Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Un loc al rugăciunii şi al comuniunii frăţeşti

Un loc al rugăciunii şi al comuniunii frăţeşti

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj
Un articol de: Silviu Dascălu - 25 Iun, 2014

La doar câţiva kilometri de Caransebeş, pe culoarul Bistrei, se află una dintre emblematicele biserici bănăţene, respectiv Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Obreja, Caraş Severin. De numele acestui monument istoric bănăţean se leagă şi numele Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, care a fost hirotonit diacon în acest sfânt lăcaş. În prezent, viaţa parohiei este una foarte dinamică, Liturghia fiind împletită frumos cu filantropia şi activităţile cu tineretul.

În această zonă a Banatului de Munte am întâlnit o comunitate harnică şi implicată în viaţa Bisericii. O comunitate care tot timpul a fost alături de sfântul lăcaş de cult şi de preoţii care au păstorit-o. Acest lucru ne duce cu gândul la ceea ce înseamnă adevărata comuniune frăţească dintr-o comunitate şi cât de bine este ca oamenii să fie uniţi, dar şi devotaţi credinţei şi tradiţiei strămoşeşti.

Fie că a fost vorba de acţiuni social-filantropice, fie că au fost evenimente culturale sau ce ţin de educaţia tinerilor, întreaga comunitate s-a implicat şi a pus umărul la iniţiativele bisericii.

Un frumos exemplu de implicare a comunităţii este legat chiar de începuturile sfântului lăcaş, fiind menţionat de documentele vremii. În 1750, când a fost vorba să fie construită biserica închinată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, întreaga comunitate a participat după putinţă. Unii au cărat piatra de râu cu carele cu boi, iar alţii au cărat chiar şi cu spatele, contribuind la edificarea acestei biserici, ce a devenit în prezent monument istoric şi parte a patrimoniului naţional.

Aici sunt desfăşurate numeroase activităţi şi cu tinerii, fiind constituit un grup coral intitulat „Harfa“, ce participă la numeroase evenimente.

De altfel, întreaga comunitate este alături de părintele paroh Petru Itineanţu şi de iniţiativele pe care acesta împreună cu Consiliul şi Comitetul parohial le au, şi de aceea şi părintele încearcă să le răsplătească fidelitatea şi implicarea.

Iar unul dintre aceste exemple este legat de momentul 1990, când s-a ivit ocazia ca unii dintre membrii comunităţii să iasă în Occident şi să viziteze lumea despre care auziseră doar din povestirile altora.

„Dumnezeu a vrut ca în iunie 1990 să poposească în parohia noastră o maşină cu ajutoare. Aceştia m-au căutat şi aveau o scrisoare din partea unei localităţi de lângă Strasbourg, care mi-au oferit 20 de invitaţii să petrecem o lună în Franţa. Mi-a fost greu să aleg, însă am ales până la urmă tineri din toate categoriile sociale, astfel că timp de o lună, în iulie-august, am petrecut în Franţa. Având acest grup, am recomandat tinerilor să poarte portul ţărănesc specific acestor zone. Şi în câteva biserici, şi în sălile de spectacole de acolo, copiii au rostit poezii, au cântat cântări bisericeşti, dar şi laice. Fiecare copil a fost găzduit la câte o familie şi de peste 24 de ani păstrăm cu unele familii această legătură. Ne felicităm reciproc şi acum. Ne-au vizitat şi chiar au oferit sponsorizări pentru şcoala de la noi din localitate“, ne-a povestit părintele paroh Petru Itineanţu.

Înfrăţire şi cu o localitate din Italia

O altă ocazie pentru comunitate de a intra în legătură cu străinii a fost în 2002. Atunci, o parohie din Italia, de lângă Ancona, a dorit să se înfrăţească cu o parohie din Caraş Severin care să aibă ca hram pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

„Aşa se face că ne-au vizitat de Paşti, în 2009. Un grup de acolo împreună cu preotul lor paroh au petrecut cu noi, apoi, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, împreună cu câţiva credincioşi am mers la ei. De atunci, am păstrat o legătură strânsă cu ei. Ne-am vizitat de mai multe ori şi ne înfrăţim în rugăciune, în comuniune.

Această parohie ne-a oferit şi sprijin material, în sensul că a ajutat câteva familii modeste, lipsite de posibilităţi materiale, dar a ajutat şi şcoala, oferind şi copiilor dulciuri şi rechizite pentru copii“, a mai mărturisit părintele paroh.

Această înfrăţire cu comunitatea din Italia a rodit frumos de-a lungul timpului, astfel că preotul de acolo vizitează mereu comunitatea din Obreja, nu de puţine ori venind la hramul bisericii, în ziua de prăznuire a Sfinţilor Petru şi Pavel.

Aici a fost hirotonit diacon Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nicolae

Trecutul sfântului lăcaş este unul bogat şi frumos, iar acest lucru se oglindeşte şi astăzi în viaţa comunităţii păstorite de părintele paroh Petru Itineanţu. Aici, în urmă cu 71 de ani, păşea cu emoţie tânărul Nicolae Corneanu din Caransebeş, actualul Mitropolit al Banatului, pentru a primi Sfânta Taină a hirotoniei întru diacon de la episcopul de Caransebeş al vremii, Veniamin Nistor.

