La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franţei, propune crearea unei Europe organizate, pentru menţinerea relaţiilor de pace. În prezent, această dată a devenit un simbol european. Din 2007, de când ţara noastră a devenit membră a Uniunii Europene, anual, 9 mai este un prilej pentru români de a sărbători Ziua Europei, alături de cetăţenii naţiunilor europene, prin participarea la diverse activităţi şi festivităţi. Cu o zi înainte de momentul aniversar, în satul Leordeni, din judeţul Ilfov, nimic nu prevesteşte sărbătoarea Europei. Un bărbat se întreabă nedumerit: „Ce să caut eu acolo?”, la festivitate, pe când un ţânc de grădiniţă spune că „Eulopa este aşa, ca un Supelmen mai male, daâ e fată…”. Cei mai mulţi dintre sătenii din Leordeni, deşi locuiesc la 10 km de Capitală, nu ştiu nimic despre Ziua Europei. La fel ca în anii precedenţi, momentul va trece neobservat de săteni şi de mulţi alţi români din ţară, preocupaţi mai mult de grijile zilnice.
„Pentru ce se face sărbătoarea asta mai exact?”
Cu o zi înainte de aniversarea Europei, în satul Leordeni, din judeţul Ilfov, nici un semn, nici o forfotă nu anunţă evenimentul naţiunilor unite ale Europei. Când nu latră câini de după garduri, se fac auzite orătăniile din curţile gospodarilor şi, ca în oricare altă după-amiază de primăvară, pe uliţele satului soarele îşi găseşte umbră la copacii înfrunziţi. Casele sunt îngrijite şi au la porţi flori de toate culorile. Oameni vezi mai rar, în schimb, trec multe maşini. Şi din când în când câte-o căruţă.
Un ţânc de grădiniţă se joacă cu mingea în praful drumului. Adiţă are cinci ani şi spune că „Eulopa este aşa, ca un Supelmen (n.r. -Superman) mai mare, daâ e fată…”. „Înţelege odată, ajungem la magazin şi îţi cumpăr. Nu mai plânge că nu e frumos”, îşi cuminţeşte din vorbe copilul o mamă tânără. Nici ea nu ştie prea multe despre ziua de 9 mai: „De Uniunea Europeană am auzit. Parcă am ascultat ceva în legătură cu 9 mai la radio... La Bucureşti doar dacă se organizează ceva. Aici, la noi, ce să se facă? Dar pentru ce se face sărbătoarea asta mai exact?”, se întreabă Alina Stroe, casnică.
„La Ziua Europei nu am fost niciodată. Ce să caut eu acolo?”
În buna tradiţie românească, ziua în amiaza mare, doi prieteni de pahar împart aceeaşi masă învelită cu muşama roasă la colţuri, într-o bodegă, la trotuar. Motivul: „bem apă colorată ca să ne înecăm necazurile”, răspund în cor oamenii. Cât despre ziua Europei: „La Ziua Europei nu am fost niciodată şi nici nu mă duc. Ce să caut eu acolo?”, se arată nedumerit Marin Lungu, un vorbăreţ cărunt trecut de 50 de ani.
Două femei se apropie de cârciumă şi întorc capul dezaprobator la vederea celor doi bărbaţi, care le salută respectuos, uşor ironic. Precupeţele spun că nu dau interviuri la ziar şi mă asigură din mers că „este lume mai deşteaptă, mamă!”. Caut în jur şi aleg până culeg… lume deşteaptă.
Doi căruţaşi opresc lângă o movilă mare de pietriş. Nu împovărează bieţii cai suri, numai piele şi os, cu pietrele mărunte, ci se apleacă să ridice o saltea de pat, veche şi murdară, cu arcurile ieşite prin căptuşeală. A aruncat-o cineva de rea ce era şi ei o iau de bună pentru acasă. „E grea viaţa. Este scumpe toate. Avem copii mulţi. Facem cum putem.” De Europa şi ai ei, cu sărbători cu tot, nici n-am mai îndrăznit să întreb. Necăjiţi, asemenea lui nenea Ion şi a prietenului său, Florian, sunt mulţi în România, ţară membră a marii familii europene. Oare când vor putea aceşti oameni să sărbătorească Ziua Europei? Le va intra vreodată civilizaţia în casă şi vor ajunge să aibă un trai mai bun, cât să nu le mai flămânzească copiii?
