Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Zi luminoasă la Antim, mănăstirea Tuturor Sfinţilor
Mănăstirea Antim din Capitală şi-a sărbătorit ieri hramul, în Duminica Tuturor Sfinţilor. Încă de la primele ore ale dimineţii, credincioşi de toate vârstele din Bucureşti şi din împrejurimi au venit pentru a se ruga Tuturor Sfinţilor, în sfântul lăcaş închinat lor.
Sărbătoarea a început cu slujba Acatistului, săvârşită de slujitorii mănăstirii, în mijlocul credincioşilor, urmată de săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. "Când am fost chemaţi să fim sfinţi, nu ni s-a cerut un lucru imposibil" După citirea Sfintei Evanghelii, PS Varlaam a rostit o frumoasă predică în care a explicat înţelesurile duhovniceşti ale pericopei evanghelice şi a subliniat legătura dintre Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt şi Duminica Tuturor Sfinţilor. Preasfinţia Sa i-a îndemnat pe credinicioşi să urmeze lui Hristos şi să-L mărturisească prin fapte, prin participarea la sfintele slujbe, dar mai ales prin sprijinirea săracilor, a orfanilor, a văduvelor, pentru că în faptele milei creştine se manifestă iubirea noastră faţă de Dumnezeu. "Duminica I după Rusalii a fost rânduită de Biserica noastră pomenirii Tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu. De aceea, duminica aceasta se numeşte Duminica tuturor Sfinţilor. Pentru noi, cei care suntem legaţi de Mănăstirea Antim, sărbătoarea de astăzi are o semnificaţie în plus, întrucât sărbătorim hramul pe care ctitorul ei, Sfântul Ierarh Mărturisitor Antim Ivireanul, l-a dat acum 295 de ani, când a ridicat această biserică şi a închinat-o pomenirii şi cinstirii Tuturor Sfinţilor. Părinţii Răsăriteni, inspiraţi de Duhul Sfânt, au fixat această sărbătoare închinată Tuturor Sfinţilor în prima duminică după Rusalii pentru că Pogorârea Duhului Sfânt a avut ca scop tocmai sfinţirea şi îndumnezeirea sau înfierea prin har a oamenilor. Dumnezeu Tatăl lucrează mântuirea prin Fiul Său întrupat şi prin Duhul Sfânt. De aceea, noi vedem pe sfinţii lui Dumnezeu ca pe roadele lucrării Duhului Sfânt în istorie. Astfel, dacă Duminica Pogorârii Duhului Sfânt este sărbătoarea întemeierii Bisericii, ca instituţie dumnezeiască şi omenească în acelaşi timp, care se află în călătorie către Împărăţia lui Dumnezeu, în Duminica Tuturor Sfinţilor, sărbătorim Biserica cea din ceruri, cea care a încheiat călătoria şi s-a alăturat drepţilor, care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu şi trăiesc în Împărăţia cea neînserată în lumina cea veşnică a Preasfintei Treimi. Slujba de astăzi ne încredinţează pe fiecare dintre noi, oricât de păcătoşi am fi, că avem posibilitatea de a ne număra într-o zi cu sfinţii. În Vechiul Testament, în cartea Levitic, Dumnezeu ne îndeamnă "Fiţi desăvârşiţi precum Eu sunt desăvârşit", iar epistolele Sfântului Apostol Pavel dedicate unor comunităţi încep prin cuvintele "Sfinţilor din Tesalonic..." sau "Sfinţilor din Corint..." pentru că primii creştini duceau cu adevărat o viaţă sfântă, o viaţă mărturisitoare. De aceea, atunci când am fost îndemnaţi să fim desăvârşiţi şi atunci când am fost chemaţi să fim sfinţi, nu ni s-a cerut un lucru imposibil, ci un lucru care stă la îndemâna noastră", sunt câteva dintre cuvintele rostite ieri la predică de Preafinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul. Preasfinţitul Părinte a prezentat la finalul slujbei un album cu informaţii şi fotografii cu Mănăstirea Antim şi medalia "Sfântul Antim Ivireanul", realizate cu prilejul împlinirii a 295 de ani de la întemeierea mănăstirii. Întrucât Biserica Ortodoxă Română l-a prăznuit ieri şi pe Sfântul Cuvios Varlaam, părintele stareţ Mihail Stanciu a transmis, în numele clerului şi al credincioşilor prezenţi, cele mai frumoase urări de bine Preasfinţitului Varlaam şi i-au cântat cu toţii "La mulţi ani!". Bucurie şi pentru cei 1.500 de săraci miluiţi Părintele stareţ arhim. Mihail Stanciu ne-a oferit câteva detalii despre prăznuirea hramului de anul acesta: "Prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt a fost închinată Tuturor Sfinţilor şi tot Tuturor Sfinţilor s-a gândit şi Sf. Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, să închine această mănăstire, ridicată de el în anul 1715, nu departe de Dealul Mitropoliei, pe locul unei vechi biserici cu hramul Sfântul Nicolae, unde se păstra Sfântul şi Marele Mir, tradiţie care se păstrează şi astăzi. Potrivit altei tradiţii întemeiate de Sf. Antim Ivireanul, în această duminică, erau ajutaţi foarte mulţi săraci. Şi noi am păstrat această tradiţie, prin moştenire de la părintele Sofian, şi am pregătit 1.500 de pachete cu alimente pe care le-am împărţit credincioşilor participanţi şi celor nevoiaşi care locuiesc în preajma mănăstirii. Ne-am bucurat de binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi de prezenţa Preasfinţitului Varlaam Ploieşteanul, care a transmis credincioşilor frumoase cuvinte de învăţătură şi de întărire duhovnicească, în această luminoasă zi de praznic. De asemenea, ne-am bucurat că am avut la slujbă numeroşi credincioşi şi foarte mulţi copii la împărtăşit, ceea ce arată că Biserica e vie şi că viitorul este luminos iar noi avem nădejdea că aceşti copii vor păstra vie credinţa ortodoxă şi fapta cea bună". ▲Din istoricul Mănăstirii Antim Ctitoria Sfântului Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, a fost ridicată între anii 1713 şi 1715 şi rămâne în continuare unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură şi sculptură din ţara noastră. Mănăstirea Antim a găzduit activitatea "Rugului Aprins", o mişcare de întărire duhovnicească, al cărei duh a pătruns inimile multor personalităţi ale culturii noastre româneşti. De asemenea, aici a fost stareţ părintele arhimandrit Sofian Boghiu, mare duhovnic, care a înfiinţat o şcoală de pictură. În biserica mănăstirii se află părticele de moaşte ale Sfinţilor 40 de Mucenici, ale Sfintei Muceniţe Paraschevi şi ale Sfinţilor Neofit şi Acachie. Pentru a nu fi demolat, ansamblul mănăstiresc a fost translat de pe locul iniţial în ianuarie 1985. Ideea salvatoare a fost a inginerului Eugeniu Iordăchescu, care a şi condus lucrările de mutare pe un ger de - 200 Celsius. ▲ Hram şi la Biserica "Toţi Sfinţii" din Râmnicu Vâlcea Ieri şi-a prăznuit hramul şi Biserica "Toţi Sfinţii" din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, construită în anii 1762-1764, de episcopul Grigorie Socoteanu. Lăcaşul poartă atât hramul "Toţi Sfinţii", cât şi "Sfântul Mucenic Mina" şi s-a impus în conştiinţa râmnicenilor nu numai prin vechimea şi importanţa sa ca monument de arhitectură religioasă sau prin faptul că a devenit încă de la începuturile sale "biserica tuturor râmnicenilor". Pe lângă frumuseţea ei arhitecturală, biserica este importantă şi prin aceea că pe lângă ea s-a construit prima unitate de învăţământ preşcolar din România, în 1908. Aici se găsesc părticele de moaşte de la Sfinţii Haralambie, Ioan Hrisostom şi Paraschiva, depuse într-o raclă de argint aurit. Într-o altă casetă se află o părticică din moaştele Sf. Mucenic Mina, al cărui hram s-a adăugat după aducerea moaştelor. Reparaţiile capitale şi restaurările mai importante s-au făcut în anii 1892-1896; 1930-1942; 1947-1948 şi ultimele reparaţii şi restaurări ale picturii s-au făcut în 2000-2004 de către preotul paroh Constantin Cîrstea, iar lăcaşul s-a resfinţit la 5 septembrie 2004 când s-a făcut şi aniversarea a 240 de ani de la târnosire. Cu acest prilej s-a emis o medalie de aur şi una de argint de către Monetăria de Stat a Băncii Naţionale a României, consemnând acest moment istoric.