"Am avut posibilitatea să văd şi să învăţ multe lucruri frumoase şi folositoare în străinătate, dar, în acelaşi timp, am rămas cu un gust amar văzând ceea ce se petrece la noi. Avem tineri capabili, avem profesori foarte buni, avem un potenţial nelimitat de a crea lucruri extraordinare, şi totuşi ne-am obişnuit să ne criticăm, să ne simţim mici, să stăm cu mâna întinsă şi să aşteptăm să vină alţii să ne dea", spune Gabriel Calancea, iniţiatorul acestui ambiţios proiect.
Prăbuşirea învăţământului tehnic superior în România a început la mijlocul anilor '90, în strânsă legătură cu prăbuşirea industriei, când mândria de a deveni inginer, una dintre cele mai respectate pregătiri în perioada comunistă, începuse să fie înlocuită tot mai des de întrebarea unde voi profesa după ce obţin diploma. Sute de fabrici, combinate şi uzine intrau, rând pe rând, în restructurări masive de personal sau îşi puneau lacătele pe porţi, "privatizate" ori vândute pe nimic la fier vechi, în locul lor răsărind complexuri comerciale, ansambluri de locuinţe sau pur şi simplu bălării. Maşinile, televizoarele, mobila, hainele, merele, untul şi, în genere, mai toate bunurile furnizate până atunci de industria şi agricultura românească, multe dintre ele de o foarte bună calitate, începeau să sosească în valuri din import, iar costul acestei renunţări masive la producţia autohtonă nu avea cum să nu fie decontat mai târziu.
Învăţământul tehnic, devenit între timp cenuşăreasa sistemului educaţional românesc, a fost ţinut în viaţă de cele câteva zvâcniri timide comandate de cerinţele pieţei, când sectorul confecţiilor sau cel al construcţiilor, spre exemplu, au trecut prin perioade relativ înfloritoare.
Astăzi, putem spune că lucrurile încep să se reechilibreze, iar învăţământul tehnic, la toate nivelurile sale, încetul cu încetul, îşi recapătă atenţia cuvenită. În mod paradoxal, un merit în acest sens l-a avut şi criza economică, care ne-a reamintit un adevăr extrem de simplu: o ţară nu poate trăi doar din consum.
O nouă abordare şi parteneriate încheiate cu mari companii
Un exemplu al încrederii recâştigate de învăţământul de profil tehnic în faţa aspiranţilor la o diplomă şi, ulterior, la un loc bun de muncă este şi Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi. Reflectată în cifre, această încredere se traduce printr-o dublare a numărului de studenţi faţă de perioada 2008 şi pe o concurenţă la admitere de aproape 2,5 pe loc, cifră comparabilă cu "momentele de glorie" ale facultăţii de înainte de â89. "Ultimii ani au adus şi un interes crescând nu doar pentru facultatea noastră, ci pentru toate facultăţile din cadrul Universităţii Tehnice, iar acest fenomen are la bază explicaţii foarte concrete. În primul rând, este vorba despre piaţă şi cerinţele ei. În ceea ce priveşte cazul particular al facultăţii noastre, vă pot spune că peste 90 la sută dintre absolvenţi îşi găsesc de lucru, în ţară sau străinătate, în domeniile pentru care s-au pregătit sau în domenii conexe. Acest lucru este posibil datorită cererii din ce în ce mai mari de ingineri din partea pieţei de muncă, dar şi datorită parteneriatelor pe care le-am încheiat cu numeroase universităţi din străinătate, din Germania, Italia, Spania, Belgia sau Portugalia, precum şi cu mari companii, cum este grupul francez Renault, care au nevoie de personal calificat şi intră în contact cu studenţii noştri, cărora le oferă burse sau programe de pregătire încă din primii ani de studii", explică decanul Facultăţii de Mecanică din Iaşi, prof. univ. dr. ing. Cezar Oprişan.
O altă explicaţie a acestui fenomen este şi reaşezarea relaţiei profesor - student, de pe modelul bazat pe acumularea de cunoştinţe pe cel al încurajării creativităţii studentului.
"Studentul este provocat nu doar să acumuleze cunoştinţele teoretice necesare pentru a avea o bază solidă de lucru pe mai departe, ci să dezvolte prin aplicaţii practice ceea ce învaţă, să vină cu idei, cu propuneri, cu proiecte proprii. Din acest punct de vedere, facultatea noastră, şi Universitatea "Gheorghe Asachi" în general, a adunat nenumărate premii şi distincţii, pe plan naţional şi internaţional, în concursurile şi proiectele adresate studenţilor. Este un lucru care ne arată faptul că avem un capital uman extraordinar şi nu trebuie decât să-l şlefuim şi să îl folosim", subliniază şi prof. univ. dr. ing. Dumitru Olaru, directorul Departamentului de Inginerie Mecanică, Mecatronică şi Robotică al facultăţii.
"Ne-am obişnuit să ne criticăm, să ne simţim mici, să stăm cu mâna întinsă"
Unul dintre cele mai recente proiecte gândite în laboratoarele Facultăţii de Mecanică din Iaşi îşi propune să reînvie istoria ARO, unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate automobile româneşti, inclusiv pe pieţele internaţionale. "Pentru noi este o mare provocare. Am început printr-un concurs de design, intitulat "ARO Revolution", prin care încercăm să vedem cum ar arăta noul ARO în viziunea tuturor celor cărora le este adresată această provocare, studenţi şi liceeni din ani terminali din întreaga ţară. După ce vom stabili proiectul câştigător, vom trece la realizarea efectivă a automobilului. Sperăm să găsim şi o serie de sponsori care să ne ajute să ducem la îndeplinire ce ne-am propus", spune Gabriel Calancea, studentul care, alături de o echipă de colegi pasionaţi de construcţia de maşini, a iniţiat acest proiect.
Pentru Gabriel, care a avut şansa să lucreze în Franţa alături de specialişti de top în construcţia şi prepararea maşinilor, precum cei care se ocupă de prepararea automobilelor de teren participante la celebrul raliu Paris-Dakar, "proiectul ARO" este unul de suflet. "Am avut posibilitatea să văd şi să învăţ multe lucruri frumoase şi folositoare în străinătate, dar în acelaşi timp am rămas cu un gust amar văzând ceea ce se petrece la noi. Avem tineri capabili, avem profesori foarte buni, avem un potenţial nelimitat de a crea lucruri extraordinare, şi totuşi ne-am obişnuit să ne criticăm, să ne simţim mici, să stăm cu mâna întinsă şi să aşteptăm să vină alţii să ne dea. Evident că nu o să producem noi, o mică echipă de studenţi şi profesori, automobile ARO de serie, dar vrem să arătăm că acest brand al României, care a sfârşit pe nedrept, ca atâtea şi atâtea lucruri bune pe care le-am avut, poate reînvia. De aceea spuneam că este o provocare şi un proiect de suflet", explică Gabriel.
Printre ideile puse în practică în ultimii ani de studenţii Facultăţii de Mecanică din Iaşi se numără maşini de raliuri, automobile cu motoare hibride, roboţi mobili, precum cel programat să realizeze operaţiuni de salvare şi premiat în 2011 de gigantul Microsoft, şi sute de alte proiecte realizate individual sau în grup, care le stimulează imaginaţia, creativitatea şi îi ajută să se adapteze la cerinţele lumii în care îşi vor desfăşura ulterior activitatea.
O lume care poate fi mai bună şi cu ajutorul lor.
