Declinul antibioticelor

Vă imaginaţi cum arăta medicina înainte de descoperirea microbilor şi apariţia antibioticelor? Pe atunci, chirurgii nu purtau decât un şorţ peste hainele de stradă, bisturiul nu era sterilizat şi trebuia să ai un car de noroc ca să te vindeci după o intervenţie chirurgicală sau după contractarea unei infecţii.

Descoperirea microbilor, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a dus la apariţia unor tehnici pentru sterilizarea instrumentarului şi a plăgilor. Era un element de progres, dar infecţiile continuau să pună în pericol viaţa bolnavilor. Descoperirea penicilinei a însemnat apariţia unei noi epoci în lupta contra microbilor. Între 1940 şi 1970 s-au descoperit mai mult de o sută de antibiotice şi s-a crezut că s-a pus capăt maladiilor infecţioase. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa, deoarece au apărut relativ repede cazuri de rezistenţă la antibiotice. Cercetătorii au descoperit că, dacă este nevoie de 12-15 ani ca să poţi dezvolta un nou antibiotic, rezistenţa microbiană apare cam după patru ani de utilizare.

Astfel că, astăzi, 70% dintre microbii care determină infecţii în spitale sunt rezistenţi la cel puţin un antibiotic. Problema este atât de serioasă încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a tras un semnal de alarmă, anunţând că, „dacă nu se întreprinde nimic, antibioticele vor deveni ineficace în jurul anului 2010“.

Pentru a ieşi din acest impas, cercetătorii au considerat necesar să se orienteze spre obţinerea unor agenţi farmacologici diferiţi de antibiotice, agenţi care să împiedice bacteriile să devină rezistente. Trei dintre direcţiile originale de cercetare le prezentăm mai jos:

- peptidele antimicrobiene - această descoperire se bazează pe faptul că pe pielea şi pe mucoasele noastre există substanţe care au rolul de a distruge bacteriile, ciupercile şi viruşii înainte de a pătrunde în organism. Aceste peptide au o extremitate încărcată pozitiv, care atrage ca un magnet microbii a căror membrană este încărcată negativ. După această „agăţare“, peptidul pătrunde în membrana microbiană şi determină distrugerea microorganismelor. Până acum s-au descoperit foarte multe dintre aceste peptide numite defensine şi există deja un studiu din 2008, efectuat pe 800 de pacienţi cu ulcere infectate de gambă la diabetici care au demonstrat eficacitatea acestora. Din păcate, aceste molecule nu pot fi folosite pentru infecţiile interne, deoarece sunt repede inactivate. Savanţii nu s-au descurajat şi au realizat prin sinteză molecule de 10 ori mai mici decât defensinele şi de o sută de ori mai eficace, deoarece nu sunt inactivate de sistemul imunitar. După studii reuşite la animal, începând din august 2008 aceste preparate sunt încercate şi la bolnavi;

- bacteriofagii - sunt de fapt nişte viruşi „mâncători de bacterii“. Deşi au fost descoperiţi din 1915, cercetările asupra efectelor acestora au fost stopate datorită apariţiei penicilinei. După apariţia rezistenţei microbiene, studiile au fost reluate şi preparate cu bacteriofagi sunt utilizate curent în Polonia şi Georgia pentru tratamentul plăgilor infectate. Avantajul acestui tip de tratament se datorează faptului că bacteriofagii pot ajunge în toate ţesuturile organismului (inclusiv în creier), pătrund în interiorul microbilor unde se înmulţesc rapid, distrugându-şi „gazdele“;

- blocanţi ai comunicării interbacteriene - inspiraţi de tehnica militară, cercetătorii consideră că împiedecarea comunicării între bacterii poate duce la eşuarea atacului acestora asupra organismului. S-a observat că bacteriile trebuie să atingă un anumit număr (cvorum) pentru a declanşa atacul, prin producerea masivă de toxine. Împiedicarea comunicării interbacteriene cu ajutorul unor noi molecule întârzie formarea cvorumului şi scade astfel gravitatea infecţiei. Deocamdată au fost obţinute rezultate numai pe şoareci.

Dacă adăugăm la aceste trei direcţii şi cercetările israeliene care demonstrează că unele bacterii pot deveni „canibale“, distrugând ceilalţi membrii ai coloniei, realizăm că terapia infecţiilor va fi complet diferită în următoarele decenii faţă de posibilităţile din prezent.