Începând de pe 30 august şi până astăzi, îşi desfăşoară activităţile ultima serie de copii care participă la Tabăra anuală de la Durău. Tabăra, organizată în perioada vacanţei de vară, între 14 iunie şi 5 septembrie, se desfăşoară la Mănăstirea Durău şi este rodul colaborării dintre Centrul de Cercetare şi Producţie Teatrală Iaşi - ArtEd - şi Centrul Cultural Pastoral „Sf. Daniil Sihastrul“. Au participat peste 2.000 de copii din toate judeţele ţării, împărţiţi în 12 serii. Obiectivele taberei urmăresc descoperirea unor abilităţi care să-i ajute pe copii să aibă o viaţă socială armonioasă. Între activităţile taberei este inclus şi un program religios care îşi propune să-i invite pe copii să descopere spiritualitatea din Munţii Neamţului şi să le ofere posibilitatea de a înţelege cum se desfăşoară viaţa de zi cu zi într-o mănăstire, ca slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Într-o atmosferă pitorească, la poalele Muntelui Ceahlău, într-o zonă încărcată de istorie şi spiritualitate, copii din toate colţurile ţării au ales să petreacă o săptămână din vacanţa de vară în tabăra de copii de la Mănăstirea Durău.
Muntele Ceahlău a fost primul care i-a întâmpinat pe oaspeţi, încă de la viaductul care trece peste lacul de acumulare Izvorul Muntelui (Bicaz). De aici şi până în staţiune la Durău, el a captat privirile copiilor şi le-a stârnit curiozitatea de a afla mai multe despre culmile sale semeţe, despre văile sale ascunse, despre cascada Duruitoarea, de la numele căreia vine şi numele Mănăstirii Durău şi a staţiunii, despre ostenelile atâtor sihaştri care au căutat, din cele mai vechi timpuri, ca, odată cu parcurgerea înălţimii fizice până la Toaca sau Panaghia, să se ridice şi pe cele mai înalte culmi ale vieţii duhovniceşti.
Obiectivele taberei
În anul 1991, în cadrul Mănăstirii Durău, cu binecuvântarea şi prin strădania Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, s-a înfiinţat Centrul Cultural Pastoral „Sf. Daniil Sihastrul“, ca loc de promovare a spiritualităţii ortodoxe.
Începând cu anul 2002, la Durău au fost organizate tabere de copii, cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani, provenind din toate judeţele ţării.
Obiectivele taberei urmăresc descoperirea unor abilităţi care să-i ajute pe copii să aibă o viaţă socială armonioasă: dezvoltarea capacităţii de lucru în echipă, a creativităţii şi a spontaneităţii, dezvoltarea şi stimularea abilităţilor practice, nuanţarea exprimării verbale şi scrise.
Activităţile taberei se desfăşoară sub formă de ateliere, organizate pe grupe de lucru, formate pe criterii de vârstă. Se organizează, astfel, ateliere de teatru, pictură, muzică, dans, cunoaşterea mediului, sport. Dintre activităţile taberei nu lipsesc drumeţii, excursii şi pelerinaje, foc de tabără.
Program religios şi pelerinaje la mănăstirile Neamţului
Anul acesta, între activităţile taberei, este inclus şi un program religios care îşi propune să-i invite pe copii să descopere spiritualitatea din Munţii Neamţului şi să le ofere posibilitatea de a înţelege cum se desfăşoară viaţa de zi cu zi într-o mănăstire, ca slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Prezentarea Mănăstirii „Sf. Ştefan Cel Mare“ de pe Ceahlău şi a vieţii duhovniceşti de pe „muntele cel sfânt“ al românilor, din cele mai vechi timpuri până astăzi, prezentarea Mănăstirilor Durău, Neamţ, Secu şi Sihăstria, ca locuri de spiritualitate şi cultură, sunt doar câteva dintre activităţile desfăşurate de participanţi în cadrul programului religios al taberei. În pelerinajele făcute la Mănăstirea Neamţ, copiii s-au închinat moaştelor sfântului necunoscut, la Secu au văzut mormintele părinţilor cronicarului Grigore Ureche, Nestor şi Mitrofana, s-au închinat moaştelor Sf. Ierarh Varlaam, iar la Sihăstria au mers la chilia părintelui Cleopa şi la mormântul său.
La Mănăstirea Durău, copiii şi cadrele didactice au răspuns pozitiv chemării toacei şi clopotului la programul liturgic. În perioada Postului Sfinţilor Apostoli şi a Postului Adormirii Maicii Domnului, mulţi dintre ei s-au spovedit şi s-au împărtăşit. La slujbele la care au participat copiii, s-a ţinut şi un scurt cuvânt de învăţătură care să le explice, pe înţelesul lor, semnificaţia sărbătorii şi a slujbei respective. Interesul elevilor pentru viaţa religioasă s-a manifestat prin diferite întrebări, dar şi prin obişnuinţa unora dintre ei de a trece mai întâi pe la biserică, de unde au luat anafură şi aghiazmă, abia apoi continuându-şi drumul spre locul unde luau micul dejun.
