Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Toţi Sfinţii ocrotesc persoanele vârstnice de la Biserica Precupeţii Vechi

Toţi Sfinţii ocrotesc persoanele vârstnice de la Biserica Precupeţii Vechi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj
Un articol de: Silviu Dascălu - 29 Mai, 2010

În urmă cu mai bine de un deceniu, o bătrână de peste 80 de ani a venit la biserica cu hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor" - Precupeţii Vechi - din capitală pentru a cere găzduire, după ce rămăsese fără adăpost. Întrucât biserica nu mai dispunea de spaţii de cazare sau de alte spaţii care să poată fi folosite pentru aşa ceva, părintele paroh Gheorghe Tudor a început să lucreze la un amplu proiect de ocrotire a persoanelor vârstnice aflate în dificultate, proiect ce s-a concretizat în prezent în aşezământul social "Acoperământul Maicii Domnului". Astfel, amplul proiect ce se desfăşoară acum continuă activitatea filantropică a bisericii despre care se vorbeşte în documentele de peste un veac.

Ascunsă oarecum de agitaţia centrală a Bucureştiului, deşi este aşezată la intersecţia a trei străzi, biserica cu hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor", sau Precupeţii Vechi, după cum mai este cunoscută, ascunde în spatele turlelor sale o bogată activitate social-filantropică. În spatele lăcaşului de cult se află unul dintre aşezămintele sociale ale bisericii care găzduieşte, în condiţii decente, 20 de persoane vârstnice sprijinind în acelaşi timp cu alimente câteva zeci de familii nevoiaşe din parohie.

Documentele vechi descoperite în arhiva bisericii şi în Arhivele Statului arată că activitatea social-filantropică era desfăşurată şi în urmă cu mai bine de o sută de ani, părintele paroh Gheorghe Tudor găsind referiri despre un adăpost pentru nevoiaşi pe care îl avea parohia încă de la sfârşitul anilor 1800. De asemenea, şi în perioada ciumei funcţiona aici un adăpost în care oamenii primeau ajutor. În perioada comunistă, însă, activitatea a fost întreruptă, la fel cum s-a întâmplat în foarte multe alte parohii, lucrarea filantropică fiind reluată abia după anii 1990, când Biserica s-a putut bucura de libertate.

"Iniţial am făcut o cantină socială, o trapeză unde să oferim o masă caldă celor nevoiaşi, celor din parohia noastră care nu aveau să pună pe masă o bucată de pâine. Aşa că am reuşit să facem acest lucru, apoi ne-am gândit să ridicăm un aşezământ unde să cazăm oamenii în vârstă care au nevoie de ajutor. A fost greu la început, pentru că nu ştiam cum să procedăm, însă, şi cu ajutorul vrednicului de pomenire, Preafericitul părinte patriarh Teoctist, am reuşit să punem pe picioare acest centru. Era o lucrare de pionierat, aşa că a trebuit să învăţăm din mers, dar până la urmă am reuşit, cu ajutorul Maicii Domnului. Ceea ce este acum aici este o lucrare a Maicii Domnului, care a vrut ca aici, unde au fost adunaţi pe la 1886 o parte din săracii Bucureştiului, să fie şi acum un aşezământ social care să adăpostească pe oamenii care au nevoie de ajutor", spune părintele paroh Gheorghe Tudor.

O familie cu aproape 50 de membri

Aşezământul social "Acoperământul Maicii Domnului" nu este un azil, după cum spune părintele paroh, iar acest lucru se vede din plin, având în vedere condiţiile în care locuiesc cei 20 de rezidenţi. Aici, lumea se simte ca într-o familie, unde toţi mănâncă la un loc, se roagă împreună şi împart bucuriile şi necazurile zi de zi alături de familia părintelui şi de personalul care se ocupă de îngrijirea celor cazaţi aici.

Foşti profesori, economişti, merceologi sau alţi pensionari sunt găzduiţi în camere individuale, având chiar posibilitatea de a se autoadministra. Biserica şi paraclisul de alături sunt locuri în care se bucură de comuniunea cu ceilalţi, îşi depăna amintiri în camera de zi şi sala de mese sau au posibilitatea de a găsi surse de informare în biblioteca aşezământului.

