Despre indicaţiile terapeutice ale uleiului de măsline

În decursul a mii de ani, uleiul extra-virgin de măsline a dovedit calităţi deosebite, atât pentru alimentaţie, cât şi pentru tratarea diferitelor afecţiuni. Din acest punct de vedere, este concludent faptul că locuitorii din ţările mediteraneene, care consumă mult ulei de măsline, suferă mai puţin de boli cardiovasculare, ca urmare a înlocuirii aproape totale a surselor de grăsimi animale.

Obţinerea uleiului din măsline coapte se făcea, încă din Antichitate, prin strivirea manuală a fructelor în bazine sferice din piatră de granit. În prezent, extragerea se face mecanizat, în vase din oţel inoxidabil, iar separarea uleiului de pastă se face prin centrifugare. Întrega operaţie se execută la temperaturi scăzute, sub 300C, fără chimicale, asigurându-se menţinerea gustului, a culorii şi a valorii nutritive. Din cinci kilograme de fructe incomplet mature se obţine un litru de ulei extra-virgin. Are culoarea galbenă, cu nuanţă verzuie, gust uşor iute şi miros plăcut. Se păstrează la rece (8-140C) şi se transportă în bidoane de cinci sau 20 de litri (nu în vase de plastic sau metale oxidabile).

După modul de procesare, există trei tipuri de ulei:

- extra-virgin, obţinut din prima presare la rece, cu aciditate sub 0,8% şi gust superior;

- virgin, obţinut după a doua presare, cu aciditate sub 2%;

- rafinat, rezultat după un tratament chimic pentru neutralizarea acizilor şi a defectelor de gust.

Pentru consum, cel mai indicat este uleiul extra-virgin, nerafinat şi fără adausuri de substanţe chimice. Are cele mai bune efecte te-rapeutice, iar în alimentaţie este foarte hrănitor, ideal pentru prăjit, deoarece are un punct de ardere (de fum) la 2100C, mult mai ridicat decât temperatura obişnuită de prăjire în untură sau în alt ulei vegetal (1800C). Din acest considerent, uleiul extra-virgin de măsline nu poate deveni toxic prin descompunere termică, ceea ce a determinat pe vechii greci să-l considere cheia longevităţii şi a păstrării integrităţii mentale.

Specialiştii au descoperit că acizii graşi nesaturaţi şi monosaturaţi, care reprezintă circa 75% din compoziţia uleiului, sunt similari cu cei prezenţi în laptele matern, ceea ce explică de ce uleiul de măsline este atât de bine tolerat de organism.

Calitatea uleiului depinde de zona geografică, climă, sol, varietate, vârsta pomilor şi de tehnologia de cultivare şi de procesare. La trei ani după extragere, uleiul virgin îşi pierde calităţile gustative şi te-rapeutice.

Uleiul de măsline conţine vitamine şi substanţe antioxidante

Statisticile arată că în prezent se fabrică 1.600.000 tone de ulei, consumat mai mult în ţările din jurul Mării Mediterane: Italia (28% din întreaga cantitate produsă), Spania (23%) şi Grecia (11%).

Datorită valorii nutritive, uleiul este larg folosit în alimentaţie, mai mult în salate, la prepararea pastelor făinoase, la prăjeli şi la toate mâncărurile din legume şi carne.

În uz intern, acţiunile vindecătoare ale uleiului sunt datorate conţinutului ridicat în acizi graşi mononesaturaţi, în vitamine şi în substanţe antioxidante, care întăresc sistemul imunitar al organismului, reduc riscul bolilor cardiace şi canceroase, măresc rezistenţa vaselor sanguine, inclusiv a pereţilor arteriali, şi previn îmbătrânirea celulelor.

Principalele proprietăţi terapeutice ale uleiului sunt: laxative (fără să producă colici), colagoge, coleretice, emoliente, descongestionante hepatic, antiinfecţioase, cicatrizante, antirahitice, antianemice, antihelmintice, antiglicemiante şi anticolesterolice.

