a luat ființă acesta. „Ctitorul schitului a fost un călugăr de la Mănăstirea «Brâncoveanu» de la Sâmbăta de Sus, părintele Macarie Agachi. După decretul din 1959 a fost scos din mănăstire și a venit prin apropiere să lucreze. S-a împrietenit cu oamenii de aici și a întemeiat mănăstirea de lângă Orlat, acolo a viețuit prima oară. După venirea maicilor de la mănăstire, părintele Macarie își dorea sin­gurătate, voia să trăiască la un schit și a venit aici, unde locuia o femeie care a donat casa și terenul pentru a întemeia schitul. A muncit foarte mult părintele Macarie aici pentru a ridica schitul”, ne-a spus maica Macaria.

Biserica schitului, refăcută

Prima biserică a schitului a fost bine­cu­vân­tată în 1992, an consemnat ca începutul acestui nou așezământ monahal din Orlat. Consiliul Parohiei Orlat 2 își dădea acordul pentru înființarea schitului pe locul fostei case de pe strada Lungă, la numărul 310. Din nefericire, acest prim lăcaș de cult al schitului a ars complet în anul 2002, chiar în ziua hramului. Era construit din lemn, ne spune maica Macaria, și, din neatenția unor credincioși care pregă­teau mâncarea pentru hram, lăcașul a luat foc. „Părintele Macarie nu s-a lăsat doborât de acest eveniment nefericit. A mers pe unde a putut și a adunat bani ca să refacă biserica schitului. El însuși a muncit la rezidirea bisericii actuale”, ne-a mai spus maica Macaria.

Credincioșii din Orlat, din localitățile învecinate, din Sibiu, Mediaș, dar și de mai departe, cum ar fi din Craiova, au ajutat la acel moment pentru ridicarea bisericii. Lângă lăcaşul de cult s-au construit actualele chilii, iar în curte s-a ridicat un Altar de vară unde se săvârșesc slujbele religioase. În 2010, prin strădaniile părintelui Macarie Agachi și cu sprijinul credincioșilor s-a refăcut gardul de la stradă, s-a acoperit biserica cu tablă și s-a așezat o cruce de inox pe turn. După trecerea la cele veș­nice a ctitorului, schitul a rămas închis o perioadă. Au mai fost monahi care au încercat să reia activitatea schitului, așa cum și-a dorit ctitorul, care a lăsat în grija Arhiepiscopiei Sibiului așezământul ridicat prin osteneala sa.

„Aici am liniște să mă rog”

În 2017, viața monahală avea să fie reluată prin venirea maicii Macaria și a unei alte maici de la Mănăstirea Colț-Suseni, din județul Hunedoara. Au mai fost maici care au venit la Orlat, însă greutățile unui nou început pentru schit aveau să le descurajeze să rămână aici. În prezent, la Schitul Orlat viețuiește doar maica Macaria. În vârstă de 72 de ani, maica spune că locurile sunt binecuvântate aici și că schitul unde trăiește acum este ceea ce și-a dorit dintotdeauna, încă din tinerețe, când nu era la mănăstire, dar ducea viață de monahism. „Aici am liniște să mă rog. Îmi place să mă rog, să citesc. Dorm două-trei ore pe noapte, în rest mă rog sau citesc din cărțile duhovnicești. Este un loc de rugăciune. Cui nu-i place rugăciunea, nu-i place nici acest loc”, mai spune monahia Macaria.

În bisericuța schitului, maica Macaria citește dimineața, seara și noaptea slujbele rânduite a se citi în fiecare zi, așa cum se face la mănăstiri.

„În fiecare zi facem rânduiala liturgică obișnuită. Facem Vecernia, apoi Pavecernița, noaptea facem Miezonoptica, iar dimineața Utrenia, Ceasurile și celelalte rânduieli. Duminica și în sărbători vine preotul pensionar Gheorghe Hoadrea pentru a săvârși Sfânta Liturghie și a ne împărtăși cu Sfintele Taine”, continuă maica Macaria.

La slujbele din duminici și din sărbători vin credincioși din Orlat, dar și din Sibiu sau din alte comunități. Pentru credincioșii din Orlat, schitul este un loc deosebit - vin să se roage, să se spovedească, să se împărtășească și să primească binecuvântare. „Oamenii din această parte a satului vin aici la sfintele slujbe, mai ales bătrânii care nu pot merge prea mult până la biserica din sat. Alți credincioși mai merg la parastase, la cimitir, în sat, dar avem mulți care vin aici. Înainte de părintele Gheorghe Hoadrea venea și slujea aici părintele Radu Bota, pensionar, de la biserica veche din sat. A slujit aici trei ani”, ne mai spune maica Macaria.

Oamenii care vin la Schitul Orlat sunt întâmpinați cu mult drag de maica Macaria. Nimeni nu pleacă de aici fără să primească un sfat duhovnicesc, o vorbă bună. „Îmi place singurătatea, pentru că mă pot ruga în liniște, dar când vin oamenii, îi primesc cu mult drag”, ne spune maica. După Sfânta Liturghie, maica Macaria le oferă tuturor din coliva făcută de ea pentru pomenirea înaintașilor adormiți în Domnul, sau din prescurile făcute la schit. Cei care vin aici vor simți că au primit binecuvântare cerească și că rugăciunile le-au fost ascultate în acest loc al rugăciunii și al liniștirii sufletești.