Aşezat în inima ţării, aproape de drumul dintre Sighişoara şi Braşov, Viscri a căpătat notorietate în ultimii ani datorită diferitelor proiecte turistice, economice şi culturale ce au revitalizat vechea vatră sătească transilvăneană. Biserica „Sfânta Treime” ocupă un loc aparte pentru că păstrează mărturii despre comunitatea românească de aici.
Este de ajuns să ne gândim la proiectul de renovare a celebrei biserici evanghelice, înscrisă în patrimoniul UNESCO, sau la cel de promovare a produselor tricotate de femeile din sat (celebrele şosete de lână, mănuşi, căciuli, pulovere etc.) pentru a ne da seama cât de mult s-a transformat Viscri în ultima perioadă, devenind una dintre ineditele destinaţii turistice europene. Mii de turişti vin aici anual pentru a vizita principalele obiective turistice, pentru a admira casele tradiţionale, pentru a se plimba prin pitorescul sat cu vreo căruţă pusă la dispoziţie de localnici, pentru a gusta din bucatele tradiţionale pregătite de femeile din sat şi pentru a afla mai multe despre trecutul Transilvaniei. Viscri este locul ideal pentru a simţi farmecul acestor locuri binecuvântate din centrul ţării, unde veacuri la rând au convieţuit etnii de diferite confesiuni, oferind de timpuriu un model pentru Europa actuală.
În lucrarea „Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Transilvania”, istoricul Nicolae Stoicescu explică apariţia relativ târzie a menţiunilor documentare despre Viscri. Fiind o localitate mai retrasă şi probabil mai greu accesibilă în trecut, abia la 1400 apare menţionată într-un registru al localităţilor care datorau dări către comitatul de Rupea. Viscri apare acum menţionat ca „Alba ecclesia”. Totuşi, descoperirile arheologice au dovedit existenţa unei comunităţi încă din perioada 1100-1120, colonizată mai apoi de etnicii germani.
Un loc al spiritualităţii ortodoxe
Dacă obiectivele turistice menţionate sunt bine cunoscute turiştilor, puţini ştiu că în Viscri există o biserică ortodoxă, un simbol al românismului din această comunitate. Închinată Sfintei Treimi, biserica din Viscri a intrat în circuitul turistic şi mulţi străini care păşesc în satul transilvănean au posibilitatea să admire şi acest locaş de cult, o adevărată poartă de acces spre Ortodoxia românească pentru cei care nu cunosc prea multe despre spiritualitatea răsăriteană. În ultima vreme, biserica a devenit un loc de popas pentru toţi turiştii, inclusiv românii care vin la Viscri din toate colţurile ţării. Aici găsesc un spaţiu de rugăciune şi de meditaţie, mereu deschis şi pus la dispoziţia celor care doresc să îşi aline sufletul.
De la preotul paroh Gheorghe Răşoiu am aflat mai multe despre acest locaş de cult, dar şi despre trecutul românilor din Viscri, care se pare că ar fi venit din satele de peste Olt, fiind cunoscute familia Moieneştilor din satul Voila, dar şi Babeţeştii din satul Părău. Actuala biserică ortodoxă din Viscri este situată pe locul unde odinioară era „graniţa” dintre partea săsească a localităţii şi cea românească. Românii locuiau în partea de sus a satului şi au avut din timpuri străvechi o bisericuţă de lemn, datată în jurul anului 1700. Până la acea dată, românii se rugau în case particulare.
„La 1932, românii din Viscri, păstoriţi de părintele Ieronim Buzea, au vândut vechea bisericuţă de lemn la o comunitate de dincolo de Olt. Cu acei bani au cumpărat şcoala confesională săsească, au adăugat turnul, au spart zidul, au făcut altarul şi au folosit-o de atunci ca şi locaş de cult. La acea vreme, relaţiile dintre români şi saşi erau diferite de cele din trecut. Satul a început să se contopească, românii au început să cumpere case din partea de jos a satului, iar satul a început să se mute mai jos şi a fost nevoie şi de o biserică aici, cu un spaţiu mai generos. Pictura a fost realizată în perioada 2005-2007, iar în 2008 a fost sfinţită”, ne-a spus părintele Gheorghe Răşoiu.
