Biserica ne învaţă că nu putem ajunge la Dumnezeu ocolind pe semenul nostru. De aceea trebuie să avem către El „inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă”, și către noi înșine „inimă de judecător”, cum arăta părintele Cleopa. Prin lucrarea socială a Bisericii Îl întâlnim pe Creatorul în chipul fiecărui semen aflat în dificultate. Iar în rugăciunea noastră adresată Lui trebuie să-l cuprindem și pe cel suferind de lângă noi. Am înțeles acest adevăr discutând cu părintele Adrian Stănulică, președintele executiv al Asociației „Vasiliada” din Craiova, într-un moment de înălțătoare trăire duhovnicească în atmosfera marii sărbători pascale.
Recent, la primirea premiului Galei Naționale a Excelenței în Asistența Socială pentru categoria „Personalități care s-au remarcat în perioada 2020-2021” în domeniul asistenței sociale, părintele Adrian Stănulică declara: „La «Vasiliada» spunem adesea că faptele bune sunt lumină! Iar în această perioadă dificilă prin care trece lumea de astăzi cred că lumina, pe care este bine să o așezăm în sfeșnic pentru a lumina tuturor, este dragostea. Pentru că dragostea nu cade niciodată!”
Dragostea continuă
Lumina despre care vorbea părintele Stănulică este, într-adevăr, dragoste continuă, verticală, pe care avem datoria de a o revărsa necondiționat asupra aproapelui. O strălucire care vindecă, transfigurează, restaurează ființa umană și dă sens existenței. În definiția acestei lucrări ziditoare se încadrează și activitatea Asociației „Vasiliada” din Craiova, care este o organizație non-guvernamentală. „Un braț lucrător în domeniul asistenței sociale al Arhiepiscopiei Craiovei și al Mitropoliei Olteniei, alături de Sectorul filantropic și misionar al arhiepiscopiei, și de Asociația «Vasiliada», filiala Târgu Jiu, care se ocupă în mod special de nevoile semenilor din județul Gorj”, cum o numește părintele Adrian Stănulică. Ea a împlinit recent 20 de ani de slujire social-filantropică în sud-vestul României și își desfășoară activitatea cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, care este și președintele de onoare al asociației, prezent permanent în dinamica ei, nu doar cu binecuvântarea, ci și cu implicarea directă.
Sprijin pentru copii și bătrâni
Asociația își dezvoltă activitatea funcție de nevoile comunităților din Oltenia, concretizată în programe de sprijin acordat familiilor aflate în dificultate. A contribuit semnificativ la prevenirea abandonării copiilor în maternitățile din Oltenia la începutul anilor 2000, prin acordarea de asistență materială familiilor numeroase, celor monoparentale și celor aflate în diferite alte situații de criză din cauza condițiilor precare de trai. În cadrul aceluiași program, asociația oferă sprijin și consiliere mamelor aflate în dificultate și copiilor cu probleme de comportament sau emoționale, persoanelor și comunităților afectate de calamități naturale. În mod constant, începând din 2009, sprijină persoanele fără adăpost din oraș, în cadrul unui parteneriat dezvoltat cu Arhiepiscopia Craiovei și Consiliul local al municipiului Craiova. Rezultatul? Înființarea Centrului de urgență pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile”, pe care le găzduieşte și se străduiește să le integreze social, fără să creeze prea mare dependență de serviciile sociale, ajutându-le să-și depășească situația dificilă și să-și asume o viață responsabilă din punct de vedere social. „În ultimii ani am acordat o atenție sporită programelor de educație, prin intermediul proiectelor de prevenire a abandonului școlar, pe care le-am dezvoltat în cadrul a două centre de zi pentru copii, la Lipovu și la Filiași. Copiii de acolo beneficiază, pe lângă servicii sociale, și de suport educațional în pregătirea temelor, de educație remedială la disciplinele la care întâmpină dificultăți, participând totodată și la activități de dezvoltare personală a abilităților de viață independentă, prin implicarea asistenților sociali, psihologilor și educatorilor”, ne mărturisește părintele Stănulică.
