Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Turul lumii într-o clădire superbă

Turul lumii într-o clădire superbă

Galerie foto (18) Galerie foto (18) Reportaj
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 16 Dec, 2020

În București, pe o stradă liniștită din selectul cartier al ambasadelor, nu departe de Piața Dorobanți, se află o clădire superbă care adăpostește un muzeu extraordinar, prea puțin cunoscut. Au fost tot atâtea motive să-l vizităm și să vi-l prezentăm! Este Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, care funcționează aici din 2003. Hărți vechi de o sută, două sute, cinci sute de ani, în stare excelentă, sunt expuse în condiții impecabile și trecând dintr-o cameră în alta, simți că te plimbi pe toate mările și tărâmurile lumii.

O mărturisire: când eram copil, descoperisem în biblioteca părinților câteva atlase geografice care au devenit surportul unor formidabile aventuri imaginare. Ne adunam copiii din imobil pe o scară a acestuia și „umblam” cu degetul pe trasee din toate zonele pământului, imaginându-ne întâmplări care mai de care mai spectaculoase. Eram la vârsta la care îl descopeream pe Jules Verne, „Toate pânzele sus!”, „Robinson Crusoe”, „Călătoriile lui Gulliver” și câte altele...

Am retrăit senzații asemănătoare intrând în muzeul de pe strada Londra nr. 39, întâmpinați cu amabilitate de Raluca Ilie, referent PR, și Ioana Zamfir, muzeograf. Aflăm de la gazdele noastre că, înainte de a fi alocată muzeului, aflat în subordinea Ministerului Culturii, clădirea a fost sediu de ambasadă.

De la primii pași, impresionează tavanele pictate - de fapt uleiuri pe pânză, aplicate ulterior pe tavane -, realizate de artiști coordonați de regretatul Octavian Ioan Penda, desenatorul bancnotei de 500 de lei, considerat „părintele Muzeului Hărţilor”, al cărui prim director a fost. Rețin atenția, de asemenea - în afară de exponate, firește -, vitraliile de inspirație cartografică și heraldică, arhitectura casei, lemnăria, mobilierul, sobele, scara interioară - totul!

Vizita noastră începe cu sala celor mai vechi hărți din muzeu, printre care una de la 1525. Surprinde cât de bine este conservată - și atunci ni se explică: secretul e în materia primă, hârtia din pastă de cârpe are, față de cea bazată pe celuloză, avantajul de a nu fi atât de sensibilă la lumină și la dăunători. De aceea, hărțile vechi au foaia mai albă, mai groasă și mai rezistentă.

Pe urmele Apostolului Pavel

Există aici și o hartă rară, cu caracter religios, de la 1620, marcând călătoriile Sfântului Apostol Pavel în opera sa de creștinare a sudului Europei. Așa cum se obișnuia, harta are, în colțuri opuse, două scene, minunat și migălos desenate. Una este Revelația de pe drumul Damascului, cealaltă episodul în care sfântul, în Malta (Melita, pe hartă), a fost mușcat de un șarpe veninos și localnicii erau siguri că va muri, ceea ce nu s-a întâmplat, dându-le un semn despre omul pe care îl aveau în față. Există de asemenea marcat locul în care a naufragiat corabia pe care se afla Apostolul Pavel.
În aceeași sală găsim hărți vechi ale Transilvaniei, piesele de rezistență fiind cele ale lui Sebastian Münster (Basel, 1544), respectiv Gerardus Mercator (Amsterdam, sec. 17).

Ne continuăm vizita cu o expoziție temporară de speologie, dedicată Peșterii Șura Mare, de pe raza Parcului natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, în județul Hunedoara, cunoscută încă din neolitic, căci s-au găsit în ea artefacte din acea perioadă. Cercetarea ei științifică a început în 1929; până acum s-au parcurs peste 11 km și, un secol mai târziu, încă se descoperă ramificații! Peștera are o galerie activă unică, de 3.143 m lungime, greu însă de parcurs, întrucât zonele uscate alternează cu lacuri, cascade și baricade de bolovani imenși. Prezentarea ei din Muzeul Hărților (hărți, fotografii, filme, aparatură, flori de mină) este prilejuită de centenarul Institutului de Speologie „Emil Racoviță” și a fost realizată în colaborare cu Asociația „Focul Viu” și Grupul de Explorări Subacvatice și Speologice.

Pe scara interioară admirăm o expoziție cu desene de costume populare, continuată de una cu imagini de la serbările prilejuite de încoronarea regelui Carol I.

