„Un astfel de loc în mijlocul Parisului, o adevărată binecuvântare”

În lumea în care trăim, auzim mai degrabă de acțiuni contra Bisericii, contra statuilor și icoanelor sfinte și totuși iată că 2020 este în Franța anul comemorativ al Sfintei Genoveva, patroana și ocrotitoarea Parisului. Mai precis, se sărbă­toresc 1.600 de ani de la nașterea acesteia. Sfânta Genoveva a trăit într-o perioadă în care sfințenia era mai degrabă o stare de normalitate decât ceva excepțional, sfinții se întâlneau la tot pasul și mulți dintre aceștia și-au adus contribuția la răspândirea creștinismului pe teritoriul vechii Galii. Acești sfinți din perioada anterioară schismei de la 1054 sunt cinstiți atât de ortodocși, cât și de catolici, amintind de trecutul comun al celor două Biserici.

Tot mai des uitați în Apus, în Răsăritul ortodox aceștia rămân aproape necunoscuți. Puterea lui Dumnezeu, așa cum ne spune apostolul, se desăvârșește în cei slabi. Iată deci că Dumnezeu a considerat potrivit să lucreze în secolele V-VI, în plină perioadă de decădere a Imperiului Roman și de afirmare a puterii francilor, printr-o femeie. Sfânta Genoveva nu a provenit dintr-un mediu sărac, cum se credea într-o vreme, și, mai mult, cazul ei este atipic pentru că pe lângă viața monahală a deținut și funcții importante în societate și chiar în ierarhia cetății, dovedind că acestea se pot îmbina în chip fericit pentru a asigura bunăstarea fizică și, mai ales, spirituală a locuitorilor.

S-a născut la Nanterre, într-o familie aristocrată, în jurul anului 420, tatăl ei Severus era un galo-roman, iar mama ei Geronica era, se pare, de origine greacă. Fiind cetățean roman, ea moștenește, conform Codului roman, de la tatăl său funcția de magistrat al orașului.

Povestea Sfintei Genoveva începe odată cu întâlnirea ei cu Sfinţii Gherman de Auxerre și Leu, Episcopul de Troyes, pe când avea undeva între 7 și 9 ani. Pe drum spre Bretania, unde mergea ca să combată pelagianismul, aceștia s-au oprit la Nanterre, iar Sfânta Genoveva i-a mărturisit Sfântului Gherman că își dorește să trăiască întreaga viață pentru Hristos. Sfântul Gherman a binecuvântat-o și a întărit-o. Așadar, primind binecuvântarea și încurajările sale, la 16 ani Sfânta Genoveva se îndreaptă spre o viață de asceză și ru­găciune, iar la 20 de ani se călu­gărește la Paris. Parcursul ei nu a fost unul lipsit de peripeții. Se spune că odată mama ei voia să pornească la biserică fără sfânta, iar la rugămințile acesteia de a o în­soți, mama a încercat să o lovească și a orbit pe loc. Ulterior, Sfânta Genoveva a tămăduit-o aducându-i apă de la izvor, cu care aceasta s-a spălat pe ochi și și-a recăpătat vederea.

Cel care a călugărit-o pe Sfânta Genoveva este însuși Episcopul Willicus, care însă nu este atestat de istorie. Ceremonia a avut loc în timpul Liturghiei, așa cum se obișnuia pe atunci. După moartea părinților ei, sfânta se mută la nașa ei chiar în inima Parisului, pe Île de la Cité. Ea se impune ca o femeie de afaceri a timpurilor ei, proprietară a unor pământuri bogate, de pe urma cărora beneficiază cetățenii cei mai săraci, dar în același timp și ca un abil politician, care ia în mâinile sale soarta orașului. Viața ei a fost scrisă se pare de un călugăr burgund la aproximativ 20 de ani după moartea sfintei, care a survenit după unele păreri pe 3 ianuarie 502, iar după altele pe 3 ianuarie 512 la Paris, când sfânta avea deja 89 de ani.

Numele Sfintei Genoveva este fie de origine galeză, în care „genoeth” înseamnă o fată tânără, fie francă sau germană, unde înseamnă „născut din sânul unei femei”.

Când în 451, Parisul, pe atunci Lutèce, a fost asediat de hunii lui Attila, Genoveva i-a încurajat pe locuitori să nu părăsească orașul în mod laș, prevestind că aceștia nu îl vor invada. Ea a strâns la rugăciune toate femeile la baptisteriu. Bărbații rușinați de comportamentul curajos al acestei tinere femei au hotărât să o lapideze. Geno­veva scapă însă datorită inter­venției curajoase a unui arhi­diacon care aduce locuitorilor ­cadouri din partea Sfântului ­Gherman, Episcopul de Auxerre. În ­ciuda legendelor, Genoveva nu s-a întâlnit niciodată față către față cu Attila. Conform anumitor variante, i-ar fi păcălit pe huni evocând o epidemie de ciumă. În tot cazul, armatele lui Attila au ocolit Parisul, îndreptându-se către Orlèans, salvat la rândul său de Episcopul sfânt Aignan. În cele din urmă, hunii lui Attila au fost învinși în câmpiile din Champagne de o armată condusă de romanul Aetius, secondat de un detașament al francilor.

