Un sat al cărui nume vine din legendă

Bătrâni este între cele mai mici comune în județul Prahova, formată din satele Bătrâni (reședința) și Poiana Mare. Ea se află în depresiunea Starchiojd, la ­poalele Muntelui Zmeuret, înalt de 1.100 m în zona Carpaților de Curbură. Principalele zone locuite sunt în valea pârâului Bătrâneanca, satul Bătrâni fiind așezat în vale, iar Poiana Mare, în zona mai înaltă.

Fiind aşezat pe versantul de sud al Carpaţilor de Curbură şi Meridionali, judeţul Prahova se bucură de o excepţională aşezare, fiind intersectat de paralela 45 latitudine nordică, care trece prin localităţile Filipeştii de Pădure şi Mizil, iar meridianul de 26 grade longitudine estică traversează oraşul Ploieşti şi comuna Măneciu. Treapta cea mai înaltă a reliefului se află în partea nordică a judeţului şi punctele cele mai înalte marchează limita administrativă a judeţelor Prahova şi Braşov. ­Limita sudică a munţilor trece pe la nordul unor localități, ­printre care și satul Bătrâni.

Localitatea Bătrâni este aşezată în partea de NE a judeţului Prahova, în frumoasa depresiune Drajna-Chiojd, pe valea pârâului Bătrâneanca (Stâmnicul). Varietatea şi frumuseţea formelor de relief se datorează proceselor de modelare care au fost active în această zonă. Localitatea Bătrâni, situată la altitudinea de circa
500 m, este străjuită de Vârful Zmeuret de 1.136 m, de Gămălia de 1.432 m, de Vârful lui Ţigan de 1.081 m şi vârfurile Pleaşa, Stăpâneşti, Paltinu, cu înălţimi de 700-850 m. Localitatea este înconjurată de păduri în zona de nord, iar la sud, de livezi cu pomi fructiferi. În pădure predomină fagul, alături de care se găsesc şi alte specii de foioase.

Istoria satului

La Bătrâni se află mai multe situri arheologice ce atestă că aceste zone au fost locuite din Antichitate. Există o legendă ce s-a păstrat din generaţie în generaţie, cunoscută de toţi locuitorii zonei Chioajdelor, legendă ce este amintită şi în „Marele dicţionar ­geografic al României” de Ion Gheorghe Lahovari şi Grigore ­Tocilescu. Ea spune că pe aceste meleaguri s-a aşezat o familie de ţărani care aveau numele de Chiojd, refugiată de frica tătarilor. Această familie a avut doi băieţi şi o fată. Pe băiatul cel mare l-au înzestrat cu moşia dinspre miazănoapte şi s-a căsătorit aici, formând satul Starchiojd-Chiojdul Mare, după numele băiatului. Pe cel mic l-au căsătorit şi i-au dat ­moşia Valea Bâscei, formând aici satul Chiojdul din Bâsca, Chiojdul Mic, astăzi comuna Chiojd din judeţul Buzău. Pe fată au căsătorit-o mai la sud, formând satul Chiojdeanca. Pentru Starchiojd această legendă are ca variantă că fata s-a instalat în zonă formând satul Valea Anei, component al Starchiojdului. Bătrânul a rămas în aceste locuri, iar copiii veneau adesea la părinţi, adică la cei bătrâni, astfel a rămas ­numele de Bătrâni.

Folosind informaţiile din legendă, dar şi documentele vremii, putem spune că satele Starchiojd, Bătrâni şi Chiojdul din Bâsca s-au format anterior întemeierii statului Ţara Românească. ­Profesorul C.C. Giurescu arată: „…înainte de întemeierea statului Ţara Românească, moşia Starchiojdului cuprindea teritoriul actual al ambelor sate”. 

De la Mihai Viteazul la Războiul de reîntregire 

Pe Văile Teleajenului şi Buzăului au trecut oştile lui Mihai Viteazul, în octombrie 1599, în Transilvania, pentru a realiza unirea românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor.

La actul din 13 iunie 1609 dat la Târgovişte de Radu Voievod, care conferă lui Spiridon Călugărul şi ceata lui ocină la Chiojd, apare ca martor Stanciu din ­Bătrâni şi din Chiojd.