Acest eveniment important pentru actualul Mitropolit al Banatului, dar şi pentru viaţa comunităţii este notat pe filele unei Sfinte Evanghelii din anul 1928. Această însemnare avea să devină peste 60 de ani parte a unei felicitări trimise de comunitatea din Obreja Întâistătătorului Mitropoliei Banatului la ceas aniversar.

„La împlinirea a 60 de ani de la hirotonia întru diacon a mitropolitului nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, i-am făcut o felicitare şi i-am trimis o fotocopie a paginii de Evanghelie, iar Înaltpreasfinţia Sa a fost foarte impresionat şi ne-a mulţumit, acordându-ne binecuvântarea. Tot pe această pagină mai este o însemnare făcută în 1970, de data aceasta chiar de IPS Nicolae. A venit în vizită în parohia noastră şi foarte sugestiv a făcut această însemnare şi scria: am revenit după 27 de ani în biserica din Obreja, de data aceasta ca mitropolit“, ne povesteşte părintele paroh Petru Itineanţu.

Biserica are şi o frumoasă tradiţie în ceea ce priveşte cântatul la strana bisericii. Aici a existat un fel de şcoală de învăţare a cântării la strană, care a dat până în prezent mai multe serii de cântăreţi.

„În fiecare duminică avem 7-8 sau 10 cântăreţi. Există unul oficial, iar ceilalţi cântă din plăcere. Localitatea Obreja s-a făcut cunoscută datorită unui doinitor renumit, Achim Nica, care în 1986, ieşind la pensie, a dorit să pună talantul vocii sale în slujba lui Dumnezeu. Şi el a învăţat la această şcoală a cantorilor de la biserică şi din 1986 până în 2012, în noiembrie, când a trecut la cele veşnice, a lăudat numele lui Dumnezeu şi de multe ori am avut multe grupuri care au tranzitat localitatea noastră şi s-au oprit duminicile sau sărbătorile pentru a-l vedea şi asculta pe acest doinitor al Banatului, cum a fost numit fiul bisericii noastre, Achim Nica“, mai spune părintele paroh.

În parohie activează de mulţi ani şi Asociaţia Oastea Domnului. Există o comunitate de oameni devotaţi Bisericii. Iar în prima duminică de după Înălţarea Sfintei Cruci se face o adunare festivă la Obreja a Oştii Domnului, când câteva sute de credincioşi de aici şi din alte localităţi participă de dimineaţă la slujbă, apoi iau parte la o agapă creştină, iar apoi, până seara preamăresc pe Dumnezeu prin rugăciuni, cântări sau prin predicile preoţilor.

Monument pentru pomenirea eroilor neamului

În faţa bisericii, chiar în centru, este un monument dedicat eroilor comunei Obreja. Acesta a fost ridicat în 1946 de preotul paroh din acea vreme şi de către locuitorii din Obreja pentru că este de remarcat faptul că localitatea aceasta şi-a dat un obol de jertfă fără precedent şi în Primul şi în al Doilea Război Mondial. În Primul Război Mondial, 72 de tineri nu s-au mai întors la casele lor din parohie, iar în al doilea, 28 de tineri şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă. În 1946, părintele cu locuitorii au decis să ridice un monument care este impresionant ca mărime şi ca arhitectură.

Acest monument are dăltuit pe el o sabie cu cununa de lauri, iar deasupra tronează sfânta cruce. „În fiecare an, de Înălţarea Domnului ieşim şi îi pomenim pe eroi. Începând cu 1992 am considerat să adăugăm mai multe troiţe la intrarea în parohie şi la ieşire, în faţa bisericii şi în faţa cimitirului. Astfel au fost ridicate patru troiţe, precum şi o machetă a unei bisericuţe mici cu coloane şi capiteluri, iar pe fundal o icoană în mozaic“, explică părintele Petru Itineanţu.

Lucrări continue pentru sfântul lăcaş

Biserica a fost construită în anul 1750, cu multă trudă din partea enoriaşilor din acea perioadă. Însă trecerea timpului şi-a spus cuvântul, astfel încât a fost nevoie de mai multe lucrări pentru păstrarea sfântului lăcaş aşa cum se cuvine.

După 100 de ani, în 1936 s-a constatat că pictura este degradată şi un renumit pictor bănăţean, Nicolae Băleanu, a repictat biserica, a aşezat o nouă pisanie şi a adăugat câteva picturi noi. „Pictura este în formă de tablouri, de icoane, iar între acestea sunt multe ornamente locale ţărăneşti care în 1936 au fost făcute pe humă, iar din cauza fumului de lumânări şi a vechimii am fost nevoiţi ca în 1995 să restaurăm pictura şi să refacem ornamentele. Am schimbat şi mobilierul, stranele, masa epitropilor şi le-am făcut din lemn de stejar, iar în 1997, Episcopul Caransebeşului de atunci, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, actualul Mitropolit al Ardealului, a sfinţit lucrările. În 2007 am făcut din nou binecuvântarea bisericii pentru că lucrările exterioare ample s-au executat şi prin participarea Preasfinţitului Părinte Lucian“, conchide pr. Petru Itineanţu.