„Vă învaţă un copil: Să fiţi smeriţi, la fel ca Iisus!“

Vestea tainică că "Hristos a Înviat!" a ajuns şi în munţii Bucovinei. Faptul că oamenii locului primesc cu bucurie acest praznic împărătesc îl dovedeşte prezenţa mare în biserici şi mănăstiri la slujba din Noaptea cea Luminată. "Adevărat a Înviat!", răsună de glasuri lăcaşurile de rugăciune şi, odată cu ele, tot pământul creştinătăţii. În prima zi de Paşte, credincioşii veniţi la Mănăstirea Moldoviţa au plâns în timpul slujbei. Nimic nu poate fi mai convingător decât cuvintele recitate sau cântate ale unui copil despre Patimile Mântuitorului.

Cerul şi pământul se veselesc împreună în aceste zile. Iar muguri de lumină sfântă ajung până în măruntaiele pământului, cât timp ard la căpătâiul morţilor - ei, cei care ne vor fi mereu aducere aminte că "din pământ suntem făcuţi şi în pământ ne vom întoarce". Chipuri de lut cum am fost meşteşugiţi, ne rămâne, totuşi, o speranţă, cea de Hristos lăsată - învierea.

"Iartî-mî, Doamni, că m-am leapadat di tini la fel ca Petru"

Nimic nu poate fi mai convingător decât cuvintele recitate sau cântate ale unui copil despre Patimile Mântuitorului. Iar când când acestea sunt rostite în faţa unui altar, nu de unul, ci de 11 îngeraşi înveşmântaţi în costume tradiţionale, atunci emoţia umple ochii cu lacrimi. În prima zi de Paşte, credincioşii veniţi la Mănăstirea Moldoviţa au plâns în timpul slujbei. Cu lumini de ceară în mâini şi capetele plecate, credincioşii au ascultat într-o linişte prefectă cântecele şi poeziile recitate de micuţi, membrii grupului folcloric "Gura Izvorului", coordonaţi de profesoara Ilaria Puşcă.

Pentru câteva momente am avut impresia că până şi sfinţii de pe pereţi ascultă cu luare-aminte. Priveau cu atâta milă spre noi toţi!

Cu mâinile împreunate, Maria a recitat în grai bucovinean în aşa fel poezia compusă de profesoara Puşcă, de parcă se ruga:

"Iartî-mî, Doamni, că m-am leapadat di tini la fel ca Petru / Că te-am giudicat, Ca tăţi ci ţ-au adus moartea / Cî te-am vândut ca Iuda / C-am râs di tini, ca tâlharul di pi cruci / La fel ca Toma, în necredinţa me / Aş vre să mă aseamîn cu fimeili mironosîţî / Şi cu Simon cari te-a agiutat cara povara crucii / Şî cu tăţi aciia ce-au plâns şi au suschinat la marili Tali dureri pamânteşti / Ti rog, dă-mi puteri sî plâng, sî ma pot ruga întru iertari / Am greşât înaintea Ta / Ştiu cî tu ma iubeşti şi o sî ma ierţi / Îţi zâc din tătî inima me di copchil / Doamni, nu ma lasa, iartî-mî, cî n-o sî mai fac rautăţi cât cu putinţî".

"Doamne, vin cu recunoştinţă pentru atâtea câte îmi dai"

Printr-o bucată de geam, ferecat cu zăbrele din metal, se vedea decupat pe cerul albastru un brad verde, bătrân, dar falnic. Nimeni n-avea ochi pentru el. Audienţa privea emoţionată la Mihaela, care a interpretat un cântec, din care reproducem câteva versuri: "Şi-a venit un om la Tine / A venit cu pas voios / Omule, cu brâie pline / Cu ce gând vii tu la mine? / Doamne, vin că e mai bine / Vin că e de mai folos. / Şi-a venit un om la Domnu / A venit din putregai./ Om departe de căinţă / Cum vii astăzi la credinţa? / Doamne, vin cu recunoştinţă / pentru atâtea câte îmi dai. / Şi-a venit un om cu lacrimi / Şi Iisus a tresărit / Omule, de ce ai venit? / Doamne, într-o zi din viaţă / Te-am privit pe cruce în Faţă."

Când a venit rândul lui să recite, Nicolae Ovidiu a rostit printre altele: "Iisuse, la tine mă întorc azi, căit, / Şi ştiu că tu n-o să mă cerţi / Eu, omul cel josnic / Ce-atunci te-a lovit / Plângând, azi, te rog să mă ierţi."

