Un mare mărturisitor al Ortodoxiei

Marii duhovnici ai Ortodoxiei româneşti îşi încheie pe rând misiunea în această lume şi se mută uşor la locaşurile veşnice, în sânul Celui pe care L-au iubit, pentru care au pătimit şi pe care L-au slujit toată viaţa. Acum a venit rândul părintelui Adrian Făgeţeanu, unul dintre ultimii mari mărturisitori români care au suferit pentru dreapta credinţă în perioada comunistă. Trupul său ostenit de chinuri şi rugăciune a fost înmormântat la Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului.

Am pierdut un mare duhovnic, însă am câştigat încă un mare rugător la Tronul Preasfintei Treimi, care va mijloci de acum pentru cei care i-au ascultat sfaturile şi pentru toţi cei pe care i-a iubit. Iar dovada dragostei pe care a purtat-o fiilor săi duhovniceşti a fost numărul impresionant de oameni care au venit la căpătâiul său pentru o ultimă binecuvântare, atât la Mănăstirea Antim, unde a fost depus pentru o zi, cât şi la Mănăstirea Lainici, în obştea căreia a vieţuit spre sfârşitul vieţii şi unde i-a şi fost depus pentru veşnicie trupul ostenit.

Este unul dintre românii mărturisitori care au avut de îndurat aprige chinuri în perioada comunistă pentru că a mărturisit dreapta credinţă a Bisericii, şi unul dintre înflăcăraţii trăitori ortodocşi, membru al celebrei mişcări "Rugul Aprins", simbol al rugăciunii neîncetate şi al vieţuirii întru Hristos.

A avut o viaţă zbuciumată, dar un suflet liniştit, smerenia sa şi rugăciunea făcându-l un neînfricat oştean al Împăratului Cel Veşnic pentru care şi-ar fi dat şi viaţa şi în învăţătura căruia şi-a trăit cei aproape 100 de ani.

O viaţă neobosită, plină de rugăciune

Părintele Adrian Făgeţeanu a văzut lumina zilei pe 16 noiembrie 1912, într-o localitate de lângă Cernăuţi, Deleni, într-o familie de vrednici creştini, tatăl său fiind preot. Din această familie avea să dobândească dragostea pentru învăţătură, călăuzit fiind apoi de profesori de seamă de la Liceul "Aron Pumnul", o faimoasă şcoală din Cernăuţi, iar apoi de profesorii de la Facultatea de Drept din Cernăuţi.

A ajuns avocat, practicând această meserie o vreme la Fălticeni şi apoi la Bacău, însă dragostea pentru Hristos a fost mai puternică decât cea pentru lume, aşa că avea să intre în oastea lui Hristos, închinoviindu-se ca frate la Mănăstirea Putna, în 1943. În acelaşi an a început şi cursurile Facultăţii de Teologie din Suceava pe care le-a finalizat în 1947.

În acelaşi an avea să se înscrie şi la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, aici intrând şi în rândul mişcării "Rugul Aprins" alături de faimoşi membri, cum ar fi Sandu Tudor, mitropolitul Tit Simedra, Benedict Ghiuş şi Alexandru Mironescu.

Însă apartenenţa la această mişcare avea să îi aducă şi o "răsplată" de şase ani de închisoare pe care i-a ispăşit în înfricoşătoarea temniţă de la Aiud.

După eliberare a vrut să se întoarcă în mănăstire, însă eticheta "Aiud" a speriat pe mulţi stareţi. A fost primit în cele din urmă la Mănăstirea Lainici de către stareţul Calinic Cărăvan. Aici, grav bolnav de o tuberculoză căpătată între zidurile temniţei, avea să se ocupe de şcolirea fraţilor de mănăstire, mulţi dintre ei neştiutori de carte. Însă liniştea avea să îi fie din nou tulburată de Securitate.