Binecuvântare arhierească pentru participanţi
Discuţiile despre cum trebuie să se închine în biserică, care este semnificaţia metaniilor şi a închinăciunilor şi alte aspecte privitoare la viaţa lor spirituală au stârnit interes deosebit din partea copiilor.
Seriile din 12-18 iulie şi 2-8 august, copiii şi educatorii, s-au bucurat de prezenţa la Mănăstirea Durău a Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Însă, nu doar aceştia au primit binecuvântarea ierarhului, ci toţi participanţii la tabără, care au primit cărticele de rugăciuni şi iconiţe.
Programul religios al taberei de copii de la Durău a fost unul apreciat şi aşteptat de participanţi, mai ales de cei care au participat şi la ediţiile anterioare ale taberei, care au mărturisit că îi simţeau lipsa.
Liniştea şi frumuseţea locurilor, frumuseţea slujbelor de la Mănăstirea Durău, activităţile taberei şi programul religios al ei, excursiile şi pelerinajele, focul de tabără etc. au făcut ca cei veniţi la Durău să petreacă o săptămână de neuitat în vacanţa de vară.
▲
Athosul românesc
Istoria primelor aşezări monahale de pe Muntele Ceahlău şi din împrejurimile sale se pierde în negura vremii. Toponimia, tradiţia, mărturiile arheologice şi cele documentare arată că în această parte a Moldovei, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, a existat o puternică trăire spirituală. Vârful Toaca, asemenea obiectului de lemn care cheamă prin „vocea“ sa pe creştini la rugăciune, a adunat în jurul său, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, pe iubitorii de linişte şi nevoinţă duhovnicească. Aceştia şi-au pus nădejdea în ajutorul şi mijlocirea Maicii Domnului, astfel că o altă culme impunătoare a muntelui a fost numită Panaghia (din greceşte, cea întru tot Sfântă), în cinstea Născătoarei de Dumnezeu. Toponimia aminteşte de prezenta pe Ceahlău a numeroşi sihaştri: Peştera Pustnicului, Peştera lui Gherman, Nazarie şi Vucul, Poiana lui Ghenade, Gherasim, Teofan, Poiana şi Pârâul Maicilor, Poiana şi Piciorul Sihastrului, Pârâul Călugărului, Pârâul lui Martin, Patapie etc.
Până prin anul 1954, pe vârful Toaca se afla un postament de piatră cu două suporturi metalice pe care a fost aşezată o toacă, mai întâi din lemn, apoi din metal. Tot acolo se afla şi un clopot care deştepta pe sihaştrii din jur la rugăciune, iar în timpurile mai vechi, avertiza apropierea vrăjmaşior pe văile din jurul muntelui. Tradiţia locală păstrează diferite legende şi istorioare referitoare la rugătorii de pe Ceahlău sau de la poalele sale. În urma călătoriei pe care a făcut-o în 1838, pe Muntele Ceahlău, cărturarul Gheorghe Asachi consemna pe baza informaţiilor culese de la oamenii locului: „În sânul acestor munţi s-au păstrat oarecare monumente din epoca restatorniciei Statului Român în aceste părţi ale Daciei. Evlaviosul află biserici întemeiate de domnii cei buni spre închinarea creştinilor, mănăstirile hărăzesc nenorociţilor o mântuire, iar călătorilor un adăpost. Cele mai însemnate dintre aceste aşezăminte sunt: Schitul Hangu Pionul, Durău şi Cerebucul. Durăul, la care se ajunge după o oră de mers (de la schitul Pion - n.n.), situat între două pâraie, la poalele stâncăriilor cele tari ale Pionului, unde trăiesc şi se găsesc în singurătate mulţi anahoreţi foarte bătrâni, cei mai mulţi având peste 100 de ani, dintre care unii trăiesc şi îşi petrec viaţa prin stâncile muntelui, în aceste locuri, care totdeauna au înfăţişat un azil persoanelor care se hărăzesc a petrece o viaţă sihăstrească. De aceea, poalele Pionului şi coastele sale se văd presurate de mănăstiri, sihăstrii şi schituri locuite de monahi şi călugăriţe, dintre care unii petrec tot anul în vizuini, viptuindu-se (hrănindu-se - n.n.) numai cu poame şi ierburi“.
