Viaţa departe de lume a maicilor de la Surpatele

Liniştea codrilor a atras întotdeauna şi a îndemnat spre rugăciune şi meditaţie. Mereu a constituit acelaşi refugiu din agitaţia cotidiană de care avem nevoie. Când ajungem în asemenea locuri, parcă nici timpul nu mai curge cu aşa iuţeală, singura măsură care fragmentează viaţa de zi cu zi de aici fiind clopotul ce cheamă la rugăciune.

Acea linişte a fost căutată şi de ctitorii Mănăstirii Surpatele din judeţul Vâlcea, care au construit sub poalele unei frumoase păduri din comuna Frânceşti un aşezământ monahal închinat Sfintei Treimi. Într-un colţ de Rai binecuvântat de Dumnezeu, la doar trei kilometri de o altă mănăstire frumoasă - Mănăstirea Dintr-un Lemn -, privirea pelerinului este fermecată de frumuseţea zonei şi de buna rânduială pusă de maici în treburile mănăstirii. Şi, peste toate astea, te îmbată mirosul teilor înfloriţi, al muşcatelor din glastră sau al celorlalte flori ce împodobesc sfântul aşezământ monahal.

Corpul de clădire ce adăposteşte chiliile maicilor nu este unul prea mare, însă foarte frumos şi foarte primitor, iar biserica ce tronează în mijlocul mănăstirii îţi umple sufletul de bucurie. La fel şi calmul şi ospitalitatea maicilor te conving că nu toată lumea este într-o goană nebună după cele materiale. Aici uiţi şi de egoismul oraşului, şi de orgoliile lumii "civile".

Începuturile mănăstirii sunt vechi, izvoarele istorice arătând că logofătul Tudor Drăgotescu şi fratele său, Stanciu, feciorii lui popa Frâncu, au înălţat aici o biserică de lemn la începutul secolului al XVI-lea, de numele acestui sfânt lăcaş urmând să se lege numele mai multor personalităţi ale istoriei.

Dar cel mai important nume este cel al doamnei Maria Brâncoveanu, soţia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, care este principalul ctitor al mănăstirii.

"Ea ridică o biserică de zid care dăinuie şi astăzi, ce este apoi pictată, şi a zidit clădirile necesare din jurul ei, şi a înzestrat-o cu odoare scumpe şi moşii pentru întreţinerea vieţuitoarelor de aici", explică stareţa mănăstirii, maica Eftima Constantin.

De-a lungul vremii, mănăstirea cunoaşte mai multe intervenţii, fie că este vorba de repictare, fie de consolidare, cum a fost cea din 1927. Din cauză că este aşezată într-o zonă cu numeroase alunecări de teren, de aici venind şi numele de Surpatele, mănăstirea a fost puternic afectată, astfel încât maicile sunt nevoite să se mute în 1872 la Mănăstirea Dintr-un Lemn. În 1926, un grup de cinci maici se rupe de soborul de la Mănăstirea Dintr-un Lemn şi vine pe dealul de la Surpatele să reînvie viaţa monahală de aici, reuşind să degajeze locul de dărâmături.

Abia în 1928 Comisia Monumentelor Istorice restaurează complexul monahal, fiind amenajate chilii pentru 17 maici, lucrările fiind finalizate în 1935.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

Tot ceea ce umple complexul monahal este valoros, însă cea mai de preţ este o icoană a Maicii Domnului, la care atât maicile, cât şi pelerinii ce-i calcă pragul au o deosebită evlavie.

De-a lungul timpului, rugăciunile celor aflaţi în nevoinţe au găsit răspuns după ce şi-au plecat genunchii şi s-au rugat cu lacrimi Născătoarei de Dumnezeu, plecând acasă cu neputinţele trupului vindecate şi cu sufletul curat şi plin de har.

Ea a fost adusă de una din maicile mănăstirii, Antonina Oprea, fiind găsită în podul unei clădiri părăsite, şi de-a lungul timpului mulţi oameni şi-au găsit alinare sufletului şi trupului. "Noi trăim zilnic minunile Maicii Domnului, pentru că, fiind o mănăstire mai retrasă, nici lumea nu prea vine pe aici. Doar duminica sau în sărbători mai vin şi de aceea nici venituri nu există", spune maica stareţă.