În timpul asediului lui Childeric I din 465, Genoveva a reușit să forțeze blocada pe Sena, aprovizionându-i pe locuitorii Parisului cu produse aduse din Champagne. Totodată, sfânta a reușit să câștige încrederea regelui franc, astfel încât va negocia cu acesta din partea locuitorilor eliberarea prizonierilor.

În timpul foametei din perioada 460-470, Sfânta Genoveva reușește să aducă în oraș grâne pe care le obține de la guvernatorul Passivus după ce o tămăduiește pe soția acestuia.

Genoveva era pusă la Paris în situația de a alege dacă să îi urmeze regelui arian Euric și vizi­goților săi sau regilor burgunzi tot arieni. Pentru a-și consolida poziția și a întări adevărata cre­dință, Genoveva a lansat cultul Sfântului Denis, considerat primul episcop al Parisului. Acesta a murit martir în jurul anului 250, fiind decapitat pe Montmartre. Ea a ridicat apoi o biserică pe locul mormântului sfântului. Pentru a putea strânge fondurile necesare, a introdus un impozit și, ulterior, a supravegheat lucrările pentru înălțarea bisericii, descoperind în mod minunat cariere de calcar și înmulțind apa pentru lucrătorii însetați. În cadrul acestui sanctuar a lansat o practică religioasă antiariană.

Sfântul Simeon Stâlpnicul, care se nevoia în Antiohia, a aflat de Sfânta Genoveva de la niște neguțători gali și a cerut smerit rugăciunile acesteia, deși la vremea aceea el avea vreo 70 de ani, iar sfânta în jur de 40. Totuși, el nu se îndoia de puterea rugăciunilor și de harul sfintei. Neguțătorii îi aducea din când în când vești despre sfânta.

Ulterior, Sfânta Genoveva s-a apropiat de soția dreptcredincioasă a noului rege Clovis, regina Clotilde, și împreună l-au convins pe acesta să se boteze. Regele a fost botezat de Sfântul Rémi. Ulterior, Clovis a înălțat o biserică închinată Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Biserica este ridicată pe „mons Lucotitius”, astăzi Muntele Sfânta Genoveva, în inima Cartierului latin din Paris. Aici a fost îngropată Sfânta Genoveva, iar alături de ea au fost îngropați ulterior regele Clovis și regina Clotilde. Începând cu sec. IX, biserica este închinată Sfintei Genoveva. Devenită mănăstire de călugări, ea a fost reconstruită între 1176 și 1191 de către Etienne de Tournay, abate de St. Geneviève. Mănăstirea a fost părăsită în 1790 în timpul Revoluției Franceze și distrusă în 1807, sarcofagul sfintei fiind mutat în biserica alăturată, închinată Sfântului Martir Ștefan, ridicată în 1225 și refăcută între 1517 și 1626 pe locul unei biserici și mai vechi, din primul mileniu. Din vechea bazilică ridicată de Clovis nu se mai păstrează decât un turn, încastrat în clădirile Liceului Henric al IV-lea.

Încă din secolul VI, Sfântul Grigorie de Tours evocă miracolele care se petrec la mormântul sfintei. Genoveva era chemată în ajutor contra tuturor epidemiilor și febrei. Erasmus din Roterdam îi dedică în 1532 un poem pentru a mulțumi pentru vindecarea sa, iar regele Ludovic al XV-lea, vindecat tot prin intervenția miraculoasă a sfintei, decide să îi construiască drept mulțumire o biserică mult mai încăpătoare, actualul Pantheon, al cărui scop inițial a fost deturnat în urma Revoluției Franceze, devenind templul marilor oameni ai poporului. În 1963, Papa Ioan al XXIII-lea o declară pe sfânta drept protectoare a jandarmilor.

Parohia românească „Sfânta Parascheva şi Sfânta Genoveva” 

Una dintre parohiile românești din Paris are și hramul „Sfânta Genoveva”, alături de „Sfânta Parascheva”. Hramul a fost ales, după cum povestește părintele paroh Răzvan Ionescu, de Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Iosif împreună cu parohul de atunci, părintele Patriciu Vlaicu. Ideea Mitropolitului Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale a fost aceea de a alege două perso­nalități reprezentative pentru ambele culturi, cea română și cea franceză, și ce personalități mai potrivite decât două sfinte: Sfânta Parascheva, care este foarte iubită în România, și Sfânta Genoveva, care este însăși ocrotitoarea Parisului, adevăratul primar? Este firesc ca românii, ori stabiliți, ori doar în trecere prin Paris, să-i vorbească și să-i ceară ocrotirea. În același timp, sfinții primelor secole creștine în asocierea lor cu sfinți români ne permit să construim o punte între popoare și culturi, dar și o punte în timp, o legătură cu vremurile în care întreaga lume creștină era ortodoxă. Sfânta Genoveva trebuie să facă parte din cotidianul nostru, căci ea este prezentă zi de zi în viața noastră, fiind alături de noi în activitățile cele mai simple, dar și în încercările grele.