De asemenea, „Vasiliada” acordă o atenție deosebită persoanelor vârstnice, dezvoltând în acest sens programe de îngrijire la domiciliu, cu sprijinul unor tineri voluntari, studenți de la Teologie sau de la Facultatea de Asistență socială din cadrul Universității din Craiova care, dincolo de practica de specialitate pe care o fac, îi vizitează pe bătrâni, chiar și pe cei din mediul rural, distribuindu-le alimente, produse de igienă, medicamente etc. Cu ajutorul unor comunități și parohii ortodoxe din diasporă, în ultimii ani au fost obținute resursele necesare pentru acoperirea acestor nevoi, precum și sprijin pentru procurarea lemnului necesar încălzirii locuințelor.
Rugăciune și voluntariat
Un alt program al „Vasiliadei”, intitulat „Eficient, nu deficient”, vizează sprijinirea celor cu dizabilități și promovarea lor ca persoane-resursă pentru comunitate și nu ca semeni care au nevoie să fie asistaţi pe termen lung. „Viziunea noastră este aceea de a implica în diferite activități persoanele cu dizabilități, contribuind astfel la integrarea lor pe piața forței de muncă și la depășirea barierelor, înlăturarea stereotipurilor legate de faptul că ele nu au ce să ofere, ci doar au nevoie de asistență. În felul acesta am dezvoltat un program de sprijin social și religios pentru cei cu deficiență de auz. Astfel, aceste persoane au acum posibilitatea să participe la Sfânta Liturghie transpusă în limbaj mimico-gestual, dar și la activitățile unui grup de suport pentru ei, unde găsesc sprijin emoțional pentru a-și depăși diferitele situații dificile în care se află. Pentru ei, asistenții sociali și consilierii de orientare profesională caută să identifice locuri de muncă în comunitate”, ne mai mărturisește părintele Adrian Stănulică.
Din același program face parte și colaborarea „Vasiliadei”, de aproape 15 ani, cu Paula Seling, membră de onoare a asociației, care s-a alăturat eforturilor echipei de a pune în lumină persoanele cu deficiență de auz. Ea organizează în fiecare an concertul caritabil „ColinDAR cu Paula Seling”, în cadrul căruia interpretează colinde și cântece alături de corul mimico-gestual „Anghelos”, format dintr-un grup de copii surzi.
Anual, în medie, „Vasiliada” sprijină în mod direct aproximativ 3.500 de persoane vulnerabile din județele Dolj și Gorj. „Știm foarte bine din Sfânta Scriptură că credința fără fapte este moartă. Tot ce înseamnă legătura noastră spirituală cu Dumnezeu se traduce în faptele bune pe care le facem. Întreaga lucrare a Asociației «Vasiliada» este expresia felului în care Biserica înțelege să pună în aplicare porunca Mântuitorului Hristos de a ne iubi aproapele. Astfel, orice faptă bună poate să fie o rugăciune, o întruchipare a legăturii pe care noi o avem cu Dumnezeu, un dialog continuu cu Acesta. Dacă în acest dialog nu este cuprins aproapele aflat în dificultate, rămânem doar la un gest superficial, care nu are finalitatea dorită. Nu mai revărsăm dragostea pe care o primim de la Creatorul asupra aproapelui. Prin lucrarea socială, avem posibilitatea să Îl întâlnim pe Dumnezeu, pe Mântuitorul Hristos, în chipul omului aflat în suferință. Căci El Se regăsește tainic în inima fiecărui confrate care are nevoie de sprijin. Îmi vine acum în minte exemplul unui tânăr cu deficiență de auz și vorbire care, participând la programele noastre educative, a dorit să se implice în activități de voluntariat. Ulterior, a devenit asistent social și apoi colegul nostru. De altfel, mulți copii care beneficiază de sprijinul asociației, după ce depășesc momentele de vulnerabilitate, doresc să întoarcă binele pe care l-au primit și o fac prin activități de voluntariat. Lucrul acesta este unul dintre cele mai importante semne de schimbare în bine a vieții celor pentru care lucrăm”, ne mai mărturisește părintele Stănulică.
