Fiecare vârstă are frumuseţile ei, însă, fără îndoială, copilăria este de departe cea mai frumoasă dintre toate. De aceea, Patriarhia Română oferă pentru 3.400 de copii din întreaga ţară tabere de creaţie gratuite la mănăstirile Caraiman şi Durău. Aici învaţă să picteze, să cânte şi să realizeze diferite obiecte în cadrul atelierelor de creaţie şi iau parte la programele educaţionale şi la cele de rugăciune.
Curtea Mănăstirii Caraiman era inundată de o forfotă de culori. Un lung şir de prichindei cobora dinspre camerele în care erau cazaţi spre biserica ce tronează în mijlocul complexului monahal. Era noua serie de copii veniţi în tabăra "Licăr de lumină" din cadrul proiectului "Alege şcoala!" organizată de Patriarhia Română împreună cu Fundaţia World Vision. Urma să li se facă vizita medicală, instructajul cu regulile pe care trebuie să le respecte în tabără şi să aleagă fiecare unul dintre cele trei ateliere la care să participe în săptămâna de la munte.
Entuziaşti, dar un pic timizi, pentru că încă nu se cunoşteau unii cu alţii, decât cei care proveneau din aceleaşi parohii. Însă în săptămâna pe care o petrec aici, cu siguranţă leagă prietenii, poate pe viaţă. Pentru că personalul ce se ocupă de ei a gândit un întreg program care să îi apropie şi care să îi aducă mai aproape de şcoală şi de Dumnezeu, interacţionând unii cu alţii, ascultându-se reciproc şi împărtăşind lucrurile bune şi pe cele mai puţin bune. Fiind o tabără de creaţie, activităţile au fost gândite în linii mari pe trei direcţii sau ateliere de lucru la care se adaugă cântecele, jocurile şi rugăciunile la care participă toţi.
Tabăra este o mare familie duhovnicească menită să îi facă pe toţi să se simtă bine, dar şi să înveţe prin jocuri şi celelalte activităţi la care participă. "Fiecare dintre copii îşi alege atelierul la care va participa în funcţie de abilităţile pe care le are. Pot alege atelierul de creaţie, de pictură sau pe cel literar religios. În această săptămână vor lucra împreună cu coordonatorul lor, iar la final, la focul de tabără va avea loc premierea copiilor în funcţie de eforturile pe care le-au depus", ne explică prof. Mihaela Stoica, directorul taberei.
În momentul de faţă sunt 140 de copii cazaţi la Centrul social-pastoral "Sfânta Cruce" de la Mănăstirea Caraiman, care timp de o săptămână lucrează împreună, cântă şi joacă scenete, urmăresc filme educative şi discută despre diferite probleme ale lor sau ale societăţii în care trăim şi se roagă împreună. Însă aceasta este doar una dintre cele 11 serii de copii ce vor participa vara aceasta la această tabără.
Despre programul pe care îl urmează în săptămâna pe care o petrec în tabără, ne spune tot directorul acesteia. "Tabăra începe cu Sfânta Liturghie. Toţi participă la aceasta, după care are loc împărţirea pe grupe de creaţie, de fiecare ocupându-se câte o persoană, după care intră în activităţi. La ora 13:00 urmează masa, apoi se finalizează lucrările începute dimineaţa. Urmează timpul liber şi spaţiul de joacă, atunci când copiii vorbesc cu cei de acasă, joacă diferite jocuri propuse de colegii mei, iar la ora 17:00 se întorc la ateliere şi continuă lucrul la pictură, felicitări şi alte idei propuse de ei. La 19:00 avem masa, rugăciunea de seară, studiul biblic şi apoi urmează filmul de seară cu specific creştin. Încercăm la studiul biblic să punem întrebări care îi frământă pe ei, să rezolvăm probleme pe care le au. La final, are loc focul de tabără şi premierea copiilor", ne explică directorul taberei.
"Noi credem în prietenie..."
Între timp, din biserică, voci cristaline străbăteau văzduhul armonizate în cântece de tabără. Pentru că o tabără înseamnă şi socializare, grupele de copii participă la toate activităţile împreună, organizatorii punând accent pe relaţiile umane directe şi pe prietenia reală.
