„Toţi copiii lumii se nasc cu dar creator“

Copiii, darul cel mai de preţ al părinţilor. Mângâierea vieţii lor. Sprijin şi speranţă. Universul copilăriei, o lume aparte, cu totul deosebită. Aceiaşi copii, adevăraţi artişti, creatori ai primului album de artă al copiilor editat vreodată în ţară, cunoscut sub titlul de „Oraşul înfiat - Oraşul înviat“. Coordonatorul proiectului, care a mobilizat forţa creatoare, expresivitatea plastică, originalitatea şi sensibilitatea a peste 20.000 de copii din capitală, este Maria Cosmina Dragomir, profesor de arte plastice, un om cu totul deosebit, la rândul său mamă a patru copii. Albumul, care încântă pe oricine la o simplă răsfoire, concentrează 1.000 de lucrări de artă, pictate sau desenate de către artişti cu vârsta cuprinsă între doi şi şapte ani. Selecţia muncii micuţilor s-a făcut în patru ani de activitate în grădiniţe din toate sectoarele capitalei, alături de profesori şi educatori colaboratori. Albumul se doreşte a fi o monografie a oraşului, cu toate aspectele lui, vizibile şi invizibile. O carte cu imagini şi poveşti despre Bucureşti.

Ideea albumului „Oraşul înfiat - Oraşul înviat“ a pornit de la un vis al autoarei încă din facultate, devenit realitate prin harul creator al micuţilor preşcolari. Aceştia din urmă au fost supuşi unui test, născut din curiozitatea profesoarei de arte plastice Maria Cosmina Dragomir de a vedea de ce sunt capabili, ştiut fiind faptul că nimic din ceea ce este legat de imaginaţie şi originalitate nu le este străin. Rezultatul „experimentului“ desfăşurat în perioada 2003-2007, în grădiniţe aparţinând fiecărui sector al capitalei, a fost aşteptat cu nerăbdare cu atât mai mult cu cât artiştii selectaţi s-au încadrat în categoria de vârstă de la doi la şapte ani.

Mărturia unui vis împlinit

Înainte de a pune pe hârtie propriile creaţii, copiii au făcut o excursie în oraş, unde au observat realitatea oraşului prin ochii lor limpezi, neviciaţi. Educatorii şi profesorii colaboratori le-au prezentat micuţilor cele mai importante repere ale oraşului, printre care biserici, parcuri, muzee, străzi, diverse instituţii etc. După ce s-au familiarizat cu subiectele lucrărilor pe care aveau să le schiţeze mai târziu, copiii au fost împărţiţi pe grupe şi li s-a dat ca muncă independentă să portretizeze capitala, cu toate aspectele surprinse în excursie. În funcţie de imaginile născute de mina creionului sau de a celei de la carioca, ori de culoarea pastelată creată de mânuţele dibace, albumul a putut fi împărţit pe capitole: „Oamenii“, „Pomii“, „Vietăţile mărunte“, „Clădirile“, „Bisericile“, „Ferestrele“, „Păsările“, „Grădinile“, „Artiştii“, „Castelele“, „Poveştile“, „Prietenii“, „Timpul“, „Sărbătoarea“, „Sfinţii“, „Îngerii oraşului“.

În final, au fost selectate 1.000 de lucrări de artă pictate sau desenate de către artişti între doi şi şapte ani, concentrate în 300 de pagini color. Albumul se doreşte a fi o monografie a oraşului, cu toate aspectele lui, vizibile şi invizibile, ca urmare a unei munci de echipă de durată şi atent supravegheată.

„Albumul, un nou-născut în scutecele coperţilor“

„Vorbind cu micuţii mei, am încercat să ne gândim sub ce formă să prezentăm colecţia de lucrări. Lucrarea trebuia să fie o instalaţie artistică, adică un ansamblu care să aibă un mesaj. Cartea noastră este un manifest şi trebuia îmbrăcată într-un fel. Fiind monografia oraşului, am gândit acest album ca pe un bebeluş, pe care copilaşii îl găsesc, îl adoptă şi-l vindecă de toate traumele lui. Albumul e prezentat ca pe un copil nou-născut în scutecele coperţilor. Cărticica aceasta a fost lucrată în acelaşi timp de mami şi de bebeluşul Mina (n.r.: cel de-al patrulea copil al artistei), care se afla sub rochiţă la momentul respectiv. În condiţiile acelea, a fost un efort ieşit din comun, fizic şi psihic. Făceam drumuri lungi, cu laptopul în braţe, în metrou. Multă lume a spus că acest album a fost cel de-al cincilea be-beluş al meu“, mărturiseşte cu un entuziasm debordant Maria Dragomir. Şi continuă cu aceeaşi convingere cu care îşi susţine ideile legate de modul şi maniera în care trebuie lucrat cu micuţii preşcolari, subliniind necesitatea ca educatorul sau artistul plastic care veghează asupra copiilor să nu intervină cu nimic în operele acestora. Pedagogii trebuie să se mulţumească să-i antreneze, să le ofere teme, materiale, idei, iar orice îndreptare trebuie să se facă verbal, niciodată prin corectură fizică pe lucrare. „Mă minunez secundă de secundă de ce lucrează ei, acolo. Mi-am dat seama că nu eu am ce să-i învăţ pe ei, ci ei mă învaţă pe mine. De la ei am învăţat compoziţie, linie, cromatică, trăire, sensibilitate şi metaforă. E vorba de lucruri stricte care îţi folosesc ţie, ca artist. Înainte să mă apuc de această lucrare, eram doar un absolvent al Universităţii de Arte. Acum am învăţat de la ei, am prins aripi“, adaugă coordonatorul primului album de artă al copiilor, editat în ţară.