La etajul I sunt hărțile regiunilor geografice: Moldova, Valahia (așa cum era cunoscută Țara Românească în străinătate), Marea Neagră, Transilvania. Prima dintre ele este dominată de o foarte valoroasă hartă militară de mari dimensiuni, din 1781, care a fost folosită în războiul ruso-turc și în care, cu un corp de literă minuscul, sunt menționate toate așezările, bisericile și cimitirele, văile, râurile, morile de făină! Ca stil, este o hartă de tranziție între cele care aveau un „cartuș” cu un desen frumos și principalele elemente de identificare (autor, titlu, an) și cele de mai târziu, cu bine cunoscuta „Legendă”: aceasta le are pe amândouă.

Pe când Floreasca era un sat

În centrul sălii, un volum masiv de gravuri care face parte din proiectul „Ex Libris Antipa” derulat cu Muzeul Antipa: Muzeul Hărților găzduiește temporar 5 volume împrumutate de la partenerul său de proiect, datând din secolele 17-20 şi expuse după o lungă pauză. Este vorba despre gravuri şi planşe superb ilustrate, care vor fi expuse treptat, pagină cu pagină, înfățișând de la creaturi marine, fantastice sau reale, la harta Mării Negre realizată de Grigore Antipa sau reprezentări ale Iaşiului de secol 19, imagini rar aduse în atenţia publicului.

O hartă rară înfățișează Insula Șerpilor. Apropo de disputele din jurul acesteia, este impresionant să vezi în muzeu „variante” de România, cu sau fără Transilvania, cu sau fără Dobrogea, cum este de pildă o hartă de la 1867, realizată de Institutul Geografic Militar Austriac. Pe ea se pot vedea fostele sate din jurul Bucureștiului, azi cartiere ale Capitalei: Floreasca, Fundeni, Plumbuita, Piperea, Băneasa.

La etajul 2, o sală găzduiește vedute (adică vederi, priveliști, perspective desenate) din Orientul Apropiat, Turcia, Grecia, dar și reprezentând orașe transilvane și din Banat. Unul dintre desene reprezintă portul Cadiz, de unde a plecat Cristofor Columb în a doua sa călătorie spre America. Un altul prezintă principalele bătălii ale Greciei antice. Foarte rare sunt trei scene din Războiul român de Independență, inclusiv momentul capitulării lui Osman Pașa, imagine în care apare și principele Carol.

Plafonul uneia dintre încăperi trebuie să fie foarte atractiv pentru copii, întrucât inventariază monștrii marini din legendele marinarilor. Tot la etajul 2, merită menționată o hartă de secol 19 a Irlandei, donată chiar de premierul acestei țări, Bartholomew Patrick „Bertie” Ahern, în 2003, când a vizitat muzeul.

Cartografie, jazz și degustări de vinuri

Toate cele peste o mie de exponate ale muzeului au fost primite prin donații. Cea mai numeroasă a fost cea inițială, a familiei Adrian Năstase, urmată de unele de la BCR, Ioan Hidegcuti, Ioan Ciortan și alții. O parte dintre hărți se găsesc într-o aplicație specială pentru telefon, care oferă mai multe detalii despre ele.

De câteva ori, în cursul vizitei, Raluca Ilie a ținut să se asigure că ne place muzeul! Nu este prima oară când întâlnim oameni devotați locului căruia îi fac cinste, dar e întotdeauna o bucurie să-i cunoști.

În vremuri mai bune - non-pandemice, adică - muzeul organizează evenimente, precum „Cartografiile sonore”: prezentarea unei hărți, urmată de un mic concert de muzică clasică sau jazz, inspirată de harta respectivă, plus degustare de vinuri din regiunile cartografiate! La astfel de evenimente participă și ambasadori. Pentru elevii aflați în săptămâna „Școala altfel”, muzeul are un joc de mare succes: tragi la sorți un anumit an și primești un săculeț cu un puzzle reprezentând o hartă din acel an! Nu de puține ori, aveau loc aici orele de geografie sau istorie ale unor clase. „Mi-e dor de vremurile acelea!”, mărturisește Raluca Ilie. Acum, cu restricțiile, se folosește un alt puzzle, mai simplu, cu harta Europei, și numai cu mănuși de unică folosință. Și mai există colțul de lectură cu cărți pentru copii în care se găsesc și indicii de căutare pe hărți.

Cărțile vechi care apar în numele muzeului, din primele donații, sunt obiecte fragile care necesită condiții speciale de păstrare și expunere, motiv pentru care nu sunt încă la vedere. Însă până la sfârșitul anului se va deschide o expoziție temporară care va conține și cărţi vechi din donații recente.

Vine lume destulă, mai ales în ultimii ani, și muzeul e vizitat chiar și acum, în pandemie. În plus, are un site foarte bine pus la punct. Vin și specialiști, și studenți de la Geografie, Cadastru, Geodezie.

Un ultim și spectaculos detaliu: muzeul din strada Londra este unic în România și unul dintre puținele din lume! Colecții de hărți, desigur, au și altele, inclusiv Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Istorie, dar instituții dedicate exclusiv cartografiei abia dacă mai găsești una, privată, în San Diego, California!