Climatele medicale şi indicaţiile lor terapeutice

După modelul şi intensitatea de reacţie a organismului, precum şi după efectul terapeutic al acestora, în ţara noastră există mai multe tipuri de climate, care pot fi recomandate în diverse afecţiuni.

Climate de cruţare, indiferente sau nespecifice, în care elementele meteorologice sunt combinate în aşa fel încât în complexul lor nu produc modificări importante asupra funcţiilor fiziologice şi acomodarea se produce relativ repede.

Climatul de cruţare are contraste mici de temperatură, vânturi puţine şi precipitaţii mai abundente primăvara şi vara. Se întâlneşte la şes şi dealuri cu o altitudine de aproximativ 500 m. Aici presiunea atmosferică este uniformă, cu contraste de temperatură zilnice şi sezoniere mici şi cu radiaţii ultraviolete de intensitate relativ mică. Apropierea unei păduri sau zone viticole îndulceşte vânturile, umiditatea şi încărcarea aerului cu particule.

Indicaţii terapeutice: în convalescenţă după boli lungi sau intervenţii chirurgicale, cu o stare de debilitate fizică sau de epuizare neuropsihică. Climatul viticol este indicat şi în convalescenţa după boli infecţioase, acute şi cronice, mai ales a căilor respiratorii.

Tot un climat de cruţare este şi cel subalpin, care, deşi este la o altitudine de 500-1.000 m, prin orientarea faţă de soare, protejarea terestră faţă de vânturi şi umiditate, o vegetaţie abundentă, reprezintă o zonă cu climă indiferentă, neagresivă.

Scăderea presiunii parţiale a oxigenului o dată cu scăderea presiunii atmosferice dată de altitudine, precum şi prin creşterea radiaţiilor ultraviolete este stimulată de creşterea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei. Uscăciunea aerului angajează metabolismul apei prin accentuarea evaporării la nivelul pielii şi căilor respiratorii. O dată cu creşterea altitudinii, creşte şi tensiunea arterială.

Indicaţii: climatul subalpin este recomandat în convalescenţa după tuberculoză pulmonară, pentru pleurazii, pentru inflamaţii bronho-pulmonare cronice, emfizem pulmonar, afecţiuni cardiovasculare compensate, stări psihice neurastenice.

Climatul alpin indicat în rahitism şi anemii

Climatele excitante au, pe lângă elementele climatice comune, şi elemente particulare sau combinaţii care acţionează ca excitanţi asupra organismului şi produc reacţii de apărare-adaptare, cu modificări fiziologice importante. Aclimatizarea se face mai încet, mai greu, modificările reactivităţii organismului fiind de lungă durată sau definitive. Un astfel de climat este cel alpin de mare înălţime, de peste 1.000 de metri, fiind unul dintre climatele cele mai excitante, influenţând durabil organismul prin modificări în compoziţia sângelui în metabolismul gazos şi mineral, prin mărirea volumului respirator, frecvenţa pulsului şi a tensiunii arteriale. Climatul alpin şi de înălţime, acţionând intens asupra organismului, pretinde din partea bolnavului o anumită rezistenţă şi suficiente rezerve funcţionale.

Indicaţii terapeutice: hipertiroidiile şi boala Basedow, anemiile secundare, influenţele cronice ale căilor respiratorii superioare, astmul bronşic, tuberculoza pulmonară şi extrapulmonară cu evoluţie spre vindecare, rahitismul şi infecţiile cronice la copii, distoniile neurovegetative de adolescenţă şi menopauză.

Contraindicaţiile: sunt importante, deoarece posibilităţile de acces sunt, în prezent, uşoare şi tentante, dar pot fi urmări grave dacă este o hipertensiune arterială ridicată, o insuficienţă cardiacă, pulmonară sau renală necompensată, boli infecţioase, chiar şi banale sau stări de denutriţie.

Un alt climat excitant este cel de deşert sau stepă. Se caracterizează printr-o căldură mare în timpul zilei, contrastantă cu temperatura scăzută noaptea, umiditatea aerului şi solului foarte scăzute, cu radiaţii solare intense. Are indicaţii şi contraindicaţii ca şi climatul alpin.

Bolile ORL şi reumatismale se tratează pe litoral

Climatele intermediare (stimulente, de fortifiere) au o acţiune medie cuprinsă între cel de excitare şi cel de cruţare.

Climatul litoralului românesc este caracterizat prin veri calde şi ierni reci, cu treceri bruşte de la primăvară la vară şi de la toamnă la iarnă. În timpul verii sunt vânturi dinspre mare ce îndulcesc căldura cu aer curat, răcoros, umed şi încărcat cu ioni de sodiu şi iod, având o utilitate largă în sezonul estival, mai-octombrie.

Indicaţii: climatul marin tratează şi previne inflamaţiile cronice din sfera ORL, boli pulmonare, boli reumatismale cronice, boli ginecologice cronice, rahitismul şi debilitatea la copii, stările depresive.

Contraindicaţii: insuficienţe cardiace şi renale, boli infecţioase latente, agitaţie psihoafectivă, stări de debilitate sau chiar de oboseală cronică.

Climatul subalpin are un efect intermediar între cel excitant, dat de relieful alpin, şi calmant, înrâurit de vegetaţie şi temperaturile din zona de deal.

România se bucură de unele staţiuni climaterice în zona subalpină care asigură odihnă, măcar la sfârşit de săptămână, unei populaţii urbane, civilizate şi educate pentru a petrece repausul duminical în mijlocul naturii.