O clădire impunătoare se ridică în mijlocul Bucureștiului, între Teatrul Bulandra, sala „Liviu Ciulei” de pe bulevardul Schitu Măgureanu, și Biserica „Sfântul Ilie”-Gorgani de pe strada Silfidelor. Am trecut de sute de ori pe lângă ea fără s-o observ, pentru că ar fi trebuit să mă îndepărtez și să ridic privirile pentru a vedea superbele ei altoreliefuri. Dar mai ales pentru că trebuie să intri ca să admiri spectaculoasa ei frumusețe interioară. Este, de 87 de ani, sediul Centrului Național de Artă „Tinerimea Română”.
Instituția culturală este însă mult mai veche, din 1877, numai că vreme de 58 de ani, după ce a fost înființată ca societate literară și științifică de o mână de elevi de la Liceul Matei Basarab (cu ce se ocupau pe-atunci liceenii!), a funcționat fără un sediu stabil, organizând concursuri și atribuind premii, în special sub formă de excursii în locuri istorice ale României.
Deviza era un citat din Nicolae Iorga, valabil și azi: „O nouă educaţie a tinerimii e una din marile necesităţi ale ţării. Ea trebuie să o facă în marginile cuminţeniei, activă şi plină de încredere în ea. Dar primejdia stă în aceea că, la vârsta lor, tinerii confundă această siguranţă, atât de necesară, cu lipsa de respect şi sfidarea. Nimic nu poate înfrâna această pornire decât o lectură bună, contactul cu spiritele mari”.
În 1912, în sfârșit, Primăria Bucureştiului oferă Tinerimii Române un teren de 547 mp pentru sediu. Piatra de temelie a fost pusă în 25 mai 1924, iar inaugurarea a avut loc în 1935.
Proiectarea aparține Virginiei Haret-Andreescu, prima femeie arhitect din lume, care a conceput un edificiu multifuncţional: la subsol o tipografie şi o sală de restaurant, la parter o bancă proprie şi spaţii de închiriat. Etajul 1 cuprindea sala de festivităţi şi anexele sale. La etajul al 2-lea erau camere de dormit, iar la al 3-lea administraţia revistei. Etajul al 4-lea era compus din sala mare, un muzeu etnografic, biblioteca şi administraţia societăţii.
Şi astăzi, clădirea de șapte etaje uimeşte prin eficienţa cu care a fost gândită: amprenta la sol fiind destul de modestă, scările şi liftul (străvechi, dar funcționând fără reproș) ocupă o secțiune minimală, pentru a lăsa loc pe fiecare etaj birourilor, dar mai ales sălilor de repetiție și de spectacole. Este de-a dreptul uimitor să vezi cum încape în această clădire o sală de spectacole cu trei rânduri de balcoane, în care se intră de la etaje diferite!
Ridicarea clădirii avea nevoie de 32 de milioane de lei în momentul în care societatea avea în vistierie 300.000 de lei... O parte din bani s-au procurat prin colectă publică (chiar Nicolae Iorga a donat o sumă importantă), iar o alta prin împrumuturi.
Au izbândit, dar nu s-au bucurat prea mult de sediu, căci a venit comunismul, clădirea a fost preluată de UTM, apoi UTC, și prin proastă gospodărire s-a degradat moral şi fizic.
După 1989, conducerea Tinerimii Române a fost preluată de dirijorul Voicu Enăchescu, care s-a luptat ca instituţia să-și reintre în drepturi, lucru dus la bun sfârșit în 1991, când la conducerea Ministerului Culturii se afla Andrei Pleşu. Au urmat mai mulţi ani de consolidare, modernizare şi restaurare cu fonduri alocate de ministerul tutelar.
Opt pietre nestemate
CNATR are nu mai puțin de opt formațiuni artistice, fiecare cu spațiul ei de repetiție, concertând însă, respectiv oferind spectacole, în nenumărate locuri din ţară şi din străinătate şi bucurându-se de aprecieri peste tot:
Corul de cameră „Preludiu”, cu un repertoriu de peste 300 de lucrări de muzică preclasică, clasică şi romantică, colinde de Crăciun şi cântece religioase, muzică românească şi cântece din muzica popoarelor, lucrări din literatura contemporană, lucrări vocal-simfonice. Aproape 400 de înregistrări radio şi TV, mai mult de 2.500 de concerte în 30 de ţări din Europa, America şi Asia, laureat la mai multe festivaluri.
Ansamblul folcloric „Cununa Carpaţilor” a dat spectacole în SUA, China, Cambodgia, Vietnam, Laos, Sudan, Danemarca, Suedia, Norvegia, Italia, Germania, Grecia, Turcia, Cipru, Franţa, Bulgaria, Ungaria, Anglia, Olanda, Grecia, Siria, Polonia, Ucraina, Portugalia, Austria.
Ansamblul cameral Archaeus a participat la evenimente din Albania, Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Anglia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Irlanda, Macedonia, Moldova, Portugalia, Rusia, Spania, Serbia, Slovacia, Elveţia, Ucraina, SUA, interpretând peste 700 de lucrări semnate de mai mult de 380 de compozitori. A înregistrat peste 30 de CD-uri, mii de minute de timp radiofonic şi TV şi coloana sonoră a peste 20 de filme de animaţie, documentare, filme experimentale. Ansamblul abordează muzica bizantină veche, muzică clasică, jazz, a primit numeroase premii şi a participat la festivaluri şi evenimente muzicale internaţionale din Bucureşti, Paris, Viena, Salzburg, Budapesta, Geneva, Huddersfield, Berlin, Bonn, Köln, München, Hanovra, Copenhaga, Moscova, Lisabona, Sofia, Chişinău, Bratislava, Roma, Torino, New York, Cleveland, Washington etc.
