Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XLV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 522-523 „Dumnezeu este adăpostul și puterea noastră (Psalmul 45, 1), pentru acel
Ridicarea „templului”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești, Cuvântare la Învierea Domnului, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 168-169
„Ai văzut faptele mari ale Învierii Domnului? Noi am murit de o îndoită moarte, deci să așteptăm o îndoită înviere. Hristos a murit de o singură moarte, de aceea a și înviat cu o singură înviere.
- Cum?
- Îți spun! A murit Adam și cu trupul și cu sufletul, a murit și prin păcat și prin fire: În ziua în care veți mânca din pom, cu moarte veți muri (Facerea 2, 17). N-a murit Adam prin fire în ziua în care a mâncat, dar a murit prin păcat. Aceasta-i moartea sufletului, cealaltă, moartea trupului. Iar când auzi de moartea sufletului, să nu socotești că sufletul moare; nu moare, pentru că e nemuritor. Păcatul și osânda veșnică sunt moartea sufletului. De asta și Hristos spune: Nu vă temeți de cei care omoară trupul, dar sufletul nu pot să-l omoare; ci temeți-vă mai degrabă de acela care poate să piardă și sufletul şi trupul în gheenă (Matei 10, 28). Ceea ce s-a pierdut există, dar este în afara privirii celui care l-a pierdut. Dar, după cum spuneam, noi murim de o îndoită moarte, deci trebuie să fie și o îndoită înviere. Hristos a murit de o singură moarte, pentru că Hristos n-a păcătuit. Dar Hristos a murit de o singură moarte pentru noi. A murit pentru noi, căci nu era dator cu moartea aceea. Nu era vinovat de păcat, deci nici morții. De aceea Hristos a înviat cu învierea care a urmat unei singure morți. Noi însă, pentru că murim de o îndoită moarte, înviem și cu o îndoită înviere. Am înviat o dată, nu de mult, din păcat; ne-am îngropat împreună cu El în botez și am înviat împreună cu El prin botez (cf. Romani 6, 4). Această înviere dintâi este izbăvirea de păcate, a doua înviere este învierea trupului. Ți-a dat-o pe cea mai mare, așteapt-o și pe cea mai mică. Cea dintâi înviere e cu mult mai mare decât a doua.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)