În prima parte a secolului al XVIII-lea, localitatea Bătrâni apare în documente prin participarea unor locuitori ai satului ca martori la unele vânzări sau prin participarea celor doi vătafi din Bătrâni la unele hotărâri domneşti.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea, documentele despre satul Bătrâni se înmulţesc. În secolul al XIX-lea, conflictele dintre moşneni şi boieri se accentuează, moşnenii din Bătrâni sunt alături de cei din Starchiojd în lupta pentru apărarea drepturilor ce le au în faţa boierilor acaparatori. ­Comuna Bătrâni, fiind o localitate de graniţă până în 1918, avea o sarcină grea, și anume, aceea de a păzi frontiera ţării. Marele război al românilor pentru întregirea neamului îi surprinde pe locuitorii din Bătrâni la post, pe graniţă, la Tabla Buţii. În cimitirul de aici, care se află între masivele Ciucaş şi Siriu, la sud de Vârful Zăganu, sunt înscrise şi numele soldaţilor din Bătrâni care și-au dat viața apărând graniţa şi ţara. Au murit la Tabla Buţii: Arion Soare, Balea Radu, Goicea Toma, Rădoiaş ­
Ion, Ceapă Constantin, Bejgu ­Dumitru, Arion Constantin, ­Marcu Panait, Mărăcineanu ­Petre, Beldiman Gheorghe. După Primul Război Mondial până astăzi, Ziua Eroilor este sărbătorită de praznicul Înălţării Domnului prin organizarea unui Te Deum, urmat de serbare şcolară, cu un pronunţat caracter patriotic. În sat, aproape de podul principal de peste Bătrâneanca, s-a construit un monument al eroilor satului.

Oamenii de ieri și de azi

Populaţia localităţii Bătrâni este formată din urmaşii moşnenilor care au trăit pe aceste meleaguri. Din documentele pe care le cunoaştem reiese că moşnenii din Bătrâni stăpâneau pământul împărţit după spiţă şi neam, în „sfori de moşie”. În prima parte a secolului al XIX-lea, localitatea ­Bătrâni avea 128 de gospodării, în anul 1846 erau 170 de familii, iar în anul 1863 erau 209 gospodării.

La sfârşitul secolului, localitatea Bătrâni era compusă din două cătune: Bătrâni şi Poiana Mare. Avea 1.598 de locuitori, 733 bărbaţi şi 665 femei; 533 capi de ­familie, care trăiau în 376 case de locuit şi 176 odăi şi bordeie. Aceasta ne arată că într-un ­interval de 60-70 de ani, populaţia a crescut de aproape 3-4 ori.

Odată cu dezvoltarea economică mai rapidă pe care o cunoaşte întreaga ţară, la începutul secolului XX şi populaţia se înmulţeşte. Dezvoltarea este stopată însă de Războiul pentru ­întregirea nea­mului din anii 1916-1918, când întreaga zonă a constituit teatru de luptă, în timpul războiului, în Bătrâni au murit 90 de oameni pe front, iar în localitate în anul 1918, din cauza greutăţilor existente, a lipsei de hrană şi a tifosului, au murit 131 de persoane.

După 1920, populaţia localităţii creşte, înregistrându-se frecvent un spor natural. Numărul naşterilor creşte, acestea variază între 55 şi 85 anual, în perioada 1920-1940. În timpul războiului, numărul naşterilor scade, după care acesta variază între 36 şi 55 în anii 1950-1966. În anul 1966 este dat decretul cu privire la ­interzicerea întreruperii sarcinii şi numărul naşterilor va creşte rapid. În perioada 1967-1980 se nasc în Bătrâni între 86 de copii în 1967 şi 37 în 1980. După această dată, numărul celor născuţi ­este între 33 şi 48 anual.

Comuna Bătrâni avea la 1 ­ianuarie 2015 o populaţie de 2.138 persoane, dintre care: bărbaţi 1.078, femei 1.060. Satul ­Bătrâni are 1.978 persoane, iar Poiana Mare, 166 persoane.

Vremurile grele - colectivizarea

În urma Plenarei CC a PCR din 3-5 martie 1949, se hotărăşte ca şi în ţara noastră să se adopte în agricultură metodele socialiste practicate în URSS.