Ajutorul ei grabnic este atestat de numeroasele plăcuțe și bilete de mulțumire din biserica în care îi sunt adăpostite moaștele. Orto­docși și catolici deopotrivă, oameni veniți din toate colțurile lumii, îi cer neîntrerupt ajutorul și sfânta le răspunde tuturor, fără diferențe, după nenumăratele mărturii, dintre care unele vechi de mai multe sute de ani.

O relație specială cu sfânta o are presbitera Andreea Ionescu, care i-a cerut ajutorul în numeroase ocazii și sfânta nu a întârziat să îi răspundă, fie că a fost vorba de un împrumut pentru casă sau de recăpătarea sănătății unor persoane bolnave. De fiecare dată când ajunge la capătul puterilor, doamna preoteasă merge la Sfânta Genoveva pentru a-și reîncărca bateriile. La ora actuală lucrează la îmbunătățirea traducerii slujbei sfintei în limba română şi ne reamintește că sfânta este de fapt șeful aici. Pe ea a rugat-o ca să își găsească un loc potrivit în Paris și de asemenea ei i-a încredințat și grija copiilor.

Christine a devenit ortodoxă în 1981 și, cunoscându-l pe părintele Răzvan Ionescu încă din anii studenției, a ajuns în această parohie din 2001. Ea a povestit că se roagă zilnic Sfintelor Genoveva şi Parascheva pentru Mitropolitul Iosif, pentru părintele Răzvan, dar și pentru întreaga parohie. „Exis­tența unui astfel de loc în mijlocul Parisului este o adevărată binecuvântare. Datorită unor astfel de locuri de rugăciune, Dumnezeu revarsă pace peste aceste tărâmuri”.

„Pe Sfânta Genoveva o consider nu numai ocrotitoarea, ci și prietena mea, dimpreună cu Sfânta Parascheva”, mărturisește Ionela, care nu știa de existența sfintei înainte să ajungă la Paris. A aflat cu surprindere că este prăznuită pe 3 ianuarie, chiar de ziua ei de naștere. De 14 ani de când locu­ieș­te la Paris, parohia ei de suflet, unde cântă la strană, este „Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva”. Așa cum Sfânta Parascheva ocro­tește Iașiul, Sfânta Genoveva ocro­teș­te cu rugăciunile ei Parisul. Ione­la își dorește ca într-o zi la pele­rinajul anual de Sfânta Parascheva la Iași să fie invitată și Sfânta Genoveva, după obiceiul de a fi aduse la acest eveniment și moaștele unui alt sfânt.

La rândul său, pianistul Ionel Streba spune că a simțit de multe ori ajutorul sfintei. De exemplu, când avea de primit un răspuns din partea administrației franceze sau de rezolvat vreo altă problemă, cum se ruga sfintei, în secunda următoare venea și rezolvarea.

În fiecare an, pe data de 3 ianuarie are loc o slujbă panortodoxă la Biserica „St. Etienne du Mont”, care mai adăpostește ceea ce a rămas din moaștele Sfintei Genoveva, arse în timpul Revoluției Franceze. Moaștele sunt aşezate într-o raclă spre închinare și tot aici există un mic altar dedicat sfintei și o icoană pictată de celebrul iconograf de origine rusă Leonid Uspenski. Imigranții ruși, fugiți din calea furiei bolșevice, au dezvoltat o relație specială cu Sfânta Genoveva, care le-a acordat ajutor grabnic acestor apatrizi, ajutându-i să se stabilească în noua lor patrie și să-și găsească aici un loc.

Personal, o vizitez zilnic ca pe o prietenă bună cu care simt nevoia să schimb câteva cuvinte, uneori mai multe, alteori sunt mai concisă. O simt foarte apropiată atât în bucurii, cât și în necazuri și în existența noastră de zi cu zi. Cu ea pot vorbi despre neînțelegeri, nemulțumiri, strâmtorări de toate felurile, dar și despre soare și bucurii. Dar mai presus de toate, o rog să îi ierte pe necredincioși, să ne îndrepte și călăuzească pe noi, copiii ei, și în aceste vremuri tulburi o rog pentru dragoste între oameni și pacea lumii.

În Parohia „Sfânta Parascheva și Sfânta Genoveva” s-a semnat cumva certificatul meu de naștere duhovnicească, sub privirea binevoitoare a ambelor sfinte, căci aici am participat pentru întâia oară la slujba Învierii și m-am împăr­tășit pentru prima dată în urmă cu 15 ani. Sfânta Genoveva nu a murit, când s-a săvârșit din exis­tența aceasta, ci e mereu vie, la fel de vie ca acum 1.500 de ani, veghind asupra Parisului și a locuitorilor săi. Dacă pe vremea sfintei miracolele țineau de cotidianul existenței, situația nu s-a schimbat nici acum, dar, din păcate, de multe ori noi nu mai reușim să le vedem.