Cosmina şi îngerii

Autoarea a animat lucrările artiştilor pe care îi îndrăgeşte pe toţi, până la ultimul, fără discriminare, asemenea propriilor copii, cu poveşti inspirate din discuţiile cu aceştia, notate în agenda personală, de-a lungul timpului.

Artista este convinsă că, dacă oamenii mari le-ar acorda mai multă atenţie şi i-ar asculta cu mai mult interes, ar fi uimiţi de poeziile frumoase pe care le pot imagina copiii, „o adevărată teologie pură care iese din gura lor“. Costion Ionescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, redă cel mai bine efortul „autoarei-mamă“, după cum frumos o înnobilează în prefaţa albumului, semnat de domnia sa: „Scrisul Cosminei reprezintă o proză poetică de cea mai bună factură, cuceritoare. Poveştile ei vin de la ţară, de la bunici, şi ajung să cucerească oraşul (…) Lumea Cosminei este ca un codru de îngeri foşnind neîncetat. Cosmina trăieşte printre îngeri, înconjurată de ei, fie cei pogorâţi din cer, fie cei pe care îi credem noi a-i închipui mai apropiat pe aceia pe pământ, copiii (…) Ea este autoarea care se ascunde în claia acestei cărţi, o autoare-mamă, nu numai că a născut prunci, ci şi pentru că este în continuă stare de naştere. Cosmina dansează cu pruncii ei în braţe (…) Privind-o, nu avem de ce să ne îndoim că şi Maica Domnului făcea la fel cu Pruncul ei, că şi Dumnezeu face la fel cu fiecare din noi, când şi cât ne păstrăm condiţia de prunci ai Lui“.

„Copiii au cea mai mare concentraţie a harului divin“

Iniţiativa profesoarei nu s-a redus doar la editarea acestui album de artă al copiilor, ci şi la derularea Olimpiadei de arte plastice pentru copiii preşcolari, a cărei primă ediţie a debutat în acest an şi care se va desfăşura în fiecare an de acum înainte. Este o şansă care li se dă copiilor din toată ţara. Potrivit aprecierilor specialiştilor care au văzut albumul, cei mici pot fără comentariu să dea lecţii celor mai mari, şcolarilor, liceenilor şi chiar studenţilor de la Universitatea de Artă. Aceştia din urmă apreciază deja materialul editat ca pe o sursă originală de elaborare a unor proiecte pentru licenţă. În viziunea profesoarei de arte plastice, creaţiile copiilor se bucură de apreciere, tocmai pentru că în mod deosebit „copiii au cea mai mare concentraţie a harului divin. Ei nu copiază realitatea, ei au viziune. Este mai mult decât transpunerea realităţii într-o poză, aşa cum o facem noi, absolvenţii cu diplomă de artă plastice. Toţi copiii lumii se nasc cu dar creator.“

În aceeaşi ordine de idei, Maria Cosmina Dragomir ţine să aprecieze că „primul cerc de arte plastice, înfiinţat în oraş, a fost cel găzduit, începând cu anul 2003, de Universitatea Politehnică Bucureşti, cu acei copilaşi ai Paraclisului universitar „Sfântul Grigorie“ Palama, desfăşurat cu îndemnul şi sprijinul părinţilor duhovnici ai celor mici, pr. Marian Mihai şi pr. Maricel Popa.“

„Am încercat o vindecare, pe care am găsit-o în sufleţelele celor mici“

Dincolo de crezul profesiei care a animat-o pe tânăra profesoară în concretizarea propriului vis, se găseşte un motiv cu totul personal, împărtăşit chiar de domnia sa: „Am încercat o vindecare, o spălare printr-o cufundare în altă lume, pe care am găsit-o cu adevărat în sufleţelele celor mici. Eu sunt cumva un om înfrânt de acest oraş destul de corupt, anost şi nervos. Eu m-am retras în lumea copiilor, ca să mă pot simţi o persoană întreagă.“

De asemenea, Cosmina Maria Dragomir speră ca munca artiştilor să fie dusă mai departe, să fie cunoscută şi să folosească copiilor din toată ţară, „pentru că ei sunt îngrădiţi foarte mult de metodele vechi. Acolo unde se spune că un copil nu este capabil să săvârşească o lucrare, trebuie să vedem cu ochi limpede ce pot ei, de fapt, să facă. Să avem răbdare. Mulţi pictori moderni ar dori să ajungă la unele dintre rafinamentele lucrărilor copiilor care au creat albumul“. Mai mult, lucrarea poate fi folosită în scop didactic de către educatori sau profesori.