"Nu putem să îi spunem azil, sau cămin de bătrâni, pentru că nu este aşa. Aici suntem o familie. Fiecare are parte de condiţii bune, sub supravegherea personalului de specialitate care vine şi se îngrijeşte de sănătatea lor sau de infirmierele care îi ajută. Am reuşit să mergem în pelerinaje la mănăstirile din jurul Bucureştiului şi sperăm să mai mergem, însă nu putem foarte departe, deoarece o parte din ei sunt bolnavi şi nu pot călători departe. Am reuşit să mergem la teatru ori în plimbări prin parcuri şi vrem să mergem în pelerinaj şi în alte locuri, dar tot pe undeva prin apropierea oraşului. De altfel, şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a transmis să avem grijă de cei din centru să se simtă ca într-o familie", a mai spus părintele Tudor.

În ultima perioadă, la aşezământ vine şi un profesor de pictură în fiecare zi de joi, care îi iniţiază pe vârstnici în tainele picturii pe sticlă, lucrările fiind expuse chiar în ziua hramului în pridvorul bisericii. Părintele speră ca lucrările să fie expuse întâi în biserică şi apoi şi prin alte locuri pentru a fi admirate.

De asemenea, în apropierea Paştelui au încondeiat ouă şi au realizat ornamente specifice marii sărbători.

"Ora et labora"

La fel ca într-o mănăstire, programul zilnic al locatarilor centrului se împarte, în mare, între trei activităţi importante: rugăciunea, cititul şi lucrul mâinilor. Unii chiar şi-au amenajat camera la fel ca o chilie, plină cu icoane către care îşi pleacă genunchii pentru a se ruga, candele care ard neîncetat şi multe cărţi de spiritualitate ortodoxă. Un exemplu este doamna Elisabeta, care se uită cu mare drag la peretele împodobit cu icoane, către care are mare dragoste. Dar cea mai mare evlavie o are pentru o icoană a Mântuitorului reprezentat în Grădina Ghetsimani, lângă care şi vrea să fie fotografiată.

"Îmi place aici şi mă simt foarte bine, pentru care îi mulţumesc părintelui, că se zbate ca să ne fie bine. Stau şi citesc mai mult, şi merg la biserică. Până recent îngrijeam şi de florile din curte alături de doamna preoteasă, însă acum, în ultima vreme, mă dor picioarele şi e mai greu să ies şi să mă ocup de ele, aşa că stau mai mult şi citesc în cameră. Lunea, miercurea, vinerea şi duminica merg la sfânta biserică, iar apoi vin în cameră şi citesc", spune doamna Elisabeta. Când nu citeşte sau îngrijeşte florile, este în biserică la Sfânta Liturghie, Vecernie sau Maslu, alături de ceilalţi locatari ai centrului şi de credincioşii din parohie.

Cine nu merge la biserică merge în capela cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului" de lângă centru, finalizată în urmă cu puţină vreme, însă căreia părintele vrea să îi construiască şi un acoperiş mai frumos şi mai trainic.

La fel, vrea să extindă şi o latură a imobilului unde este acum centrul rezidenţial în care vor fi noi dormitoare pentru noi locatari şi va funcţiona şi un centru medical permanent, unde să fie acordat tratamentul medical celor care au nevoie.

Parteneriat cu Primăria Sectorului 2

Deşi este greu de întreţinut un asemenea centru, părintele paroh nu se plânge şi speră şi la ajutorul altor binefăcători pe lângă cei care există deja.

