O clădire cu interioare elegante, locuită vreme de trei secole de o familie prestigioasă, apoi supusă capriciilor istoriei, iar azi renăscută în toată splendoarea ei. O locuință care a găzduit înalte personalități și pe care a descris-o celebrul Paul de Alep. Locul în care și-a petrecut prima noapte pe meleagurile noastre cel care avea să fie regele Carol I, ctitorul României moderne. Un loc care nu s-a mulțumit să fie doar destinaţie de pelerinaj a iubitorilor de istorie, artă și cultură, ci și-a amenajat în jur și un mare muzeu în aer liber. Conacul Golescu, Ștefănești, Argeș, trebuie neapărat vizitat.
Istoria locurilor, ne-a explicat Iustin Dejanu, directorul Muzeului Golești, nu începe, cum s-ar putea crede, cu Dinicu Golescu, cel mai cunoscut din familie, și nici cu tatăl său, Banul Radu Golescu, ci cu „epoca vitejilor”, precum Baldovin Pârcălab, primul despre care se știe, atestat documentar că a stăpânit localitatea, și alți luptători foarte apropiați de domnitorii vremii, oameni care „chiar s-au sacrificat pentru țara asta, fiind foarte însemnați”. Neamul a început să se numească Golescu după Stroe Leordeanu, cel care a ridicat conacul, la 1640. Au ținut atât de mult la acest nume încât s-a convenit ca, dacă nu sunt urmași pe linie bărbătească, femeile să rămână Golescu și după măritiș. „Dinicu și fratele lui Iordache au fost niște oameni foarte luminați. Primul a văzut toată Europa, ducându-și doi copii la școală la Geneva și doi la München, după care i-a rotit între cele două orașe! Influența pe care a avut-o asupra boierimii a determinat orientarea noastră către Vest. În plus, alături de alți oameni luminați, precum Ion Heliade Rădulescu, a înființat primele noastre societăți filarmonice. De altfel, pe Ion Heliade Rădulescu l-a adus să predea la școala de aici, în timp ce la București era epidemie de ciumă!”
Să amintim că societățile filarmonice aveau drept țel declarat încurajarea dramaturgiei naționale, dar și scopuri neoficiale: Unirea Principatelor, introducerea votului universal, egalitatea în fața legii, dezrobirea țiganilor.
La rândul lor, copiii lui Dinicu au fost politicieni importanți. Nicolae a fost locotenent domnesc și împreună cu Ion Brătianu bătrânul „l-au adus pe Carol I, care și-a petrecut în conacul Golescu prima noapte în România”. În același timp, Dinicu Golescu a fost printre cei care au determinat trecerea la grafia latină.
Între alte momente istorice petrecute aici, Conacul Golescu a fost vizitat, în secolul 17, de Patriarhul Macarie al Antiohiei, care venise în Țara Românească pentru sfințirea catedralei de la București. A petrecut o noapte la Golești, iar fiul lui, celebrul Paul de Alep, a consemnat în jurnalul său: „Palatul logofătului este o clădire armonioasă, măreață, apărată de multe turnuri. Am dormit acolo, fiind primiți cu mare cinste și ospătați la masă domnească”.
Școală gratuită pentru români și rromi
Intrăm în frumoasa clădire însoțiți de restauratoarea Cătălina Ghinea. Conacul a fost ridicat la 1640 de către Vișa din Golești și soțul său, Stroe Leordeanu, a cunoscut o lungă perioadă de glorie, dar a decăzut până în prima jumătate a secolului 20, după ce la 1716 trecuse și printr-un incendiu. În 1942-1944 a fost restaurat de către echipa arhitectului Horia Teodoru, bugetul estimat, de 2 milioane de lei, ajungând în final la 24 de milioane! O a doua restaurare, cea care i-a dat înfățișarea de azi, a avut loc începând cu 2015.
Neamul Goleștilor, subliniază ghida noastră, a avut o deosebită implicare socială, mai ales în planul educației. Dinicu Golescu a fost primul care a implementat școlarizarea gratuită, înființând aici o școală în care a adus laolaltă copii de români și de rromi, într-o vreme în care aceștia din urmă erau considerați robi, într-o formă de învățământ lancasterian, în care, într-o clasă, elevii mai avansați îi ajutau pe cei rămași în urmă. Profesori erau oameni de talia lui Aaron Florian și școala avea la dispoziție manuscrise, care pe-atunci nu se găseau prea ușor, alfabetul și scrisul învățându-se încă folosind lădițe de nisip și bețigașe...
Fiecare cameră e un reper istoric
În camera de lucru a fraților Golescu, fiii lui Dinicu, putem admira una dintre puținele fotografii în care apar toți patru: Ștefan, Nicolae, Alexandru și Radu. Pardoseala e din cărămidă, sunt arce cu format semiogival, iar șemineul e placat cu cahle, plăci de teracotă cu diferite desene în relief, menite să arate statutul social al proprietarilor: cerbul sau vulturul bicefal simbolizau apartenența la înalta societate. Nu lipsesc tablourile, inclusiv replici la picturi celebre, precum „România revoluționară”.
În salonul de oaspeți, chiar dacă mobilierul e în stil Biedermeier, sunt și elemente de art nouveau sau neoclasice. Ghida noastră ne atrage atenția că în tablourile reprezentând familia bărbații sunt îmbrăcați în haine de influență turcească, pe când femeile poartă ținute franțuzești. Asta însă numai pentru a poza pictorului, altfel purtau veșminte populare românești. Atrag atenția și câteva cutii muzicale. De remarcat că sobele cu olane făceau parte dintr-un adevărat sistem de încălzire centrală: focul se făcea jos și căldura se transmitea în tot conacul.
Vizităm apoi camera lui Carol Davila, omul care a revoluționat și a modernizat întreg sistemul medical românesc, căsătorit cu Ana (Anica) Golescu.
Fostul salon de iarnă este amenajat ca spațiu expozițional dedicat regelui Carol I. În afară de tron, admirăm aici un secretaire decorat prin intarsiere cu elemente din esențe de lemn diferite. În camera doamnelor, acum și ea spațiu expozițional, acestea își permiteau să joace cărți, să fumeze pipă ori să tragă din narghilea, pentru că aparțineau înaltei societăți, căci altfel asemenea îndeletniciri erau interzise femeilor!
Există și o cameră amenajată în stil otoman, în care mobilierul are de data asta intarsii cu sidef, alături de covoare orientale și tăvi metalice pentru servirea mesei, plus ciubucuri și narghilele.
Trecem pe hol pe lângă o oglindă venețiană, îndreptându-ne către intrarea în beci, unde e amenajată o expoziție având ca temă implicarea familiei Golescu în Primul Război Mondial. E reprezentat inclusiv un pat de spital. Tavanul beciului e construit pe arce, pentru a prelua greutatea clădirii.
Am plecat din Ștefănești cu promisiunea fermă să revenim când va fi natura în floare...
