Ascunsă la ultimul etaj al unei clădiri, Capela ortodoxă "Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur" din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti este unul din acele locuri care te fac să realizezi deodată că adevăratele minuni se întâmplă fără ca nimeni din jur să observe. Micuţă şi simplă, dar plină de căldură sufletească, capela ASE-ului e un loc de linişte şi frumuseţe.
Ideea înfiinţării acestui paraclis aparţine lui Ion Gh. Roşca, rectorul instituţiei. Motivele sale erau lesne de înţeles: numeroşi tineri simt nevoia să se apropie de Dumnezeu, dar, din comoditate sau din alte motive, nu ajung în lăcaşurile sfinte. Astfel, aducând în universitate o oază de rugăciune, studenţii au primit ocazia de a se ruga şi de a se reculege în faţa unei icoane.
Proiectul amenajării capelei a început în 2008. În luna mai, preotul Marius Mihail Postelnicescu a fost numit preot la Academia de Studii Economice din Bucureşti, urmând să îngrijească şi să slujească în ceea ce avea să fie viitoarea capelă. Atunci, studenţii din Asociaţia "Tinerii Creştin-Ortodocşi" (TCO), formată de ascoriştii din ASE, au hotărât ca hramul capelei să fie "Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur", unul din marii învăţători ai Bisericii.
A terminat ASE-ul şi s-a întors preot
Părintele Marius este absolvent al Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică şi al Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice, iar în 2005 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Universitatea Bucureşti. Acum s-a întors în ASE şi slujeşte lui Dumnezeu şi studenţilor printre care a fost şi el. "Aici era înainte o sală de seminar, cu mese, scaune şi tablă. După ce am fost numit, m-am implicat cât s-a putut de mult în realizarea proiectului şi, încet, capela a devenit ceea ce se vede acum. Totul a fost gata în câteva luni", ne-a mărturisit părintele Marius. "Până să vin, era stabilit un alt loc pentru capelă, mult mai mic şi pe care l-am considerat nepotrivit. Am insistat la conducerea instituţiei şi capelei i-a fost oferit spaţiul în care se află acum. Iniţial, capela a fost gândită ca un loc simplu de rugăciune, unde studenţii mai pot veni pentru a vorbi în tihnă cu Dumnezeu, să mai discute cu un preot, dar eu am dorit să fie mai mult de atât, să avem o biserică adevărată. Chiar dacă e mai mic, am vrut ca lăcaşul acesta să fie tot ceea ce înseamnă o biserică obişnuită", spune părintele.
S-au oficiat şi botezuri, şi cununii
Capela o poţi găsi, dacă o cauţi bine, în sala 0421 de la etajul 4 al clădirii "Ion N. Angelescu" din ASE şi, într-adevăr, îndată ce ajungi acolo rămâi convins că aceasta nu e o capelă studenţească obişnuită, ci o adevărată biserică. În acest mic şi binecuvântat lăcaş, părintele Marius se îngrijeşte ca slujbele să nu contenească. Oamenii nu vin în număr foarte mare, de multe ori nu e decât părintele şi slujitorul de la strană, dar acest lucru nu l-a împiedicat niciodată să vină mereu şi să împlinească rânduiala. "Am oficiat aici inclusiv botezuri şi cununii, deşi poate nu te-ai aştepta să vezi prea multe astfel de slujbe într-o capelă mică de la etajul al patrulea al unei facultăţi. Primul care a venit aici pentru oficierea unei astfel de taine a fost chiar rectorul academiei, care a fost naşul unui copilaş botezat aici. Am avut şi botezuri de oameni maturi, oameni care s-au convertit la Ortodoxie chiar aici, la noi", a adăugat părintele Marius.
"E un loc minunat!"
Toate costurile legate de amenajarea capelei au fost suportate de Academia de Studii Economice. Membrii Asociaţiei "Tinerii Creştin-Ortodocşi" (TCO) au fost şi ei un ajutor plin de nădejde pentru părintele, participând la amenajarea lăcaşului de rugăciune. Catapeteasma este sculptată în lemn de nuc şi poate fi considerată o adevărată operă de artă. De sculptarea ei s-au ocupat cinci sculptori, conduşi de Adrian Pârvu, şeful Secţiei de sculptură de la Universitatea Bucureşti. Toate icoanele au fost aduse din Grecia. "Puţine biserici din Bucureşti se bucură de ceea ce avem noi: icoane deosebite, catapeteasma şi stranele lucrate de artişti şi obiecte de cult noi şi frumoase. Tot ce înseamnă veşminte au fost lucrate la Mănăstirea Pasărea, acoperămintele pentru Sfânta Masă, dvera, veşmintele preoţeşti şi toate celelalte. Capela dispune de tot ceea ce are nevoie o biserică, fiind gata oricând chiar şi de o slujbă arhierească", a arătat părintele Postelnicescu. "Am văzut ce om minunat e părintele, că biserica e goală aproape tot timpul şi de atunci vin mereu aici. E un loc minunat!", ne-a mărturisit Cecilia Toporcea, profesoară de matematică la şcoala din Capitală.
La doar câteva luni de la începerea lucrărilor, capela cu hramurile "Sfântul Ioan Gură de Aur" şi "Acoperământul Maicii Domnului" a fost sfinţită pe 1 octombrie 2008, în ziua deschiderii anului universitar. La sfinţirea capelei a participat un sobor de preoţi, avându-l în frunte pe părintele consilier patriarhal Mihnea Susanu. Au participat de asemenea ambasadori, oameni de ştiinţă şi cultură din ţară şi din străinătate, membri ai Senatului universitar, cadre de conducere din facultăţi, studenţi şi alţi angajaţi ai Academiei de Studii Economice. "Capela fiind neîncăpătoare, am făcut slujba pe hol şi holul era plin", îşi aminteşte părintele.
Fiica preotului, ajutor de nădejde în biserică
În pauze sau în timpul ferestrelor, studenţii vin aici cu bucurie şi se roagă. La început, convenind împreună cu rectorul academiei, capela avea doi cântăreţi de strană, studenţi de la Teologie. Asta a fost timp de un an, dar la un moment dat ei nu au mai putut veni. Aşa că părintele a fost nevoit, încet, să îşi formeze singur slujitori pentru strană. Şi aici studenţii din TCO s-au arătat de mare ajutor. Neavând enoriaşi, capela nu avea suficiente resurse pentru a putea plăti cântăreţii, aşa că asigurarea cântării de la strană a fost mai tot timpul o provocare.
Vara e şi mai greu, fiindcă pleacă atât studenţii, cât şi mulţi dintre angajaţii ASE-ului care veneau la slujbe, dar părintele nu se dezminte de la datorie şi chiar dacă este sau nu este nimeni în ASE, slujbele din micuţa capelă continuă fără să se oprească. "După ce nu am mai avut cântăreţi, fiica mea Ana-Maria a învăţat foarte repede rânduiala şi am făcut cu ea toate slujbele. Ana-Maria se ocupa de tot: făcea şi cădelniţa, ţinea şi strana. Şi-a luat un Liturghier şi şi-a însemnat cu creionul tot ce trebuia să ştie. Acum ea este în clasa a VI-a, dar ştie rânduiala slujbelor de când avea 10 ani. Ea este ajutorul meu cel mai neîndoielnic. Oricând am nevoie de ea, se pregăteşte, se îmbracă frumos şi devine "şefă" la strană", ne-a mărturisit părintele Marius, având o evidentă strălucire în priviri.