"Este dificil, pentru că numai facturile la utilităţi sunt de ordinul sutelor de milioane, iar fără ajutorul sponsorilor nu am reuşi. Noi sperăm să se alăture şi alţii, pentru că în ultima vreme toată lumea se teme de criză şi nu mai avem prea multe donaţii. Înainte mai aveam donaţii de o sută, două de lei, donaţii mici, dar de mare ajutor pentru noi, însă în ultima perioadă sunt mult mai puţine. De mare ajutor este Primăria Sectorului 2, cu care avem semnat un parteneriat, care ne-a ajutat de foarte multe ori până acum, şi ne sprijină în continuare. Primăria ne şi plăteşte salariul la două dintre infirmiere, iar noi plătim celei de-a treia. De asemenea, ambulanţa socială vine o dată pe săptămână sau de câte ori este necesar, pentru a-i cerceta pe cei ce au nevoie sau chiar pentru a-i duce la spital", ne-a spus părintele Gheorghe Tudor. De asemenea, tot primăria, prin Direcţia de Asistenţă Socială, oferă daruri persoanelor vârstnice din centru, cu prilejul sărbătorilor mari, cum ar fi Crăciunul sau Paştele.

Pe lângă ajutorul oferit persoanelor vârstnice care sunt ocrotite de "Acoperământul Maicii Domnului", Parohia "Duminica Tuturor Sfinţilor" ajută şi o serie de familii nevoiaşe din zonă, care nu au posibilitatea să se întreţină singure.

"După ce am dat drumul la centru şi am văzut care sunt cheltuielile, nu am mai putut menţine şi cantina de ajutor social. Era foarte dificil să menţinem două proiecte mari. În schimb, am continuat să oferim periodic sprijin la o serie de familii din parohie, ducându-le alimente direct acasă, în baza unor anchete sociale. Cât timp funcţiona cantina, ofeream masa la aproximativ 100 de persoane pe zi, dintre care 30 primeau hrana direct la domiciliu pentru că erau imobilizate la pat", ne-a explicat părintele paroh.

Următorul proiect de amploare, ce va fi pus în practică până la finalul acestui an, se referă la o colaborare, cu tinerii din parohie, care să vină la centru şi să socializeze cu bătrânii, învăţând, astfel, din experienţa acestora.

Renovarea şi consolidarea bisericii, refacerea picturii

Parohia "Tuturor Sfinţilor" nu s-a îngrijit de-a lungul timpului doar de latura liturgică şi social-filantropică pe care Biserica trebuie să o aibă, ci şi de latura administrativă. Astfel, întrucât sfântul lăcaş de rugăciune a avut de suferit în urma intemperiilor naturii, dar şi din cauza vechimii sale, de-a lungul vremii au fost desfăşurate ample lucrări de reabilitare şi consolidare, concomitent cu refacerea picturii.

Cele mai mari probleme au fost în urma cutremurelor din 1977 şi 1986, când au apărut grave deteriorări ale zidăriei, fiind afectată deopotrivă şi pictura.

Biserica Precupeţii Vechi, situată în vechea mahala negustorească, a fost construită în 1773, sub domnie fanariotă, de modeşti ctitori ai locului, respectiv Gheorghe Ieroschimonahul, Năstase Simioneanu cu soţia sa Minca, ajutat de Tudor, Ioana, Tudora, Petre şi alţi ostenitori precum Popa Grigorie, Popa Gheorghe, Popa Radu şi Maria, după cum arată documentele vechi.

Se pare că biserica a fost construită pe locul unui vechi schit, ce îşi are originile pe la 1600, în jur fiind şi un cimitir.

Începând cu 1898 a fost reparată, mărită şi pictată din nou prin purtarea de grijă a epitropului Anton Georgescu, a preoţilor Grigorie Dinescu şi Ioan Ionescu.

Din acel an datează şi tâmpla cu icoane pictate de Gheorghe Zograf a cărui semnătură se descifrează pe scena "Cina cea de Taina", de deasupra uşilor împărăteşti.

Alte îmbunătăţiri, adăugiri şi repictări s-au făcut în anii 1906-1909, prin stăruinţa preotului Nicolae Popian. După cutremurul din 1940 s-a rezidit turla mare, s-au consolidat pereţii şi cele două turle mici, s-a spălat şi s-a completat pictura.

În anii 1958-1964 s-au refăcut reparaţii exterioare, s-a introdus instalaţia de gaz, s-a refăcut pictura cu ajutorul material şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Justinian, al cărui chip s-a zugrăvit în biserică la locul ctitorilor.

