Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Tradiție și înnoire sub ocrotirea Sfinților Apostoli
Acolo unde tumultul şi animaţia veşnic agitatei Capitale se domolesc rareori, în lateralul bulevardului Națiunile Unite, trecătorul grăbit descoperă un colţ de linişte, de rugăciune şi de făptuire a milei creştine - biserica Parohiei Sfinții Apostoli, străjuită de o casă și o grădină desprinse din povestea Bucureștilor de altădată. Istoria acestei minunate biserici bucureștene se înnoiește ceas cu ceas, zi de zi.
Aici am întâlnit respect pentru trecut și pentru istoria acestui locaș domnesc, comuniune și responsabilitate pentru prezent. Ne-a întâmpinat primitorul pridvor de piatră de formă pătrată (foarte rar întâlnită), mărginit de trei arcade inegale. Am citit pisania, scrisă cu litere chirilice, din care am aflat că: „† Această biserică a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, fiind întâiași dată din lemn, s-a zidit din piatră de răposatul Matei Voievod și acum s-a împodobit și pe dinăuntru, și pe dinafară cu adaosul clopotniței și cu altele, de Prea Înălțatul Domn Io Ștefan Cantacuzino Voievod, în anul cel dintâi al domniei lui, fiind enoriaș la dânsa prea luminatul împărătesc neam al Cantacuzineștilor, la leatul 7223, iulie 10 (n.n. 1715)”. Pisania are reprezentată în partea superioară stema țării, iar în partea inferioară, pajura bicefală a Cantacuzinilor.
În interiorul bisericii ne-am închinat la icoane și am admirat în mod special catapeteasma ce datează din vremea lui Ștefan Cantacuzino, asemănătoare cu cea a Bisericii „Sfântul Gheorghe~-Nou din București.
Am fost întâmpinați cu mult drag de părintele paroh Casian Dabija și de părintele George Jambore, care, cu multă bucurie, dar și cu discreția cuvenită, ne-au împărtășit câte ceva din frumusețea trecutului și din dinamismul vieții liturgice și catehetice din ultimul timp. „În fiecare zi simt bucuria slujirii lui Dumnezeu şi a comunităţii frumoase şi închegate care vieţuieşte în jurul acestei biserici. De multe ori, cei care păşesc pentru întâia oară în bisericuţa noastră mărturisesc că se bucură de atmosfera specială de linişte de aici. Locaşul acesta de sute de ani are o încărcătură duhovnicească aparte. Slujirea de zi cu zi în această biserică istorică în mijlocul cetăţii este de fapt o bucurie copleşitoare pentru care Îi mulţumim Bunului Dumnezeu. Încercăm permanent să scoatem în evidenţă istoria, frumuseţea şi încărcătura duhovnicească a locaşului de închinare spre a închega această comunitate şi a spori în cele de suflet folositoare”, ne-a declarat părintele paroh Casian Dabija.
„Cele mai alese podoabe ale bisericii”
Prin grupul de iniţiativă, prin deschiderea preoților slujitori către toți cei dornici de a sprijini noile proiecte, prin participarea tuturor celor iubitori de cult și de cultură din această bisericuță, comunitatea acestei parohii desfăşoară o importantă activitate social-filantropică şi educaţională. „Încercăm să ne facem datoria prin programul de slujbe, prin proiectele noastre catehetice şi prin acţiunile filantropice. Ne-am propus ca fiecare mare sărbătoare să fie marcată şi de activităţi filantropice, dar am iniţiat şi acţiuni mai ample pentru diverse familii nevoiaşe şi pentru copiii de la Valea Plopului. Toate acestea le făptuim cu gândul la îndemnul Evangheliei şi la nevoia de iubire milostivă pentru semenii noştri. Totul se realizează prin împreună-lucrarea preoţilor şi credincioşilor”, ne-a mai spus părintele Dabija.
Dacă clădirile din jurul bisericii (dărâmate la sfârșitul secolului al XIX-lea) au găzduit după anul 1863 Institutul de la Sfinții Apostoli și Liceul „Matei Basarab” (până la construirea actualei clădiri a liceului), în prezent, aici au loc săptămânal cateheze pentru adulți, cum ar fi Programul catehetic „Dialoguri pentru suflet” 2016 sau Proiectul catehetic „Calea mântuirii”, 2017-2018. În biserică sau în grădina din spatele altarului au loc activități educative pentru elevi din ciclurile primar și gimnazial, tinerii fiind pregătiți suplimentar la limbile română, franceză și engleză.
Permanent au loc conferințe și întâlniri dialogale, pelerinaje sau diverse activități educative. „Cele mai alese podoabe ale acestei biserici istorice sunt creștinii mărturisitori de astăzi. Împreună cu aceștia se realizează multiple activități: administrative, educative și social-filantropice. La fiecare seară de dialog au fost invitați profesori, specialiști din diferite domenii și oameni de cultură cunoscuți. Noi desfășurăm toate aceste activități în primul rând pentru faptul că oamenii își doresc să participe, să se implice, dar și pentru că am observat cu toții, preoți și credincioși, că întâlnirile de suflet dau rod bun și sunt folositoare tuturor”, ne-a spus părintele George Jambore.
Și anul acesta, la sărbătoarea mult iubită a hramului, sute de credincioși au venit cu bucurie de ieri-seară la slujba Privegherii spre a îmbrăţişa cu rugăciune fierbinte și inimă smerită icoana sfinţilor ocrotitori, de la care cu toţii cer sănătate sufletului şi trupului.
Toate acestea vorbesc despre făptuirile istorice şi despre jertfelnica misiune şi mărturisire în cetate săvârşite aici fără întrerupere.