Tăcute, măicuţele priveau din strană la copii. Şi în ochii lor jucau broboane de lacrimi.

Ionuţ, cel care a moştenit talentul muzical de la tatăl său (şi acesta, la rândul său, de la moşul Andrii), a umplut cu glasul său toată biserica: "Nu-i singur Iuda vinovat / De sângele ce s-a vărsat / Nici marii preoţi, nici Pillat, / Ci lumea-ntreagă prin păcat / Şi tu şi eu. / Nu drumul greu spre Golgota, / Nici biciul când de sus căzut, / Ci dacă crucea grea era, / Povoara noastră-i şi mai grea / A mea şi-a ta. / Nu patru cuie l-au străpuns, / Cînd el pe cruce s-a aşternut, / Ci noi cu sufletul ascuns / Cu mii de patimi l-am străpuns / Şi eu şi tu. / Nu doar bătrânii cărturari / Nu doar mai-marii preoţi, nu / Şi noi am râs cu ochi murdari / Şi noi suntem cei doi tâlhari / Şi eu şi tu/"

"Copilaşi, uitaţi, Iisus ne-a văzut de-acolo, de sus!"

Poate în nici un loc din ţară oamenii nu au vărsat atâtea lacrimi, sensibilizaţi de durerile pământeşti ale Mântuitorului, dar şi de neputinţele lor omeneşti, ca în acest aşezământ monahal.

În încheiere, o fetiţă a urat tuturor celor prezenţi: "Iubiţi fraţi creştini, vă mulţumesc ca aţi avut răbdare şi ne-aţi ascultat. Bucuria ce-a adus-o Învierea Domnului peste toate popoarele să vă intre în sufletele şi casele dumneavoastră. Fie ca patimile Celui ce a cunoscut Sfânta Înviere să vă mântuiască inimile. Vă învaţă un copil: să fiţi smeriţi, la fel ca Iisus, Mielul cel nevinovat, Cel ce a spălat toate păcatele şi răutăţile din lume. Să aveţi o primăvară cu multe bucurii şi împliniri. Cu vreme bună şi ploaie. Cu veselie. Celor bătrâni, multă odihnă. Celor de departe, o cădire a cerului, sus, ca drumurile lor să se întoarcă înapoi la casele de unde s-au pornit. Hristos a Înviat!"

"Adevărat a Înviat", au răspuns oamenii, şi odată cu ei, şi maica stareţă Stavrofora Benedicta, care a conchis: "Iubiţi credincioşi, cred că v-aţi lămurit cu toţii şi v-au intrat în suflet aceste frumoase cuvinte, care ne-au vorbit despre Patimile Mântuitorului Iisus Hristos. Copilaşi, uitaţi, Iisus ne-a văzut de-acolo de sus! Maica Domnului să vă plătească dragostea şi osteneala. Mulţumim frumos. Dumnezeu să vă bucure. Hristos a Înviat!"

"Aceasta este România care îmi place"

Pentru o zi, copiii doinitori ai munţilor au fost răsfăţaţi de toţi oamenii mari. Şi nu a fost pentru prima dată. Membrii grupului folcloric "Gura Izvorului" din Vatra Moldoviţei sunt obişnuiţi cu scena, camerele de filmat şi aplauzele la scenă deschisă.

Au impresionat şi de această dată prin frumuseţea, talentul şi costumele lor autentice. Atât sătenii, cât şi turiştii, mulţi dintre ei străini, s-au arătat încântaţi.

"Sunt minunaţi. Unici. În America nu avem aşa ceva. Chiar dacă nu am mai văzut până acum, îmi place foarte mult - costumele, copii. Trebuie să fiţi mândri şi să vă păstraţi în continuare tradiţia", a spus Sara, o tânără venită de peste ocean. Şi Patricia, franţuzoiaca îndrăgostită de Bucovina, care vine de ani buni în zonă, a avut numai cuvinte de apreciere la adresa românilor şi a copiilor artişti: "Vin de mai mulţi ani aici. Bucovina este pământul unde revin de câte ori am ocazia. Aici mă simt cel mai bine. Cred că aceasta este viaţa adevărată. Mâncarea, aerul, natura, toate contribuie la o viaţă sănătoasă. Uitaţi-vă la aceşti copii, cât sunt de frumoşi! Se vede că sunt sănătoşi, de aceea sunt şi atât de veseli şi plini de energie. Aceasta este România care îmi place."

Mereu zâmbitori şi cu obrajii rumeni, copiii au împrumutat ba o bundiţă, ba o traistă sau chiar o pălărie, oricui dorea să îi păstreze ca amintire. În fotografii.