Viitor și speranță în parohia prahoveană Rotari

Educația și filantropia pe care părintele paroh Gabriel Gelu Anghelineș, de la Parohia Rotari, Protopopiatul Urlați, Arhiepiscopia Bucureștilor, le-a transformat într-o constantă a slujirii sfinției sale asigură, într-un timp rătăcit și sărăcit duhovni­cește, speranța unei comunități prahovene tot mai îmbătrânite și însingurate. Astfel, puținii credincioși rămași în sat nu se mai simt aban­do­nați sau uitați de lume, ci parte în comuniunea Bisericii, membrii „institu­ționalizați” în dragostea vindecătoare a semenilor.

Părintele paroh Gabriel Gelu Anghe­lineș slujește în Parohia Rotari din județul Prahova de aproximativ doi ani. La venirea sfinției sale aici, a găsit o comunitate atașată de Biserică, de credință, dar mult îmbătrânită, cu foarte puțini tineri. Atâția câți au mai rămas formează însă marea familie a parohiei, alcătuită din cele aproximativ 180 mici familii din sat, cărora li se adaugă cele 28 de familii din filia Malu Roșu. Ei sunt agricultori, cresc animale, cultivă viță-de-vie. Dar marea problemă rămâne îmbătrânirea și plecarea tinerilor în străinătate la muncă, statutul de zonă defavorizată, în care sărăcia acutizează deopotrivă starea materială a sătenilor și pe cea sufletească.

Despre copii și bătrâni

De la marele filosof Simion Mehedinți, părintele paroh și-a însușit un adevăr fundamental: „Copiii sunt viitorul societății de mâine, viitorul Bisericii de mâine”. De aceea, sfinția sa acordă o grijă specială pastorației du­hov­­nicești față de copii, neuitând nici­decum de bătrânii comunității.

„Cu acești tineri ai parohiei organizăm în diferite perioade ale anului programe, cursuri catehetice, ateliere de creație și multe alte acțiuni. Împreună îi vizităm pe cei în vârstă, pe cei nevoiași, îi colindăm, îi urăm, le ducem felicitări, le dăruim pachete cu alimente. Am semănat în sufletele copiilor dorința de voluntariat, explicându-le că Sfânta Liturghie de la Altar se prelungește în liturghia față de aproapele. Acolo este cu adevărat esența trăirii duhovnicești, a creștinătății. Acolo împlinim fapta concretă a binelui. La 1 octombrie, când este ziua persoanelor în vârstă, organizăm pentru ei spectacole cu recitări de poezii, cu interpretări de pricesne, apoi copiii îi servesc pe cei în vârstă, rămași singuri, la agapa organizată cu acest prilej. Mai mult, ei aduc de la casele lor daruri pentru acești semeni ai noștri. Iar în Duminica Vindecării slăbănogului de la Vitezda, îi vizităm la domiciliu pe cei nedeplasabili”, ne mărturisește părintele paroh.

De când slujește aici, sfinția sa organizează mai multe procesiuni: de Florii, în Duminica Ortodoxiei, în ziua Înălțării Domnului, la monumentul eroilor din comună, unde se face parastas pentru eroii satului și se desfă­șoară un program artistic pregătit de doamna preoteasă. Se mai organizează apoi procesiuni de Crăciun, de Bobotează, în Marea și Sfânta zi de Vineri din Săptămâna Patimilor.

Faptele „tinerei familii”

Familia tânără a parohiei cuprinde cam 60 de persoane, dintre care aproximativ 20 frecventează biserica în mod regulat.

„Ce mă impresionează cel mai mult este faptul că, în noaptea dintre ani, foarte mulți tineri aleg să petrecem momentul împreună, la slujbă, în biserică. Anul acesta, de pildă, doi dintre ei, care vor să meargă la seminar, s-au bucurat și s-au rugat ca Dumnezeu să binecuvânteze anul 2018, mai ales că îi așteaptă examene foarte importante. Împreună cu copiii parohiei facem excursii în împrejurimi și pelerinaje chiar la București, la Catedrala Patriarhală, iar în această vară sperăm să ajungem și la Alba Iulia, să vedem locul unde s-a înfăptuit Marea Unire”, ne mai spune părintele Anghelineș.

Întreaga activitate a preotului este strâns legată de marile evenimente care se desfășoară în Patriarhia Română. Astfel, anul trecut, de pildă, care a fost dedicat omagierii sfintelor icoane și mărturisitorilor de credință din temnițele comuniste, tinerii parohiei au fost îndrumați să-și îndrepte preocupările în acest sens. Ei au obținut locul I pe protopopiat la concursul „Icoana, fereastră spre Dumnezeu”, iar anul acesta, la Concursul naţional cultural-artistic „Unirea: libertate şi unitate”, faza pe protopopiat, au obținut același loc pe podium. Ariana Vlad, o tânără din parohie, a realizat o lucrare care reprezintă harta României, unde este pictată și Catedrala Mântuirii Neamului, sub ocrotirea Preasfintei Treimi și a Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul țării noastre.

În ziua în care am vizitat-o, comunitatea trăia un moment dureros: un tânăr de 17 ani se înecase în apele zăgăzuite ale unui baraj din apropierea Vălenilor de Munte.

„Noi, Biserica, suntem aproape de familie, încercăm să o consolăm și să o ajutăm după puterile noastre, să-i alinăm durerea”, ne-a mărturisit părintele paroh.

Conexiunea cu lumea

Deși sărac și îmbătrânit, prin grija preotului, satul rămâne conectat la lume, încercând să-și promoveze existența și valorile printr-o pagină de socializare prin care își anunță și biserica activitățile, programul liturgic, evenimentele care se petrec în comunitate, cuvintele de felicitare la marile sărbători, cele de învățătură creștină și toate lucrurile și lucrările care se petrec în parohie. „Bucurăm astfel pe cei de aici, dar mai ales pe cei plecați departe de noi, în străinătate, care au astfel ocazia să fie coparticipanți la viața noastră comunitară”, ne mai spune părintele, care slujește în acest mod cu sentimentul bucuriei și al devotamentului față de Biserică. „Atunci când văd că enoriașii se bucură, și eu mă bucur deodată cu ei”, ne mărturisește sfinția sa.

Se realizează în acest fel, în mod tainic, o prietenie și încredere reciprocă, o comuniune între suflete. Iar puținii credincioși ai parohiei rămași în sat nu se mai simt abandonați sau uitați de lume, cum arătam la început, ci parte în comuniunea Bisericii, membrii „instituționalizați” în dragostea vindecătoare a semenilor.

Am părăsit Parohia Rotari cu sentimentul unei statornicii ce „respira” prin toți porii pământului, prin aurul florilor de tei strălucind în verdele crud al pomilor, prin mireasma de câmp proaspăt spălat de soarele dogorâtor al unui început de vară așezată cu liniște și rânduială peste tăcerea satului.

Departe, undeva spre centrul așezării, respira același aer al dăinuirii trupul tânăr al noii bisericii, în care se va muta, deodată cu credincioșii, dragostea și veșnicia lui Dumnezeu.