Datorită acestei icoane, mănăstirea a căpătat un al doilea hram, dedicat Maicii Domnului, pe data de 12 iulie, când se serbează şi icoana făcătoare de minuni Prodromiţa, slujba acestei icoane fiind săvârşită şi la Surpatele.

Scene pictate cu Sfânta Treime la Mamvri

Un alt element specific acestei mănăstiri este programul iconografic dedicat hramului principal, cel al Sfintei Treimi. În biserică sunt pictate scenele din Vechiul Testament în care Sfânta Treime vizitează pe patriarhul Avraam la stejarul Mamvri.

"Într-o scenă este prezentată Sfânta Treime întâmpinată de către Avraam. Cei trei îngeri se odihnesc, şezând, însă, fără a avea ceva sub ei. Apoi vedem pe Avraam şi Sara cum îi întâmpină, Sarah iese cu tava cu apă, iar Avraam are ştergarul în jurul gâtului, scenă în care se arată spălarea picioarelor celor trei îngeri. Apoi Avraam îi invită la masă, moment când i se spune că va avea un fiu. Urmează scena în care cei trei îngeri se despart de Avraam şi Sarah, aceştia având capetele întoarse spre Avraam, iar el şi Sarah stau cu capetele plecate în semn de smerenie şi pioşenie. În ultima scenă, îngerii se îndreaptă spre Sodoma şi Gomora, un singur înger având capul întors în spate, aici având loc dialogul dintre Avraam şi înger, despre pierderea cetăţii şi despre salvarea celor credincioşi", explică ghidul mănăstirii, monahia Magdalena.

Tot pe pereţii bisericii se găsesc pictate şi chipurile voievozilor care au ctitorit sfântul lăcaş şi un tablou mai rar întâlnit în iconografia bisericească, respectiv împărţirea hainelor lui Iisus, executat de unul dintre cei doi zugravi, Andrei şi Iosif ieromonahul, care au pictat această biserică.

În ceea ce priveşte viaţa cotidiană a maicilor de la Surpatele, ea se împarte între rugăciune şi treburile gospodăreşti. Odinioară, mănăstirea deţinea mari suprafeţe de teren, fiind înzestrată de ctitorii ei, însă astăzi au rămas doar cu puţin, cât să le ajungă pentru traiul de zi cu zi. Ascultările se împart între îngrijirea bisericii şi a gospodăriei, îngrijirea celor câţiva stupi de albine şi îngrijirea animalelor. Însă, când vine vorba de rugăciune, întreaga obşte este prezentă la biserică. "Duhovnic este părintele Arsenie Popescu, care are o frumoasă vârstă de 80 de ani. În fiecare dimineaţă săvârşeşte Sfânta Liturghie, cu slujba Ceasurilor, Acatist, iar seara, Vecernia şi Utrenia. Nu este zi în care să nu slujească", spune maica stareţă.

Un amplu proiect la care se lucrează în prezent, însă mai lent, deoarece nici binefăcătorii nu ajung prea des în această zonă, este construcţia unui nou corp de chilii, cu trapeză şi toate cele necesare unei mănăstiri. Pentru că nu există spaţii de cazare pentru pelerini, actualul corp de chilii va fi transformat în arhondaric, în care să fie cazaţi cei ce vor dori să se împărtăşească din liniştea şi frumuseţile zonei.

Pentru că este aşezată pe un deal, mănăstirea nu are nici o sursă de apă, maicile fiind nevoite să care apa de la distanţă.

Jurământul lui Tudor Vladimirescu

De numele acestei mănăstiri se leagă şi Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. Aici, Tudor depune jurământ pe Sfânta Evanghelie şi pe Steagul României că va scăpa ţara de ciocoi, toate acţiunile revoluţionarilor fiind ulterioare momentului de la Surpatele. Se poate spune că aici a fost începutul Revoluţiei de la 1821.

"Motivul pentru care jurământul a avut loc aici este legătura dintre Tudor şi Iancu Jianu. Iancu avea o soră, Florica, care era logodnica lui Tudor

Vladimirescu. În acelaşi timp, o mătuşă a lui Iancu, Agapia, era stareţă la Mănăstirea Surpatele, aşa că mănăstirea era un bun loc de taină pentru revoluţionari", explică ghidul mănăstirii, monahia Magdalena. În amintirea lor şi a celor ce şi-au pierdut viaţa în anul 1821 a fost ridicată o cruce în curtea mănăstirii.