Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Viori de maestru

Viori de maestru

Galerie foto (20) Galerie foto (20) Reportaj
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 13 Ian, 2022

Toată lumea a auzit de Stradivarius și Guarnieri, dar nu toată lumea știe că există o Asociație a Artiștilor Lutieri din România (AALR) și că țara noastră este cel mai mare exportator de instrumente din Europa în spațiul extracomunitar! Cu sediul la Reghin, AALR are deocamdată 25 de membri și președinte este Claudiu Mare, care a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor „Ziarului Lumina”. Am remarcat cum, în fiecare moment al dialogului, ținea să pomenească neapărat cât mai mulți dintre artiștii lutieri români de ieri și de azi.

În ciuda pandemiei, spune Claudiu Mare, 2021 „a fost un an cu multe realizări, s-au făcut pași mari și asta a necesitat o implicare colosală”. L-am întrebat în primul rând despre istoria creatorilor români de instrumente cu coarde și am aflat că existau lutieri în România chiar și înainte de 1900, dar nume mai consacrate au apărut în jur de 1920. Erau artiști care probabil studiaseră în afara țării și ale căror instrumente „ne minunează chiar și acum, la o sută de ani de la construirea lor: Gheorghe Rădulescu, Cărunescu, Știrbu­lescu, Scheffler, profesorul Bianu, Apăteanu, Macarie, Pohoryles, Polak”.

Apoi, în anii 1950, la Reghin, Roman Boianciuc a pus bazele unei secții care construia instrumente. S-a creat în jurul lui un nucleu cu câțiva meșteri talentați care aveau să devină apoi unii dintre cei mai cunoscuți lutieri români: Florea Precub, Nicolae Ciurba, Ioan Luca, Pavel Nagy, acestora alăturându-li-se ulterior Zaharie Mare și Vasile Mare.

Cât privește recunoașterea internațională, Roman Boianciuc a participat în 1967 și 1974 la concursurile de luterie din Liège și Sofia cu rezultate remarcabile, ocupând chiar locul 3 în capitala Bulgariei. Începând cu anii 1980 s-au impus la concursuri internaționale și Nicolae Ciurba, Ioan Luca, Florea Precub și Pavel Nagy. Li s-au alăturat apoi și ceilalți lutieri români.

Concursurile de la Mittenwald, în Germania, și Cremona, în Italia, sunt două dintre cele mai cunoscute pe plan mondial, dar accesul la ele era dificil pe vremea regimului comunist. După căderea acestuia au fost posibile participări tot mai intense și numeroase ale lutierilor români, care au reușit să facă o obișnuință din clasarea în fazele finale ale acestor competiții. În prezent, „numărul celor care participă se mărește încet, fapt care întărește imaginea României de important producător de instrumente pe piața mondială”.

Am vrut să știm dacă au existat sau există soliști cunoscuți care cântă pe viori românești. „Erau cunoscute vizitele la Reghin ale unor mari instrumentiști români ca Ion Voicu, Eugen Sârbu și Ștefan Ruha, care ajutau la promovarea instrumentelor de la Reghin, atât în țară, cât și în plan internațional. Găsim acum instrumente românești în multe din orchestrele din România, dar poate chiar mai multe din afară țării”, ne-a dezvăluit Claudiu Mare.

AALR a luat ființă la Reghin în 1990, imediat după căderea regimului comunist, și era o primă formă legală de asociere a lutierilor din România. Se discuta încă din 1978 despre necesitatea unei asociații, dar nu s-a putut realiza decât după decembrie 1989. Printre membrii fondatori, alături de numele deja pomenite, se numără arcușierii Eugen Man și Francisc Ivacsony „și, desigur, inginerii Nicolae Bâzgan și Vasile Gliga. Domnul Bâzgan conduce secția de instrumente încă din 1967 și este un om căruia i se datorează mult din ceea ce înseamnă construcția de instrumente la Reghin. A reușit să dezvolte atât producția de serie, cât și instrumentele de maestru ale celor mai sus menționați. În perioadele tulburi de după căderea comunismului a reușit să păstreze și să dezvolte secția de instrumente, care avea să devină mai apoi Hora S.A. La rândul său, Vasile Gliga a pus bazele firmelor Gliga, care aveau să devină un alt mare producător de instrumente. Din anii 2000 deja func­ționează și ateliere cu câțiva angajați, conduse de Virgil Bândilă, Călin Vultur, Alin Stoica, Mihai Hărsan, Dumitru Pop, Francisc Gyorke, familia Simon, Bella Nagy și Friderich Szasz, ateliere care s-au dezvoltat foarte mult, și apoi ateliere individuale, unde se lucrează instrumente de maestru, adică instrumentele construite de o singură persoană de la început până la sfârșit și în întregime artizanal”.

Aici există și o problemă, pentru că „mult din ceea ce se găsește azi pe site-urile de vânzări sunt denumite viori de maestru. Or, noțiunea asta este mult mai complexă și destul de rară. E inadmisibil că se vând instrumente de 300-400 de euro ca fiind de maestru. E o confuzie care trebuie lămurită, ca să nu aibă de suferit clienții, mai exact să nu fie înșelați”.

Cel mai mare grup din târgul de la Cremona

De ce la Reghin? „Nu a fost întâmplător faptul că la Reghin s-a concentrat acest pol al luteriei. Aici se debita lemn de rezonanță pentru claviaturi și săli de spectacole, pentru că în imediata apropiere - în Munții Gurghiului și Munții Călimani - creșteau molidul de rezonanță și paltinul creț, specii cu calități acustice recunoscute în întreaga lume.”

Am mai întrebat dacă lutierii români țin legătura cu confrații lor. „Ținem legătura și cu lutieri stabiliți în alte orașe, i-am invitat pe cei pe care-i știam să se alăture asociației, chiar acum suntem în discuții cu Silvian Rusu de la Bucu­rești, pe care-l așteptăm cu drag printre noi.” Pe de altă parte, „în ultimii ani am intensificat participările la târguri, expoziții și concursuri internaționale, de exemplu în 2019 la Cremona Mondomusica, probabil cel mai important târg pe plan modial, pe lângă standurile românești care participau de regulă am dus un grup de alte 6 standuri, cu 12 expozanți, reușind să creăm astfel cel mai mare grup din spațiul expozițional și primind o mulțime de beneficii publicitare din partea organizatorilor. Apelăm la autoritățile din România pentru a ne putea ajuta să continuăm aceste prezențe, în ideea de a consolida imaginea României de mare jucător pe piața mondială. Comunicatul EUROSTAT din 2019 spune că România este cel mai mare exportator de instrumente din Europa în spațiul extracomunitar: aproximativ 14.000 de viori în anul 2018!”