Cei care doresc să achiziţioneze albumul „Oraşul înfiat - Oraşul înviat“ îl pot găsi la librăriile Dalles, Cărtureşti sau Sophia etc. Cu preţul de tipar însă, 60 RON, se poate achiziţiona de la Biserica rusă („Sfântul Nicolae“) sau din Politehnică, de la Biserica „Sfântul Grigorie Palama“. De asemenea, cei care doresc, pot face comenzi online pe adresa de e-mail: olimpiada_copiilor@yahoo.com.

▲ Dumnezeu şi lumea prin ochii copiilor

Lumea e frumoasă pentru că nu poate fi decât frumoasă, aşa cum a făcut-o Dumnezeu; dacă adesea o vedem astfel, urâţită adică, este pentru că tocmai ochiul nostru s-a îmbolnăvit, sau dacă o vedem numai urâtă, înseamnă că ochiul ce o priveşte s-a întunecat.

Cel puţin o dată în viaţă, cred, ne-am dorit să mai simţim, să mai trăim şi să mai vedem cu ochii copilului de odinioară, care a ajuns, în vreme, adult sau bătrân. Atunci când privim un copil ne înseninăm, împărtăşindu-ne din candoarea şi din nevinovăţia lui; când îl privim jucându-se sau modelând ceva parcă-i vedem lumea întreagă în mânuţele plăpânde, dar în care pulsează cel mai viguros viaţa; când îl vedem în genunchi, cu mânuţele înălţate în rugăciune şi cu ochii pironiţi la Pruncul Iisus şi la Maica Lui sfântă ce-L ţine cu dragoste în braţe, parcă ni se deschid cerurile şi ochii ni se umezesc şi apoi se curăţă în baia lacrimilor. Dacă ar fi să scrie şi copiii o „Filocalie“, aceasta ar fi o colecţie de imagini ale lui Dumnezeu văzut de ei, ale Maicii Domnului, sfinţilor şi ale lumii văzute de ei. Cred că tocmai o astfel de «Filocalie» ne pun în mână autorii acestui volum binecuvântat de Dumnezeu, pentru rugăciunile celor ce petrec în «cântul» sau în «tăcerea îngerilor». (pr. Vasile Gavrilă, Paraclisul universitar „Sfântul Nicolae“, Bucureşti)

▲ Primul album de artă al copiilor editat vreodată în ţară

Răsfoind paginile albumului, vom descoperi că această lucrare nu este dedicată doar celor mici, ci fiecăruia dintre noi, copii în adâncurile fiinţei noastre, atâta timp cât avem răgazul şi sinceritatea să recunoaştem şi să ne păstrăm astfel. Nici un cuvânt adresat din afară nu poate fi mai potrivit decât cel al autoarei, atinsă de aripile inspiraţiei creatoare a copiilor-îngeri.

„Primul album de artă al copiilor se doreşte a fi, la prima vedere, o monografie a oraşului. Dar, în acelaşi timp, este o ecografie, o geografie, o hagiografie şi o caligrafie a lui. Spiritual, e rezultatul unei coregrafii (balet al graţioaselor minţi curate), iar vizual, se concretizează într-un mare portret. O instalaţie de imagini, texte şi nevăzuta nădejde care vin să întregească, precum un mozaic, Chipul Cetăţii. Pentru că el, copilul, izbuteşte să oglindească în «lucrarea» lui şi oraşul din noi, nu doar pe cel din preajma noastră. El conservă şi parfumul, şi rotirea, şi foşnetul, şi mângâierea. Copilul dezvăluie chipul oraşului-organism, al oraşului-embrion din pântecele timpului. Cetatea noastră nu s-a născut de fapt, încă se divide. Data probabilă a naşterii, îmi şoptesc ei, este astăzi... acum, când domniile voastre l-aţi primit în scutecele coperţilor şi îl cercetaţi...

Nu uita să cauţi în fiecare fereastră colorată şi deschisă larg în aceste pagini… viul din toate. Nu uita, când vei răsfoi, să cauţi ochii. Ochii acestui viu. Dacă reuşeşti să priveşti măcar în treacăt OCHII, miile de ochi pictaţi de către prunci (cei ai lor, cei ai mamei, cei ai norilor, ai soarelui, ai pomilor, ai cailor, ai păsărilor, ai îngerilor), te vei întoarce din această călătorie cu un dar însemnat. Vei afla «ceea ce este mai de preţ». Miracolul spuselor lor e fierbinte şi te cutremură. Nu trebuie decât colindat cu privirea.

Copiii oraşului meu sunt primii pe care i-am întâlnit şi care să fi reuşit să dea viaţă siluetei cărţii-lupă, a cărţii-binoclu, a cărţii-pasăre şi a cărţii-arcă în acelaşi timp“. (Maria Cosmina Dragomir)