Actuala pictură în ulei este opera pictorului Keber şi datează din 1930.

Înfăţişarea de acum i s-a păstrat prin două intervenţii succesive, respectiv una în 1942, când au lucrat asupra ei pictorii Dogărescu şi Hermineanu, iar în 1964 pictorul Gheorghe Teodorescu-Romanaţi, ajutat de Constantin Stănescu, preot-pictor. În anii 1999-2000 s-a făcut subzidirea bisericii, pentru consolidare, paralel cu lucrările la paraclisul "Acoperământul Maicii Domnului". De asemenea, cu sprijinul Primăriei Sectorului 2 s-a făcut pavimentul cu marmură.

Fiind sărbătoarea cea mai importantă a bisericii, atât slujitorii acesteia, părintele Gheorghe Tudor şi părintele Dinu Lucian Popescu, cât şi credincioşii din parohie s-au pregătit atât sufleteşte, cât şi material pentru a întâmpina aşa cum se cuvine hramul din duminica "Tuturor Sfinţilor".

"Atât persoanele din centrul rezidenţial, cât şi credincioşii noştri din parohie se pregătesc sufleteşte, cu măcar câteva zile de post pentru ca apoi să se împărtăşească, dar facem şi unele pregătiri materiale. Şi mă refer la înfrumuseţarea sfântului lăcaş pentru că vom avea oaspeţi nu doar din rândul enoriaşilor de la noi din parohie, ci şi din alte parohii, autorităţi locale, de la Arhiepiscopia Bucureştilor şi de la Protoieria Sectorului 2", spune părintele paroh.

Programul slujbelor va fi unul normal, sâmbăta seara având loc slujba Vecerniei şi a Litiei, iar duminică diminaţa slujba Utreniei, Acatistul Tuturor Sfinţilor şi Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de preoţi.

De ce s-a ales hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor"

Deşi ctitorii sfântului lăcaş de cult ar fi putut alege un singur protector, aşa cum se obişnuieşte de obicei pentru o biserică, a preferat să aleagă pe toţi sfinţii, cunoscuţi şi necunoscuţi, pe care Biserica i-a rânduit spre pomenire în a următoarea duminică de după Pogorârea Duhului Sfânt.

"Biserica a fost construită într-o perioadă dificilă, atunci fiind stăpânire fanariotă. Deşi piatra de temelie a fost pusă pe 15 august 1773, şi ar fi putut fi ales un hram în cinstea Maicii Domnului, ctitorul ei, Ieroschimonahul Gheorghe, a preferat acest hram, probabil tocmai pentru că aici a fost un schit înainte în care au vieţuit sfinţi care nu au fost cunoscuţi", este de părere părintele paroh Gheorghe Tudor.

Deşi în calendarul nostru sunt pomeniţi sute de sfinţi nominal, sau uneori global, cum ar fi Sfinţii 40 de mucenici sau Sfinţii ucişi în pustia Sinai, ori cei 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod, Biserica a rânduit ca una dintre duminici să fie dedicată tuturor sfinţilor cunoscuţi şi necunoscuţi. Decizia a fost luată întrucît o mare parte din sfinţi şi cuvioşi au rămas necunoscuţi, nefiind trecuţi în vechile sinaxare şi martirologii creştine.

Pentru unii dintre sfinţi există dovezi că au existat şi că au avut vieţi alese ori au suferit moarte martirică, aceste dovezi fiind cuprinse în cartea Actele martilor, însă există foarte mulţi sfinţi necunoscuţi, şi de aceea Biserica a rânduit să fie pomeniţi special într-o zi.

Praznicul Tuturor Sfinţilor este o sărbătoare cu dată schimbătoare şi are loc în prima duminică după Rusalii. Cu acest prilej îşi serbează onomastica toţi creştinii fără sfânt în calendar, în afară de cei cu nume de flori şi cei care poartă numele Domnului, cum ar fi Cristian sau Emanuel, care au ziua lor de Florii, respectiv de Crăciun.