Fiecare sărbătoreşte după cum crede de cuviinţă
E deja trecut de ora prânzului. Copiii se întorc cu ghiozdane imense, în spate, de la şcoală. Sunt veseli. În întâmpinarea lor, pe la porţi, ies bunici sau părinţi. Dintr-o curte în care flutură dintr-un vârf de arac steagul României iese Petre Danciu, pensionar. Nu îşi aşteaptă nepoţii de la şcoală, nici nu a ieşit în uliţă să mai vorbească cu vecinii, merge la magazinul din apropiere. Când aude de Europa, se ia cu altă vorbă: „Mă duc să iau ce mai trebuie pentru pomenirea morţilor la biserică. Mi-a murit soţia. Am rămas singur, singur”. În drum spre magazin, nenea Petre vorbeşte fără oprire, semn că demult nu i-a mai deschis cineva nici uşa, nici inima. „M-am însingurat. Nici eu nu ştiu de ce. Şi lumea asta e aşa cum e… Eu sunt bătrân. Nu mai trebuiesc la nimeni”, spune pensionarul Danciu, cât timp îndeasă în plasa de rafie pachetul de mălai, un altul de orez şi, la urmă, sticla de ulei. „Am pensişoara mea. Mulţumesc lui Dumnezeu! Aici am lucrat o viaţă, n-am plecat nicăieri. Mi-am iubit ţara. Doar ea şi Dumnezeu mi-au mai rămas acum”, mai spune bărbatul, după care adaugă: „Recitesc cărţi de istorie, urmăresc evenimentele politice la televizor. Ştiu şi despre Ziua Europei. E un moment pe care fiecare îl sărbătoreşte cum crede de cuviinţă. Dacă pică sâmbătă, e bine, că românul nu este la serviciu şi poate participa la evenimentele care se organizează”.
Cei mai mulţi dintre sătenii din Leordeni, satul aflat la mai puţin de 10 km de Capitală, nu ştiu nimic despre Ziua Europei. De parcă Europa ar şti ceva despre existenţa lor... La fel ca în multe alte sate din ţară, pe 9 mai, oamenii îşi vor vedea de vitele şi pământurile lor, în timp ce la Bucureşti şi marile oraşe ale ţării alţi români vor participa la festivităţi şi, poate, se vor simţi pentru o zi cetăţeni ai unei naţiuni europene.
Trei evenimente istorice importante marcate în aceeaşi zi
Pe 9 mai, unii români sărbătoresc Ziua Europei, însă această dată, înscrisă în luna lui florar, oferă prilejul de a sărbători Ziua Independenţei României, cât şi Ziua victoriei împotriva fascismului.
Luând evenimentele în ordine inversă, aşa cum consemnează istoria, Ziua Europei se sărbătoreşte încă din anul 1950, moment în care Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, propune crearea unei Europe organizate, care să contribuie la realizarea „unei solidarităţi de factor” şi să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”. Propunerea ministrului de externe francez, cunoscută sub nu-mele de „Declaraţia Schuman”, a stat la baza creării Uniunii Europene de astăzi. Din 2007, alături de alte 26 de state membre, România devine, la rândul său, membră a Uniunii Europene.
Cât priveşte data de 9 mai 1945, întreg mapamondul comemorează 64 de ani de când nazismul fascist german a fost învins. România, mai ales după 23 august 1944, a avut un aport susţinut în obţinerea victoriei asupra fascismului în cel de-al Doilea Război Mondial.
Mai departe, istoria noastră menţionează la data de 9 mai 1877 Proclamarea Independenţei României. Armata României, alături de armata rusă, a învins Turcia şi a participat la eliberarea popoarelor din Balcani. Rămân însemnate cu litere pronunţate bătăliile glorioase de la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei - la Vidin, Griviţa, Rahova, Plevna şi Smârdan.
