Ceaiul verde, un excelent epurator al radicalilor liberi

Ceaiul verde a fost cultivat prima dată în China și primul care l-a băut sub formă de infuzie a fost împăratul Shennong cu aproape 3.000 de ani înainte de Hristos. În secolul al VIII-lea a ajuns în Japonia, şi, treptat, a în­ceput să fie consumat de către toți japonezii, astfel că astăzi ceaiul verde este asociat mai degrabă cu Japonia decât cu China. Numeroase studii științifice demonstrează beneficiile pe care le are asupra organismului, fiind bogat în antioxidanți.

Japonezii au dezvoltat un ritual al ceaiului (chanoyu), iar în secolul al XVI-lea au înființat o școală a căii ceaiului, având ca principii de bază simplitatea și cumpătarea. În cadrul acestui ritual, băutul de ceai verde a devenit un instrument de educație, de activare a simțului frumosului și de căutare a păcii. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, ceaiul verde a ajuns și în Europa, iar circa 100 de ani mai târziu, în America. Diferitele tipuri de ceai - verde, negru, alb, oolong - se obțin din aceeași plantă, Camellia sinensis, deosebirea dintre ele fiind dată de gradul de oxidare, proces natural care începe odată cu ruperea frunzei. Ceaiul verde se obține prin tratarea frunzelor cu vapori fierbinți pentru a distruge enzimele responsabile de oxidare. Se prepară prin infuzare în apă fiartă și răcită 3 minute, adică la aproximativ 80 de grade Celsius.

Ceaiul negru se obține printr-un proces complet de oxidare. Este varianta cea mai consumată în Occident, iar cea mai mare parte provine din China, India și Sri Lanka. Se prepară cu apă la 100 de grade Celsius.

Ceaiul alb este cel mai puțin procesat și se obține prin uscarea frunzelor foarte tinere, culese înainte de a ajunge la maturitate. Se prepară ca ceaiul verde și are aroma cea mai delicată, asemenea unei combinații plăcute de ceai alb cu ghimbir.

Ceaiul oolong este semioxidat, adică se află între ceaiul verde și cel negru în ce privește conținutul de cofeină și antioxidanți, dar și ca aromă. Se infuzează în apă la 90 de grade Celsius (răcită doar 2 minute). Vestit pentru ceaiurile oolong este Taiwanul.

Nenumărate studii științifice demonstrează multiplele beneficii asupra organismului. Fiind extrem de bogat în antioxidanți, ceaiul verde este un foarte bun epurator al radicalilor liberi, substanțe cu efecte puternic vătămătoare asupra celulelor și țesuturilor. Un polifenol ce se găsește în cantități semnificative în ceaiul verde - EGCG, epigallocatechin-3-gallatul - contribuie la împiedicarea depunerii de grăsimi pe pereții arterelor și poate reduce nivelul de colesterol, diminuând astfel riscurile de boli cardiovasculare. Un studiu publicat într-un jurnal american de nutriție arată că persoanele care au consumat cel puțin 5 căni de ceai verde pe zi au avut un risc mai mic de hipertensiune și diabet. În plus, acest compus previne îngro­șarea mușchiului inimii, condiție ce caracterizează hipertrofia cardiacă.

Pe lângă bagajul de antioxidanți, ceaiul verde conține și cafeină, această combinație având efectul de a intensifica arderile la nivel celular, îndeosebi arderea grăsimilor. I s-au dovedit şi proprietăți de îmbunătățire a sensibilității celulare la insulină. Astfel, ceaiul verde poate proteja față de diabet și poate ajuta la reglarea glicemiei, prevenind stările de oboseală, de iritare și accesele de foame. Aceste beneficii se datorează atât conținutului de antioxidanți, cât și cafeinei, efectele de reducere a riscului de diabet zaharat de tip 2 fiind observate nu doar în cazul consumului de ceai verde, ci și de ceai negru și cafea.

Mai multe studii au vizat posibilele proprie­tăți anticancerigene ale ceaiului verde și nu au rămas fără concluzii promițătoare. Într-adevăr, multitudinea de compuși bioactivi pot contribui la reducerea riscurilor de cancer mamar, ovarian, esofagian, de vezică urinară, de prostată și de piele. Totodată, ceaiul verde are proprietăți antidepresive - un studiu realizat în Finlanda a arătat că nici o persoană dintre cele care consumau zilnic 5 căni de ceai verde nu sufereau de depresie. Catechinele leagă metalele grele, ajutând astfel la eliminarea lor din organism. Astfel, neuronii sunt prote­jați, scăzând inclusiv riscul de demență. La nivel neuronal, ceaiul verde mai are o cale de acțiune, facilitată de un aminoacid numit L-theanină, care favorizează starea de calm și de atenție, în asociere cu cafeina sporind capa­citatea de concentrare, fără a duce la iritare și nervozitate. Structural, L-theanina seamănă cu glutamatul - cel mai abundent aminoacid din creier, cu rolul de a stimula neuronii în diverse scopuri, inclusiv pentru formarea amintirilor, emoțiilor, raționamentelor.

Uneori însă glutamatul poate să suprastimuleze neuronii, epuizându-i. Studii din ultimii 20-25 de ani au arătat că dezechilibrul dintre mecanismele de producere, respectiv îndepărtare a glutamatului din creier pot sta la baza unor tulburări de natură psihică. La persoanele cu episoade depresive, cantitatea de glutamat crește. L-teanina ocupă receptorii celulari pentru glutamat, prevenind suprastimularea neuronilor. În plus, L-theanina amplifică nivelul de unde alfa la nivelul creierului, specifice stării de relaxare, spre deosebire de undele beta, care se produc în stările cele mai active, de concentrare, învățare. Unde alfa se produc, de exemplu, în timpul rugăciunii.