Pe 8 noiembrie 1958 a fost arestat pentru a doua oară şi condamnat la "douăzeci de ani de muncă silnică, zece ani de degradare civilă şi confiscarea totală a averii personale". A fost eliberat în anul 1964, reluându-şi activitatea misionară, trecând prin mai multe parohii, pe la Mănăstirea Viforâta şi mai apoi stabilindu-se la Mănăstirea Antim.

Din anul 2000, părintele Făgeţeanu s-a reîntors din nou la Mănăstirea Lainici, căutând de data aceasta liniştea isihiei pe Muntele Gropu, la Schitul Locurele.

O sută de ani de rugăciune

Deşi liber, sechelele închisorii avea să le trăiască toată viaţa. Ajuns la o venerabilă vârstă, părintele Adrian Făgeţeanu a suferit în urmă cu un an un accident cerebral cu complicaţii neurologice severe, agravându-i-se şi problemele pulmonare. A urmat tratamente, însă trupul său obosit de atâta trudă avea să nu mai răspundă medicamentelor cu care era tratat. În ultima vreme se afla internat în Spitalul bucureştean "Dr. Marius Nasta", simţindu-se din ce în ce mai slăbit.

S-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi după două zile se simţea mai bine. Medicul care îl trata chiar a spus că poate părăsi spitalul, însă pe 27 septembrie, chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Antim Ivireanul, părintele Adrian a scăpat de orice chin şi a pornit spre locaşurile veşnice, "unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit".

Ziua în care a păşit spre cele veşnice este aceeaşi zi în care a păşit la Domnul şi Sfântul Ierarh Antim, în a cărui mănăstire a vieţuit atât timp.

"Nu este întâmplător acest lucru, pentru că părintele a fost vieţuitor la Mănăstirea "Sfântul Antim" din Bucureşti, făcând parte din mişcarea "Rugul Aprins", alături de stareţul nostru, preacuviosul părinte Calinic Cărăvan. Este o pierdere pentru că a plecat dintre noi un mare stâlp al Ortodoxiei şi un câştig pentru că am dobândit un mare rugător în ceruri", a spus stareţul Mănăstirii Lainici, arhimandritul Ioachim Pârvulescu.

Patru ierarhi s-au rugat la căpătâiul său

De la spital, trupul neînsufleţit al părintelui Adrian a fost depus la Mănăstirea Antim din Capitală, acolo unde a vieţuit o bună perioadă de timp şi unde a spovedit şi povăţuit mii de credincioşi.

Înainte de a fi dus la Mănăstirea Lainici pentru a fi aşezat întru aşteptarea Învierii, la Mănăstirea Antim au venit numeroşi credincioşi pentru a-i da "sărutarea cea de pe urmă", iar un sobor de patru ierarhi, preoţi şi diaconi s-a rugat la căpătâiul ieromonahului.

Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, şi Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, alături de părintele stareţ Vicenţiu Oboroceanu şi de vieţuitorii sfintei mănăstiri au prohodit pe părintele Adrian, IPS Casian transmiţând şi un mesaj de condoleanţe al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, ca un cunoscător al părintelui, Înalt Preasfinţitul Casian a evocat smerenia acestuia.

"Părintele Adrian Făgeţeanu este unul dintre făclierii luminii Mântuitorului Iisus Hristos în sufletele oamenilor. Ca şi majoritatea monahilor rugători din perioada comunistă, L-a mărturisit 17 ani pe Hristos în temniţele comuniste. Este unul dintre ultimii mari mărturisitori ai credinţei ortodoxe în temniţe, nespunând despre aceasta nimănui. Vă mărturisesc că în cei trei ani de împreună-slujire în această mănăstire cu părintele Adrian, o dată nu ne-a povestit durerile şi lacrimile lui, ci ne-a încurajat întotdeauna. Îmi amintesc de la părintele Adrian o frază care nu trebuie uitată niciodată: "Cine vede lucrurile de sus le vede bine, cine le vede de jos, le vede exact", a spus Înalt Preasfinţitul Casian.

Slujba înmormântării a avut loc sâmbătă, 1 octombrie, la Mănăstirea Lainici.