Tinerii nu pleacă din sat
Tot părintele paroh ne-a spus câteva lucruri şi despre comunitatea păstorită. Deşi sunt doar 80 de familii în parohie, satul este în creştere. Turismul îi ajută foarte mult pe tineri să-şi câştige existenţa şi să-şi vândă produsele tradiţionale pentru care trudesc zi de zi.
„Tinerii nu pleacă din sat, iar dacă pleacă, se întorc repede acasă, pentru că au aici din ce să-şi câştige pâinea. O mare parte a puterii financiare este turismul. Oamenii îşi lucrează pământul, cresc animale, iar pensiunile din sat sau casele cu regim de pensiune care primesc turişti îi ajută să-şi valorifice aceste produse pentru că au nevoie mereu de lapte proaspăt, carne proaspătă, brânză, legume”, ne-a mai spus părintele Răşoiu.
Din 2009, de când este paroh la Viscri şi până în prezent, a crescut şi numărul credincioşilor care vin mereu la sfintele slujbe. Mulţi tineri şi-au întemeiat familii şi au copii botezaţi în biserica parohială, de care s-au ataşat foarte mult. „Când am venit preot la Viscri, erau cinci oameni în biserică la slujbe, iar acum avem mulţi credincioşi la Sfânta Liturghie. La anumite sărbători avem biserica arhiplină. Oamenii de aici sunt cu suflet mare. Turiştii vin în biserica noastră în număr mare, din ţară şi din străinătate. Ne-au vizitat şi foarte multe personalităţi. Prinţul Charles încă nu a venit, dar avem în plan să organizăm un eveniment la care să-l invităm. Ştiu că îi place foarte mult muzica bizantină şi că a fost de multe ori la Muntele Athos şi m-aş bucura să ne viziteze”, ne-a mărturisit părintele paroh.
Liniştea şi frumuseţea unei lumi de altădată...
La Viscri nu ai cum să nu te opreşti la cafeneaua din sat, unde poţi mânca o prăjitură de casă şi îţi poţi astâmpăra setea cu o socată naturală sau un sirop de fructe. Peste tot eşti întâmpinat de femei care vând celebrele şosete sau alte produse tradiţionale. Pensiunile nu au nume. Ştii că eşti cazat la o familie anume după numărul casei respective. Întrebarea cea mai frecventă a localnicilor este „unde ești cazat, la 44 sau la 38?”, ceea ce face ca un popas la Viscri să aibă un farmec aparte, unic poate în lume. Eşti departe de lumea cotidiană şi te cuprind liniştea şi frumuseţea unei lumi de altădată, păstrată vie prin truda unei întregi comunităţi. Cazarea se face direct la familia respectivă. Femeile pregătesc bucate alese, cu produse proprii, proaspete şi naturale, dar numai pentru cei cazaţi. Din acest motiv nu există în sat restaurante sau locuri unde orice trecător poate mânca.
Celebrele şosete de lână
Am aflat de la una dintre femeile din sat cum a început povestea celebrelor şosete din Viscri. Cu ani în urmă, una dintre femeile din sat, tanti Ileana, a oferit o pereche de şosete pentru o pâine, iar localnicii îşi plăteau transportul spre oraş cu mai multe perechi de şosete. Aşa au început să fie valorificate aceste şosete din lână, iar acum, prin Asociaţia femeilor „Viscri începe”, întemeiată de tanti Ileana şi domnul Harald Riese, stabilit aici în anii ‘90, sunt vândute peste 10.000 de perechi de şosete anual în Germania, Austria, Elveţia şi alte ţări.
„Lâna trebuie să fie spălată, apoi e musai să fie croşetată cu patru ace, se pune etichetă de Viscri, se pun numele şi numărul de casă. Facem şi papuci de pâslă. Muncim la ei de nu mai avem buricele degetelor şi avem răni în palme”, ne-a spus tanti Maria, una dintre cele câteva zeci de femei din asociaţie.