▲
Un colţişor de rai la poalele Ceahlăului
Mănăstirea Durău, cunoscută vatră de culturală şi spiritualitate, a fost întemeiată, după tradiţie, de maica Mariana, pe la 1600. Este continuatoarea unei bogate vieţi spirituale de pe Muntele Ceahlău şi de la poalele sale. Prima atestare documentară a mănăstirii datează de la 1779, din perioada când era stareţă schimonahia Nazaria. În această perioadă, duhovnic al maicilor de la Durău era Sfântul Iosif de la Văratic, canonizat în şedinţa Sfântului Sinod al BOR din 5-7 martie 2008, cu data de prăznuire 16 august. În timpul stăreţiei schimonahiei Nazaria, monahiile de la Durău s-au retras în Poiana Văratic, întemeind Mănăstirea Văratic. La Durău, viaţa monahală a continuat sub îndrumarea ieroschimonahului Petru, care a reorganizat-o, aducând, pe la 1802, călugări de la schiturile din împrejurimi.
Biserica actuală a mănăstirii, cu hramul Bunavestire, a fost construită între 1832-1835, pe locul vechii biserici de lemn, fiind sfinţită de mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei. Exact la 100 de ani de la sfinţirea noii biserici, între anii 1935-1937, pictorul Nicolae Tonitza împreună cu un grup de ucenici au pictat interiorul lăcăşului de cult, în tehnica encaustică, pictură bazată pe ceară. Turnul clopotniţă de la intrarea în mănăstire a fost construit în 1835. El adăposteşte paraclisul cu hramul „Schimbarea la Faţă“, pictat în 1938 de monahul Varahil Moraru. În apropierea bisericii se păstrează două dintre vechile construcţii ale mănăstirii: Casa Veniamin şi vechea clopotniţă de lemn.
▲
Am învăţat să facem diferenţa între picturile din mănăstiri
▲ Câţiva dintre participanţi, copii şi cadre didactice, ne-au împărtăşit păreri referitoare la programul religios inclus anul acesta în programul taberei de la Durău ▲
„Nu este prima noastră participare la tabără, însă informaţiile primite acum ne-au făcut să vedem cu alţi ochi acest sfânt lăcaş de cult. Ne-a impresionat importanţa religioasă a zonei şi vechimea acestei mănăstiri, istoria ei şi detaliile referitoare la picturile interioare, atât cele vechi de la ctitorire, cât şi cele mai noi, atrăgându-ni-se atenţia asupra influenţelor locale ale acestora. Elevii au fost mai mult decât captivaţi de spusele părintelui, fapt dovedit şi de liniştea şi interesul cu care au ascultat. Cărţile de rugăciuni şi iconiţele primite au fost un motiv de bucurie pentru toţi, acestea fiind un fel de legătură între noi şi Dumnezeu, amintindu-ne de perioada petrecută aici“, prof. Roxana Neacşu, Bucureşti.
„Mie mi-au plăcut foarte mult aceste locuri. M-a impresionat modul cum ne-a explicat părintele despre Mănăstirea Neamţ, dar mai ales despre Mănăstirea Durău. Părintele (n.r: pr. Bogdan Racu, coordonatorul programului religios al Taberei de la Mănăstirea Durău) ne-a explicat ce trebuie să facem în biserică, am admirat picturile lui Tonitza şi ne-a arătat cum să ne închinăm. Mulţumim mult!“, Teodora, 9 ani, Şcoala „Ştefan Bârsănescu“ - Iaşi.
„Degeaba vii la Durău dacă nu urci măcar până la Făntânele, dacă nu participi la activităţile taberei şi dacă nu simţi până în străfundul inimii tale puritatea, liniştea şi farmecul vieţii monahale de aici“, institutor Dana Tomniuc, Şcoala cu clasele I-VIII, Iezer - jud. Botoşani.
„În acest pelerinaj mi-a plăcut că am avut ocazia de a afla cât mai multe despre arhitectura şi pictura mănăstirilor Durău, Neamţ, Sihăstria şi Secu. Am învăţat să facem diferenţa între picturile din mănăstiri, am vizitat mormântul părintelui Cleopa“, Irina Breană, Ploieşti
„După ce părintele ne-a povestit lucruri interesante despre Mănăstirea Durău, doamna învăţătoare ne-a dus în fiecare dimineaţă să luăm anafură şi aghiazmă. M-am bucurat foarte mult“, Ioana Popescu, 7 ani, Şcoala nr. 28, Bucureşti.
„Astăzi, 2 septembrie 2008, am asistat la o minunată lecţie de credinţă, istorie şi viaţă. Lângă un stejar falnic, pe scările de urcare din faţa Mănăstirii Durău, am retrăit împreună cu elevii din Piatra Neamţ, Iaşi, Roman şi Dorohoi puterea şi veşnicia credinţei noastre ortodoxe în Munţii Ceahlăului. Ar fi bine dacă fiecare copil din taberele ce vor urma ar trăi astfel de momente“, înv. I. Călin - Piatra Neamţ.