"Noi credem în prietenie. Noi credem într-un gând curat. Şi-odată cu noi, o lume ştie. La munte totu-i minunat!", răsunau vocile celor 140 de copii. Între timp, părintele stareţ David Petrovici intră în biserică mângâindu-i din priviri. Asemenea unui tată, îi priveşte cu drag, urându-le bun venit.
La aceste tabere participă copiii care provin din familii cu dificultăţi, copii cu risc de abandon şcolar, din familii monoparentale sau din centre de plasament, mulţi dintre ei bucurându-se în această vară, poate, de singura vacanţă adevărată din viaţa lor.
Unul dintre ei, maturizat cu mult înainte de vreme, chiar a explicat foarte serios că şi-a văzut fânul pus la "locul lui", iar acum a putut veni liniştit în tabără. În ciuda înălţimii de o şchioapă, numeroasele rânduri de bătături din palmele-i trudite trădau "norocul" de a fi copil născut şi crescut la ţară. Dar nu s-a plâns niciodată de asta, ci îşi poartă responsabilitatea pe umeri sârguincios ca un adevărat om matur. Tatăl său chiar i-a făcut o coasă pe măsură pentru a putea ajuta la cositul fânului, după puterile sale. Aici este pentru prima dată pentru el când se bucură de copilărie. Pentru că după întoarcerea acasă, viaţa de la ţară îşi va urma cursul. Însă va purta cu siguranţă în sufletul său şi le va povesti celorlalţi clipele minunate petrecute în tabără.
Alţi copii îşi fac poate pentru prima dată prieteni adevăraţi cu care interacţionează, cu care se ajută şi împart timpul în atelierele de creaţie sau în jocurile din afara lor, nu ca aceia pe care îi au pe reţelele de socializare. "Încercăm să le arătăm că se pot lega relaţii frumoase de prietenie cu oameni pe care îi văd, îi simt, trăiesc lângă ei bucuriile sau problemele şi fără facebook. Le spun că am uitat să ne jucăm cu mingea, să folosim alte mijloace pentru că stăm în faţa unui ecran, nu mai suntem sensibili la nimic, nici la o floare, nici la soare şi nu mai ştim să sensibilizăm pe cel de lângă noi atunci când este necăjit. Am realizat un lucru, că copiii sunt foarte maturi la vârsta lor din cauza problemelor de acasă", ne mai spune prof. Mihaela Stoica.
Copiii au toţi speranţe mari. Mai ales că pentru cei mai mulţi este prima despărţire de lungă durată de părinţi şi prima tabără din viaţa lor.
Andrei are 9 ani şi este şi el pentru prima dată într-o asemenea tabără. Este obosit după drumul lung pe care l-a parcurs, însă este entuziast. A venit cu gândul să îşi facă prieteni şi să înveţe lucruri noi.
"Este prima tabără la care particip. Părinţii mei nu au putut să mă trimită undeva până acum şi nici cu ei nu am fost. Vacanţele le petrec acasă, alături de fraţii mei", ne spune el. Acum a ales atelierul de creaţie al taberei şi speră să înveţe cât mai multe lucruri noi.
Foarte multă responsabilitate
A organiza o asemenea tabără înseamnă în primul rând foarte multă responsabilitate. Pentru că nu este uşor să stăpâneşti energia a 140 de copii. Şi de aceea cei 15 supraveghetori trebuie să fie tot timpul cu ochii pe grupa ce i-a fost încredinţată, fără a avea nici un pic de răgaz. Toată vara lor este dedicată zi şi noapte sutelor de copii pe care îi coordonează pentru că fiecare ar vrea să mai facă şi altceva în afara programului. Însă supraveghetorii trebuie să ştie de fiecare dintre ei.
"A sta toată vara în mănăstire este diferit faţă de a sta acasă. Aşteptam să se facă cireşele, însă când am fost acum câteva zile acasă, am aflat că s-au terminat de mult. Noi ştim cam ce fructe sunt în sezon în funcţie de seriile de copii care vin în tabără. La primele serii ştim că sunt cireşele, apoi pepenii, prunele şi tot aşa. Mai întrebăm şi noi pelerinii care vin la mănăstire cam ce legume ori fructe au mai apărut la piaţă", povesteşte amuzat Florin, unul dintre supraveghetori.
Personalul care se ocupă de supravegherea şi lucrul cu copiii, 15 în total, este format în general din studenţi sau absolvenţi ai secţiilor Facultăţii de Teologie din Bucureşti, dar nu numai.
