Un mozaic pentru istoria Bisericii și a României

Am intrat cu emoție în șantierul Catedralei Mântuirii Neamului, pentru că aici se face istorie. Istoria credinței în Dumnezeu, istoria Ortodoxiei române, istoria națională, istoria arhitecturii, a construcțiilor și a artei. Nu este vorba doar de o biserică, fie ea și Catedrală Națională, este mai mult. Când te afli acolo, la poalele monumentalei construcții, și apoi când pășești în interiorul ei, simți, înțelegi că acolo se așază un pilon de rezistență al existenței poporului român. Poate că sună pretențios, dar așa este!

Paradoxal, starea de șantier a catedralei, schelele, materialele depozitate în jur, zidăria la roșu, rampele de lemn nu răpesc nimic din măreția lăcașului de cult, iar faptul că mai este mult de lucru nu dezarmează, ci, din contră, întărește sufletul: trebuie terminată!

Am venit să stăm de vorbă cu Daniel Codrescu, cel care, împreună cu echipa sa, lucrează la pictura în mozaic a catedralei. În ianuarie 2018, Patriarhia a cerut oferte de la pictorii mozaicari. Nu sunt mulți, dar sunt destui. A câștigat proiectul echipei lui Daniel Codrescu, care din februarie s-a și apucat de lucru! S-au aflat sub presiunea timpului, pentru că trebuia să termine Altarul până în 25 noiembrie, când acesta a fost sfințit. Lucrul a fost cu atât mai dificil, cu cât pe parcurs s-a schimbat proiectul, aproape dublându-se suprafața mozaicului, căci ancadramentele din marmură ale icoanelor, așa cum fuseseră prevăzute inițial, s-au dovedit a fi prea grele, așa că „a trebuit să realizăm noi, din mozaic, această separație a registrelor, ierarhia pe verticală și pe orizontală a iconostasului”.

Până acum s-a realizat absida Altarului, care însumează, cu iconostasul, aproximativ 3.000 de metri pătrați. „O suprafață cam cât o biserică măricică în întregime!” Mai este de finalizat spatele catapetesmei, la care se lucrează acum. „Sperăm ca până la vară să fie gata!”

În paralel, a început partea de proiectare pentru absidele de sud și de nord, în care vor fi scene din viața Mântuitorului, cele principale fiind Nașterea și Învierea Domnului.

Suprafața finală estimată a mozaicului îți taie răsuflarea: 20.000-25.000 de metri pătrați! Nu se poate spune exact pentru că, în funcție de resursele financiare, se vor acoperi sau nu cu mozaic unele spații anexe. Cel mai apropiat termen de comparație este Catedrala „Sfântul Sava” din Belgrad, al cărei mozaic are 15.000 mp. „Dar catedrala noastră este mai înaltă, are o anvergură care o elansează spre cer și îi dă niște suprafețe în plus”, explică Daniel Codrescu.

Lucrarea de pictură în mozaic de la Catedrala Națională cu hramurile „Înălţarea Domnului” (Ziua Eroilor) şi „Sfântul Apostol Andrei” este una măreață. Impresionează până și schelele din această etapă, cele mai mari pe care le-am văzut vreodată. Dai capul pe spate și abia le vezi marginea de sus. Echipa lui Daniel Codrescu are 60 de oameni, majoritatea specialiști de vârf, plus câțiva studenți care ucenicesc pe lângă ei. Se lucrează în atelier și pe șantier. Șantier care, trebuie spus, căci am umblat peste tot, este ireproșabil din punctul de vedere al siguranței: balustrade de fier-beton mărginesc fiecare gol de construcție, fiecare spațiu care ar putea fi periculos.

Există, firește, și obstacole de depășit. Cel mai palpabil este reprezentat de problemele financiare, în condițiile în care, desigur, există și alte lucrări la catedrală și toate trebuie asigurate în paralel. Banii au trebuit să fie gestionați în toate direcțiile, astfel încât lucrul să nu se oprească niciodată.

O altă problemă este uneori ritmul de aprovizionare cu materialele necesare mozaicului, căci furnizorii externi lucrează artizanal, nu au mari capacități industriale de producție, ceea ce implică timpi destul de lungi de livrare.