Beneficiarii „Vasiliadei”
În ziua în care am vizitat sediul de management al Asociației „Vasiliada”, am stat de vorbă cu câțiva beneficiari ai serviciilor acesteia. Cornelia P., din Podari, mamă a trei copii, venise să primească hrană caldă pentru familia sa. „Este foarte bine că Biserica ne ajută cu hrană. Sunt singură cu copiii, pensionată pe caz de boală, și nu mă pot descurca numai cu pensia. De aceea acest ajutor este foarte important pentru noi”, ne spune aceasta. Ileana, o femeie cu șapte copii din Craiova, ne mărturisește că ajutorul primit din partea Bisericii este „un dar de la Dumnezeu”. Soțul ei lucrează cu ziua și nu le ajung banii. Gheorghița S., o bătrânică firavă de 87 de ani din Nedeea, a rămas văduvă, casa socrilor în care locuia s-a vândut și ea a trebuit să plece: „Acum locuiesc cu chirie. Am un băiat bolnav, care a stat numai prin spitale. De câteva luni sunt și eu bolnavă. Hrana pe care o primesc de aici îmi este de foarte mare ajutor. Nici nu mai simt că sunt în greutăți! Am tot ce trebuie de aici: mâncare, îmbrăcăminte, medicamente. Sunt foarte, foarte mulțumită. Nu pot să fac față cu pensia mea de 1.000 de lei. Dau mult la chirie și la întreținere”.
În strălucirea luminii revărsate asupra aproapelui încovoiat de nevoi se încadrează și bucuria unui grup de tinere eleve voluntare de la Liceul de Arte „Marin Sorescu” din oraș. Fetele au venit la sediul asociației să dea expresie și culoare luminii de care vorbea părintele Stănulică. Eleonora Andreea Catrina, Andreea Miruna Cicu și celelalte colege din clasa a XI-a desenau pe pereții unor săli fluturi, baloane, arbori, flori, aripi de îngeri, „pentru a alunga monotonia din sufletele copiilor” asistați, împovărați de nevoi și incertitudini. „Arta este și o comunicare cu Dumnezeu, o stare de spirit. Am ales să facem voluntariat aici pentru bucuria unor copii, cărora le oferim din sentimentele noastre, pentru că o parte din noi rămâne aici cu ei. Desenăm imagini care le pot induce sentimente de fericire și de pace sufletească”, ne spun acestea.
La Muzeul de Ştiințe ale Naturii din oraș ne-am întâlnit cu beneficiari de la Centrul de zi pentru copii „Sfântul Nicolae” de la Filiași. Fuseseră aduși să viziteze acest obiectiv deosebit de interesant și educativ.
Adriana Zamfir, asistent social în cadrul Asociației „Vasiliada”, care îi însoțea, răspunde de activitățile celor 20 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani din acest centru și de alți 20-25 din Centrul de zi pentru copii „Sfântul Stelian” din Lipovu, majoritatea de etnie romă, unde riscul excluziunii sociale este ridicat, la fel și riscul de abandon școlar. „Copiii din aceste centre provin din familii defavorizate, cu risc de abandon școlar, din familii monoparentale cu venituri scăzute sau fără venituri. Unii dintre ei locuiesc cu bunica, părinții fiind plecați la muncă în străinătate. Eu realizez evaluările și reevaluările sociale ale copiilor, urmăresc criteriile de admitere în centru, discut cu familiile lor, țin legătura cu cadrele didactice, supraveghez dezvoltarea lor emoțională, particip la realizarea temelor și la orice altceva este nevoie. Dacă sunt probleme mai dificile, sesizez organele competente. Tuturor acestor copii le asigurăm condiții să-și petreacă timpul liber în mod constructiv, să învețe cât mai multe lucruri, iar familiile lor să înțeleagă care este rolul școlii în viața copiilor”, ne spune aceasta.
La rândul său, Claudia Cernea, educator la Centrul de zi pentru copii din Filiași, ne mărturisește: „Pe lângă programele pe care le desfășurăm în cadrul centrului, le oferim copiilor și câte o masă zilnică. Desfășurăm cu ei și activități de dezvoltare a unor abilități practice, de lucru în echipă, de dobândire a unor aptitudini de viață independentă, care vin în completarea a ceea ce ei învață zilnic la școală”.
Iată cum, la Craiova, Asociația „Vasiliada”, prin tot ceea ce face, slujește adevărul conform căruia „nu putem ajunge la Dumnezeu ocolind pe semenul nostru”.