Şi personalul de la trapeză a fost suplimentat, după cum ne-a povestit părintele stareţ David Petrovici. Să hrăneşti câteva sute de guri de câteva ori pe zi nu e un lucru uşor. De aceea se lucrează în două schimburi la bucătărie, fiind adus personal suplimentar şi pentru servitul şi strânsul de pe mese.
"Ne întâlnim în rugăciune"
O tabără ca aceasta este altceva decât ceea ce oferă societatea. Este o întoarcere la valorile autentice ale copilăriei. Pentru că societatea zilelor noastre este virusată de o lipsă a valorilor, de o tendinţă generală de a copia pe ceilalţi şi gesturile lor pe reţelele de socializare, fără a cunoaşte cu adevărat persoanele respective.
O astfel de tabără este o oază de normalitate de care copiii se împărtăşesc, şi de aceea spre finalul ei fac schimb de numere de telefon sau de date de contact pentru a continua relaţiile începute aici.
Mulţi plâng între ei şi pe umerii supraveghetorilor şi îşi doresc să fi durat mai mult această întâlnire. "Copiii ne întreabă mereu de ce nu durează mai mult această tabără. Noi deja simţim că ni se rupe inima, pentru că ştim că nu îi mai vedem nici la anul, nici la anul următor, însă le spun un singur lucru, de care sunt sigură că aşa se întâmplă. Nu ne vedem, nu ne putem întâlni, dar ne puntem întâlni în rugăciune oricând şi în orice moment. Lucru care este cel mai important", ne spune prof. Mihaela Stoica.
Societatea în care trăim este una puternic afectată de secularizare, non-valorile fiind prezentate ca exemple pozitive, lucruri care au dus la o îndepărtare a omului de tezaurul tradiţional şi de Biserică.
În aceste condiţii, educarea tinerilor are efecte benefice nu doar asupra lor, ci şi asupra societăţii în care trăim, pentru că ei, prin acţiunile şi prin exemplul lor, vor putea schimba societatea. Vor deveni mărturisitori ai credinţei în familie şi în societate.
Într-o tabără de genul acesta, chiar dacă se desfăşoară pe parcursul unei singure săptămâni, copiii înmagazinează bazele morale de care au nevoie, baze pe care le vor dezvolta ulterior cu ajutorul profesorilor de la şcoală şi al preoţilor din parohie.
Ce sunt taberele "Licăr de lumină"
Taberele "Licăr de lumină" sunt organizate în cadrul proiectului "Alege şcoala!", un proiect derulat de Patriarhia Română în parteneriat cu Fundaţia World Vision Romania. Obiectivele acestuia sunt prevenirea şi combaterea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi prevenirea delincvenţei juvenile prin dezvoltarea unor soluţii alternative de tip "şcoala de duminică", necesare asigurării educaţiei de bază şi a motivaţiei pentru educaţie a copiilor din mediul rural şi urban cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani. "Anul acesta, taberele sunt la a treia ediţie şi se desfăşoară în două locaţii, respectiv Centrul social-pastoral "Sfânta Cruce" de la Mănăstirea Caraiman şi Centrul social-pastoral "Sfântul Daniil Sihastrul" de la Mănăstirea Durău, la ele participând pe parcursul întregii veri 3.400 de copii", a explicat pr. dr. Constantin Naclad, inspector în cadrul Sectorului Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, Biroul de catehizare pentru tineret şi coordonatorul proiectului "Alege şcoala!" la nivel naţional.
Prin participarea la activităţi de creaţie artistică în cadrul atelierelor de educaţie plastică, dar şi de dezvoltare a unor abilităţi practice din tabere, copiii îşi dezvoltă creativitatea, afectivitatea, sensibilitatea estetică, dar şi motivaţia de a continua şcoala. Intensificarea interacţiunilor psiho-sociale, a convieţuirii şi a lucrului în echipă conduce la accentuarea sensibilităţii umane, la consolidarea unor sentimente morale pozitive. Prin toate aceste activităţi se urmăreşte încurajarea fiecărui copil de a participa activ la descoperirea adevărurilor despre lucruri şi fenomene, care corespund orizontului de cunoaştere specific vârstei, în vederea continuării studiilor pentru reuşita în viaţă. Proiectul "Alege şcoala!" se desfăşoară cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fiind implementat cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
