De ce apar paresteziile faringiene şi linguale?

Paresteziile faringiene şi linguale sunt definite drept senzaţii neobişnuite, dureroase sau senzoriale, de o mare varietate şi diversitate, cu localizare faringiană, cărora nu le corespunde vreun simptom obiectiv evident sau, dacă se constată un simptom, acuzele descrise de pacient sunt disproporţionat de mari faţă de afecţiunea cauzatoare în sine (cu alte cuvinte bolnavul exagerează).

Vom prezenta, în continuare, cele mai frecvente situaţii în care ne confruntăm cu această descriere. Paresteziile faringiene se întâlnesc la:

- pacienţi ipohondri sau persoane ce desfăşoară o activitate cu suprasolicitare nervoasă, la dezechilibraţi mental, isterici, paranoici. Aceştia descriu o senzaţie de corp străin la nivelul gâtului (păr, nisip), senzaţie de arsură sau durere exagerată de prezenţa unor contracturi dureroase în gât, înghiţirea în sec fiind, de asemenea, dureroasă spre deosebire de înghiţirea alimentelor, care nu se însoţeşte de durere. Uneori, se poate asocia şi o durere de ureche (otalgie reflexă), care, însă trebuie investigată cu mare atenţie, putând fi vorba de o leziune malignă în zona gâtului, care să determine parestezii faringiene şi otalgie.

- faringita posterioară cronică a vălului palatin, când se asociază secreţii vâscoase, aderente la nivelul faringelui, pacientul făcând eforturi mari în încercarea de a elimina aceste secreţii;

- parestezii de origine dentară inferioară (carie, dinte devitalizat);

- hipertiroidia de la debutul bolii Basedow, când bolnavul descrie dureri la înghiţitul în gol;

- afecţiuni esofagiene sau gastrice (stenoze, diverticul esofagian, ulcer gastro-duodenal, neoplasm esofagian la debut), când paresteziile faringiene sunt însoţite de pirozis (senzaţie de arsură pe traiectul esofagului);

- verminoza intestinală;

- spondiloza cervicală;

- amigdalita cronică, resturi amigdaliene postoperatorii, cicatrice masive postamigdalectomie.

Atragem atenţia că, deşi paresteziile farigiene sunt descrise de bolnav cu o gravitate foarte mare în raport cu afecţiunea propriu-zisă, trebuie efectuat un examen ORL complet şi complex, eventual completat cu o serie de investigaţii paraclinice, tocmai pentru a fi siguri că nu este vorba de prezenţa unei efecţiuni grave.

Paresteziile linguale

Au aceeaşi definiţie ca şi paresteziile faringiene, numai că sediul senzaţiilor neobişnuite este limba. Acestea se pot întâlni în următoarele situaţii:

- la contactul limbii cu substanţe acide sau cu materiale folosite în stomatologie pentru proteze sau obturaţie dentară (pacientul resimte o senzaţie de arsură);

- în anemii, când senzaţia de arsură linguală este însoţită de o limbă atrofiată la vârf şi pe margini, cu suprafaţa lustruită şi depapilată sau în anemia hipocromă, când este resimţită o senzaţie de uscăciune, însoţită de durere la înghiţit şi aspect depapilat al limbii, care are culoare gri-roz sau roşie.

Tratamentul afecţiunilor cauzatoare rezolvă, în cele mai multe cazuri, aceste simptome, iar dacă este vorba de o intoleranţă la un anumit material stomatologic, acesta trebuie înlocuit.