Uleiul are efecte pozitive în:

- reglarea metabolismului complex al lipidelor, cu prevenirea creşterii colesterolului dăunător (LDL) şi reducerea depozitelor depuse pe vasele sanguine (se consumă câte două linguri ulei pe zi, pe stomacul gol, timp de opt săptămâni);

- îmbunătăţirea funcţionării ficatului, a bilei şi a intestinelor, evitând steatoza hepatică, litiaza şi dischinezia biliară, gastritele şi ulcerele gastroduodenale, având rol de pansament gastric (se iau 250 ml ulei măsline şi 250 ml zeamă de lămâie, fracţionate, alternativ, câte o lingură din fiecare, până la terminarea cantităţii, asigurând eliminarea pietrelor biliare şi degajarea căilor biliare);

- tratarea constipaţiei spastice prin efecte laxative (se iau două-trei linguri cu ulei seara la culcare);

- eliminarea viermilor intestinali prin acţiuni antihelmintice (se înghit 20-40 ml ulei pe stomacul gol);

- creşterea nivelului compuşilor antioxidanţi din sânge, prevenind cancerul de colon;

- protejarea aparatului cardiovascular, evitând bolile de inimă, hipertensiunea arterială şi ateroscleroza coronariană (se iau câte două linguri ulei seara la culcare);

- prevenirea diabetului zaharat;

- prevenirea şi combaterea unor afecţiuni ginecologice, a durerilor de urechi, gută şi intervine în frânarea dezvoltării bacilului Koch, implicat în declanşarea tuberculozei.

Preparate cu ulei pentru uz extern

Din experienţe îndelungate a rezultat că uleiul de măsline este un antidot ideal împotriva intoxicaţiilor cu ciuperci otrăvitoare şi cu alte substanţe toxice, ca urmare a formării unei pelicule protectoare pe tubul digestiv care evită absorbţia substanţei otrăvitoare de către mucoasa stomacală.

Cercetări recente au dovedit efectul uleiului în activarea vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), mărind efectele asupra sănătăţii organismului, asupra întineririi şi creşterii viabilităţii.

Extern, uleiul de măsline intră în prepararea unor soluţii uleioase, unguente şi a altor preparate medicamentoase cu care se tratează:

- durerile reumatice, nevrite şi entorse, folosind unguente preparate din 200 ml ulei şi o căpăţână de usturoi dată prin răzătoare, care se macerează timp de două-trei zile pentru a face frecţii locale;

- parodontoze şi gingivite tratate prin clătirea gurii cu ceai de cimbru, în care se pun 10-15 picături de tinctură de propolis şi apoi se masează gingiile cu ulei de măsline (de două-trei ori pe zi);

- furuncule, abcese, eczeme, crăpături de palme, călcâie, unghii şi buze, pecingine, supuraţii ale rănilor (se face masaj cu ulei amestecat cu suc de lămâie sau glicerină în părţi egale sau se pune o cataplasmă pe zona afectată cu o măslină zdrobită);

- arsuri pe piele tratate cu ulei de măsline amestecat cu albuş de ou care se bat într-un vas curat, cu care se unge locul afectat pentru calmarea durerilor şi grăbirea vindecării;

- anemia şi rahitismul la copii se tratează prin frecţii pe tot corpul cu ulei, mai ales după baie;

- la afecţiunile urechilor (otite, hipoacuzie, acufene) se picură în conductul auditiv patru-cinci picături de ulei călduţ, iar după cinci-zece minute se stă culcat pe urechea respectivă pentru a permite scurgerea uleiului în afară;

- în cuzul muşcăturilor de animale, al înţepăturilor de insecte şi al iritaţiilor de piele se fac masaje locale cu un amestec din ulei de măsline, ulei de rozmarin şi puţin alcool;

- la căderea părului şi mătreaţă se fac frecţii pe pielea capului cu ulei, în fiecare seară, timp de 10 zile, după care se acoperă capul în timpul nopţii;

- în ulcere cutanate şi ulcere varicoase se pun cataplasme cu ulei de măsline (un litru), vin alb (0,5 litri) şi flori proaspete de sunătoare (500 g), care se fierb pe baia de apă până se evaporă vinul.

Recomandări pentru tratamentele tenului

În cosmetică se foloseşte uleiul de măsline pentru proprietatea de catifelare a pielii, intrând în compoziţia cremelor de plajă şi a unor măşti cosmetice:

- mască din ulei amestecat cu tărâţe de grâu sau mălai şi amidon, aplicată pe tenurile uscate şi iritate;

- mască preparată dintr-o linguriţă ulei, un gălbenuş de ou şi suc natural de fructe, aplicate pe tenurile uscate şi ridate, asigurând menţinerea pielii întinse şi fără zbârcituri dacă se întinde prin mişcări circulare şi repezi;

- mască din ulei de măsline şi ulei de migdale (în părţi egale) pentru tenurile uscate, în eriteme produse de frig, ger şi exces de soare, asigurând calmarea iritaţiilor, o bronzare uniformă şi evitarea arsurilor solare.