Fibromul uterin, un diagnostic cu impact asupra pacientelor

Unul dintre cele mai frecvente diagnostice ginecologice care produce panică în rândul pacientelor este acela de fibrom uterin. Ca definiție, acesta reprezintă o formațiune tumorală benignă și poate fi întâlnit în documentele medicale și sub denumirea de miom, fibromiom sau leiomiom. Este important de reținut că noțiunea de „tumoră” nu înseamnă cancer, ci doar o tumoră malignă este sinonimă cu neoplazia.

De foarte multe ori, fibroamele uterine sunt descoperite la controale ginecologice de rutină sau ca urmare a simptomelor pe care le determină. Cele mai frecvente manifestări sunt sângerarea uterină anormală sau durerea ori presiunea pelviană. Sângerarea poate fi percepută ca menstruație abundentă sau prelungită, sângerare între menstruații ori după instalarea menopauzei.

Fibroamele apar de obicei la femeile de vârstă reproductivă. Etiologia exactă nu este cunoscută, însă sunt implicați factori genetici, hormonali și de mediu.

Examenul clinic general poate evidenția semne indirecte, precum paloarea cauzată de anemia secundară sângerărilor. Examenul ginecologic este obligatoriu, iar în cazul fibroamelor voluminoase formațiunea poate fi identificată și prin palpare. Pentru diagnostic este esențială ecografia transvaginală, completată la nevoie de ecografia abdominală, aceasta fiind metoda de elecție pentru stabilirea localizării, dimensiunii și clasificării fibroamelor.

Tratamentul fibroamelor se face în funcție de simptomatologie, dimensiunea și localizarea acestora, vârsta pacientei și dorința de procreere. Tratamentul medicamentos se adresează în principal controlului sângerărilor și corectării anemiei. Există intervenții conservatoare, precum miomectomia, care pot fi realizate prin abord clasic, laparoscopic sau histeroscopic, dar și metode minim invazive, precum embolizarea arterelor uterine, ablația prin radiofrecvență sau tratamentul cu ultrasunete focalizate de înaltă intensitate (HIFU). Intervenția radicală este histerectomia, care poate fi efectuată prin abord clasic, vaginal, laparoscopic sau robotic.

Tratamentul pacientelor cu fibroame se face individualizat. Spre exemplu, un fibrom de dimensiuni mici, localizat în cavitatea uterină, poate produce sângerări importante și anemie, în timp ce un fibrom mult mai mare, situat subseros, poate rămâne ani întregi aproape asimp­tomatic. De aceea, este esențial consultul ginecologic periodic pentru stabilirea la timp a celui mai potrivit tratament și pentru menți­nerea unei bune calități a vieții.

(Material realizat de Centrul de Inovație și e-Health din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București)