Câștigătorul concursurilor The 8th Osaka International Chamber Music Competition & Festa în 2014, Wigmore Hall London International String Quartet Competition în 2012, Almere International Chamber Music Competition în 2011 și International Chamber Music Competition Hamburg în 2009, Cvartetul Arcadia a avut reprezentații în lumea întreagă. „Financial Times” a scris că formația „a creat o stare tăioasă de expresionism care, în vâltoarea violentă de mișcări și cromatisme, este șocant de directă și dramatică, ca într-un spectacol de operă - sau într-un coșmar”, care „are ca rezultat un atac asupra simțurilor, străpungând inima acestei muzici tulburătoare”.
În concert de la 12 ani
În 2008, violoncelistul și profesorul Marin Cazacu a înființat Orchestra Română de Tineret, formație care a cunoscut în foarte scurt timp un mare succes pe scene de prestigiu din România și din Europa. Pentru a acoperi toate categoriile de vârstă, în următorii trei ani au fost formate Romanian Sinfonietta Orchestra și Orchestra Junior, toate trei formând Orchestrele Naționale de Tineret ale României, cel mai amplu și important proiect educațional muzical din țară. Orchestra Națională Simfonică a României a realizat, în premieră pentru orchestrele simfonice românești, apariții discografice la prestigioase case de discuri precum Genuine (CD-ul Lauda Concertata alături de Wave Marimba Quartett, dirijor Cristian Mandeal) și Larghetto (în cadrul unui dublu CD cu muzica de film compusă și dirijată de Vladimir Cosma). Începând din anul 2011, orchestra este invitată constant în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”.
Orchestra Romanian Sinfonietta a debutat în anul 2010 în cadrul Festivalului Internaţional „Enescu şi muzica lumii” de la Sinaia. Orchestra este pregătită de maestrul Horia Andreescu și este alcătuită din tineri muzicieni cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani, selectați la nivel național. A concertat, între altele, la Ateneul Român, în cadrul Festivalului „Magic Summer” în 2012 și 2013. În anii 2012 și 2014 orchestra a avut onoarea de a concerta alături de marea pianistă Elisabeth Leonskaja.
Cea mai tânără orchestră simfonică din România, înființată la Sinaia în 2013 în cadrul Școlii de vară pentru tinerii muzicieni, Orchestra Junior este pregătită de dirijorul Gabriel Bebeșelea și include cei mai talentați instrumentiști din România cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani. Tinerii muzicieni au concertat deja cu mare succes în cadrul Festivalului Internațional Enescu.
Despre cultură, fără jelanii
La Tinerimea Română am fost primiți cu amabilitate de către directorul Dan Alexandru Petre, care ne-a plimbat prin toată clădirea. El ne-a dezvăluit că altoreliefurile de pe fațadă sunt singurele în care regii și reginele României sunt înfățișați în ținutele lor de la încoronare.
Întâmplarea a făcut să stăm de vorbă cu Petre Dan Alexandru într-un moment nefericit, la scurtă vreme după plecarea dintre noi a lui Voicu Enăchescu, despre care gazda noastră ne-a spus că încă o resimt toți cu putere, în special Corul Preludiu, „copilul” dirijorului, care chiar și-a anulat prezența la un festival din această cauză.
L-am întrebat pe manager dacă, după o istorie așa de zbuciumată, instituția e acum stabilă și dacă îi mai lipsește ceva. Spre plăcuta noastră surpriză, ne-a spus că au absolut tot ce le trebuie! Mai rar asemenea declarații în zona culturii, sau în general în România... Finanțarea e adecvată și pe fiecare proiect în parte - căci se lucrează pe proiecte - ministerul alocă tot ceea ce este necesar.
Ar fi totuși nevoie de o sală specială pentru orchestrele de tineret, dar ea e înlocuită satisfăcător de foaier, chiar dacă acustica nu e perfectă aici.
Prezența în presă ar putea fi mai bună, dar directorul e realist: „Nu toate manifestările artistice atrag atenția”.
Având în vedere specificul instituției, l-am întrebat pe managerul acesteia cum vede „tineretul din ziua de azi”, optimist sau pesimist? Ne-a răspuns cu prudență și eleganță, evitând să generalizeze, că ei activează într-o zonă de nișă, atât în ceea ce privește interpreții, cât și publicul: „Tinerii din această zonă au și puterea și înțelegerea de a se informa și singuri pentru profesia lor, și atunci, slavă Domnului, încă suntem optimiști! Noi nu le facem propriu-zis educație, ci doar finisăm tot ce au învățat până acum”.
După discuția din biroul lui, Dan Alexandru Petre ne-a plimbat prin toată instituția. În fiecare spațiu parcă plutea în aer muzica, parcă se simțea efortul sutelor, miilor de ore de repetiții, prefigurând noi concerte, noi succese, noi premii...