Implicarea oamenilor este o mărturie de credință

Indiferent de dificultăți, ceasul ticăie. Termenul final este anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română va serba un secol de patriarhat. „Dorim din toată inima să terminăm până atunci! Preafericitul Părinte Patriarh Daniel își dorește foarte mult ca până la acel termen catedrala să fie gata într-o proporție cât mai mare, 100% dacă se poate. Totul depinde de resursele financiare, de cât de mult vor dori credincioșii să ajute și să contribuie la acest proiect. În acest sens s-a demarat o acțiune de colectare de fonduri, dedicată celor care vor să doneze pentru pictura catedralei. Încercăm să implicăm cât mai mulți oameni, pentru că implicarea lor este și un act de mărturie de credință. Noi credem că va fi și o dovadă de comuniune interumană, de adunare într-un scop nobil. Este unul dintre aspectele la care Părintele Patriarh ține foarte mult - ca, odată cu această construcție, să se formeze și comunitatea care se va bucura de catedrală. Prin actul de donare, de ajutorare, de susținere chiar și moral, spiritual, cu o rugăciune, nu neapărat financiar, oricine poate să ajute la construcția aceasta sufletească până la urmă, care contează mai mult decât zidurile”, ne-a mărturisit artistul.

Conturie de donație pentru pictura în mozaic au fost făcute publice în luna februarie și în scurt timp participarea s-a intensificat destul de mult. „Sperăm să fie o tendință cât mai benefică, întrucât cheltuielile sunt destul de mari, pentru că se folosesc materiale de foarte bună calitate, cumpărate din Italia, mai exact de la Veneția, de la cei mai buni furnizori din lume, căci se dorește ca lucrarea să fie una trainică, să reziste în timp, să avem o garanție a lucrului bine făcut. S-au realizat toate demersurile necesare ca lucrarea să fie la cele mai înalte standarde. Avem toată încrederea că oamenii vor aprecia eforturile care s-au făcut și vor susține proiectul în continuare, în contextul în care situația economică din țară nu e foarte favorabilă, după cum știți, iar condițiile de finanțare din partea statului s-au înrăutățit destul de mult. Sunt mai multe discuții pe tema aceasta, dar noi sperăm ca Dumnezeu să nu ne lase și să ducem la bun sfârșit dorința noastră de a vedea Împărăția cerurilor coborâtă pe pământ «prin oglindă, în ghicitură», cum spune Sfântul Apostol Pavel. E alergarea noastră, e setea oamenilor de a vedea chipul lui Dumnezeu, e cea mai mare sete a omului, așa cred. După cum părintele Sofian Boghiu spunea că toată viața a căutat chipul Mântuitorului, așa îl căutăm și noi - unii în inima noastră, alții în vârful pensu­lei sau în fapte bune, cum poate fiecare”.

Sfaturi de la Patriarhul României

Daniel Codrescu zâmbește și zâmbetul lui luminează în jur. E un tânăr cu aer romantic, pare oarecum fragil și vorbește aproape șoptit - cu greu ți-l imaginezi ținând în mână o lucrare de asemenea amploare, conducând zeci de oameni, cățărându-se pe schelele interminabile.

Îl întreb dacă discuțiile lungi și constructive cu Patriarhul Daniel, pomenite într-un interviu, au fost doar la început ori s-au repetat periodic. Îmi răspunde că există o comunicare permanentă și de fiecare dată când este nevoie. „Nu este o comunicare formală. În orice moment putem să cerem un sfat sau să primim o recomandare din partea Preafericitului. Noi prezentăm proiecte pe zone și, pe parcursul derulării proiectului, fiecare icoană este văzută de Părintele Patriarh, care ne ghidează în sensul în care noi dorim să răspundem cât mai fidel la necesitățile Bisericii Ortodoxe Române”. Icoanele, ne asigură artistul, nu sunt făcute din rațiuni exclusiv artistice și nici ca să etaleze orgolii artistice creatoare.

Ținând cont că pictura bisericească urmează canoane bine definite, există totuși o oarecare libertate a artistului, se poate vorbi de un stil personal? Daniel Codrescu amin­tește că libertatea este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni. „Însă, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Dumnezeu nu ne-a lăsat doar libertatea, ci și niște legi. Așa și cu pictura: ce nu e de folos nu are rost să fie folosit”.

Daniel Codrescu ne părăsește, după ce ne-a cerut acordul, având destulă treabă în atelier. Rămânem aproape singuri - muncitorii de pe schelă sunt atât de sus, încât nu-i vedem și nu-i auzim - în spațiul parcă nesfârșit, aflat în penumbră, și încercăm să ne imaginăm cum va fi plin de lumină, de icoane și odoare bisericești, de rugăciuni și cântări, dar mai ales de oameni cu credință în Dumnezeu...