În anul 1952, când abia începuse în ţară să ia fiinţă câte un colectiv, la Bătrâni se înfiinţează „Gospodăria colectivă I.V. Miciurin”. Actul de constituire este din 8 mai 1952. Tot în acest an, s-au mai înscris în G.A.C. 14 familii care posedau 33,85 ha, un cal, doi boi, o căruţă. Zece ani mai târziu, G.A.C. Bătrâni (mai târziu C.A.P. „8 Mai” Bătrâni) avea: teren arabil 210 ha, fâneaţă 750 ha, păşuni 820 ha, livezi 130 ha, total suprafaţă 1.920 ha. Animale: 80 de ­perechi de boi de muncă, 64 de cai, 65 de căruţe, 15 pluguri.

Producţiile au fost în perioada 1962-1989 în general bune, chiar în anii secetoşi s-au obţinut recolte mulțumitoare. Dar distanţa mare pentru transportul produselor, cât şi al cetăţenilor la muncile agricole a făcut ca rezultatele ­financiare să fie slabe, din cauza preţului ridicat la aceste munci. Cu toate greutăţile existente, ­ţăranii trebuiau să meargă la munca de la câmp, acesta fiind singurul mijloc de întreținere.

Pomicultura a reprezentat un alt sector de activitate în C.A.P. Bătrâni. Fructele erau predate în întregime la stat, primind pentru ele preţuri foarte scăzute. În anul 1990, C.A.P. s-a desființat, iar ­bunurile au fost împărţite între cetăţeni. 

Viața culturală și spirituală a satului

Organizarea învăţământului în şcolile de la sate s-a realizat mai târziu decât la oraşe, din cauza dificultăţilor materiale. În anul 1838, după cum rezultă din cercetările lui Constantin Boncu în lucrarea „Şcoala prahoveană” și informaţiile culese din Arhivele Statului Ploieşti, se arată că în plaiul Teleajenului se aflau 10 şcoli publice săteşti, dintre care una la Starchiojd şi alta la Valea Anei, sate vecine cu Bătrâni.

La 16 iulie 1875 este trimis ca învăţător în satul Bătrâni Nicolae Sorescu, având salariu din bugetul statului. Se atrage atenţia primarului pentru a se asigura condiţiile de spaţiu şi încălzire pentru şcoală. Şcoala se permanentizează la ­Bătrâni, astfel, la sfârşitul secolului erau în localitate 87 de băr­baţi şi 8 femei care ştiau carte.

Începând din anul şcolar 1919-1920, şcoala din Bătrâni va funcţiona cu patru posturi de învăţători, pentru a instrui cei 183 de elevi înscrişi. Situaţia grea a locuitorilor din Bătrâni va face ca o mare parte din copiii de vârstă şcolară să nu poată frecventa şcoala. Mulţi dintre copii sunt luaţi de părinţi la ­lucru în zona de câmp, când plecau primăvara şi se mai întorceau toamna târziu.

Reforma învăţământului din 3 august 1948 aduce unele înnoiri şi la şcoala din Bătrâni, însă greutăţile se menţin în continuare din cauza lipsei spaţiului, a materialului didactic şi a mobilierului.

În prezent, şcoala din Bătrâni beneficiază de o clădire nouă, iar numărul elevilor şi al cadrelor didactice a crescut. În anul ­şcolar 2014-2015 şcoala avea un total de 20 de cadre didactice, din care: 2 educatori, 5 învăţători, 13 profesori.

Biserica

Viaţă religioasă a existat din timpuri foarte vechi şi la Bătrâni. Date cu privire la biserica din ­Bătrâni avem puţine. Se ştie că aici a fost o biserică veche, din ce perioadă construită nu putem ­preciza cu exactitate.

În „Marele dicţionar geografic al României” de Ion Gheorghe Lahovari şi Grigore Tocilescu, se arăta că localitatea Bătrâni are la sfârşitul secolului al XIX-lea două biserici. Una reparată în anul 1851, aceasta era biserica veche, care s-a dărâmat complet şi nu mai este nimic în locul ei, şi una nouă, făcută în anul 1866. Biserica nouă are o aşezare deo­sebit de frumoasă, pe o înălţime ce domină o parte din sat. În ­curtea ei se află şi cimitirul localităţii. Clopotniţa bisericii este construită în 1933, iar clopotele datează din perioada 1808-1856, de la vechea biserică.