Fructele, sursă valoroasă de apă pură și de vitamine antioxidante

Vara și-a intrat deplin în drepturi și ne arată acest lucru inclusiv termometrele. Temperaturile ridicate vin odată cu creșterea inten­sității radiațiilor ultraviolete. Transpirăm mai mult și ne bronzăm, procese naturale de metabolism prin care organismul se adaptează la mediu. Dar acestea vin cu niște costuri și, implicit, cu riscuri. Reglarea temperaturii corpului pe timp de vară presupune pierderea unor cantități importante de apă, de aceea este esențială hidratarea optimă. Vom consuma mai multe lichide, de preferat neîndulcite.

Băutura ideală pentru corp este apa, dar ne putem răcori și cu o limonadă sau cu infuzii de plante cu gheață. O sursă valoroasă de apă o reprezintă fructele proaspete. Zaharurile pe care le conțin în mod natural cresc și absorbția apei la nivel intestinal, iar fitonutrienții pe care îi conțin completează protecția antioxidantă a structurilor celulare și a țesuturilor.

Unul dintre organele cele mai afectate de căldură și radiațiile UV este pielea, fiind cea mai susceptibilă la deshidratare și arsuri. Afectarea acesteia este vizibilă atât sub forma uscăciunii, cât și a petelor. Deși dorit de multe persoane, mai ales de cele tinere, bronzul este o reacție de apărare a organismului în fața unui agresor important: radiațiile ultraviolete.

Componentă a spectrului electromagnetic, radiațiile ultraviolete sunt caracterizate de o lungime de undă cuprinsă între cea a luminii vizibile și cea a radiațiilor X. Sunt descrise trei categorii de radiații UV: UV-A, UV-B și UV-C. Dintre acestea, radiațiile UV-C au lungimea de undă cea mai mică, deci viteza, energia și potențialul vătămător cele mai mari. Din fericire, acestea sunt reflectate în spațiul cosmic de către stratul de ozon. Radiațiile UV-A și UV-B însă ajung la suprafața Pământului.

95% din radiația solară care ajunge la noi este compusă din raze UV-A, iar restul de 5% din raze UV-B. Ambele au efecte vătămătoare asupra pielii, efecte față de care pielea încearcă să se protejeze sintetizând o cantitate mai mare de melanină - pigmentul care îi dă culoarea specifică. Bronzarea se datorează creșterii cantității de melanină, deci intensificării proceselor de apărare în fața creșterii intensității radiației solare, în perioada aprilie - octombrie și, mai ales, pe timpul verii.

Radiațiile UV-A au o putere de penetrare mai mare, ajungând până la cel de-al doilea nivel al pielii, derma. Aici afectează fibrele de colagen și de elastină, degradându-le. Astfel, pielea își pierde din fermitate și elasticitate, devenind cu fiecare expunere mai fragilă și mai ridată. Bronzul se datorează acțiunii radiațiilor UV-B, care nu ajung până în dermă decât într-o măsură foarte mică. Cea mai mare parte a lor străbate doar epiderma, prima pătură de celule a pielii, ajungând până la nivelul stratului bazal. Numit și strat germinativ, acesta este constituit dintr-un singur rând de celule, majoritatea dintre ele având activitate mitotică. Aceasta înseamnă că sunt celule tinere, care se înmulțesc pentru a asigura înlocuirea celor din straturile superioare, pe măsură ce acelea se descuamează și cad. ADN-ul lor este foarte sensibil la radiația ultravioletă, mutațiile induse de aceasta constituind cauza celui mai frecvent tip de cancer de piele - carcinomul bazal sau bazocelular. Acesta apare adesea în zonele cele mai expuse la soare: față, gât, urechi, umeri.

Ambele tipuri de ultraviolete au impact negativ și asupra imunității pielii, afectând atât celulele cu rol de santinelă din epidermă, numite celule Langerhans, cât și microbiota cutanată. Un alt efect nedorit al radiațiilor UV asupra pielii constă în inducerea stresului oxidativ la acest nivel. Ca urmare a leziunilor produse de radiații, activitatea celulară crește, necesitând cantități mai mari de energie. Această energie este furnizată de mitocondrii, „uzinele energetice” ale celulelor. Între produșii secundari rezultați din activitatea mitocondriilor se numără speciile reactive de oxigen și de azot, molecule de dimensiuni mici, responsabile de circa 80% din procesele de îmbătrânire a pielii: formarea ridurilor, laxitatea pielii și hiperpigmentarea.

Hidratare, protecţie şi imunitate

Pielea dispune de propriile mecanisme de apărare antioxidantă, un rol important avându-l niște enzime localizate atât în interiorul celulelor pielii, cât și în matricea extracelulară, enzime din categoria superoxid-dismutazelor. Cantitatea și eficiența acestora sunt condiționate însă de o varietate de factori, de aceea este necesară completarea protecției cu antioxidanți exogeni, adică din dietă și prin aplicare topică. Două molecule recunoscute pentru activitatea lor antioxidantă sunt vitamina C și vitamina E, utilizate ca ingrediente în multe produse de îngrijire a pielii. Vitamina C, pe lângă activitatea antioxidantă, are și rolul de a participa la reacțiile de sinteză a colagenului, având astfel o funcție majoră în menținerea sănătății și aspectului pielii. Niacinamida, una dintre formele vitaminei B3, este un alt ingredient care contribuie la crearea unui scut de protecție celulară față de acțiunea nocivă a radicalilor liberi.

Deoarece moleculele obținute din dietă sunt distribuite mai întâi către organele interne, pielea poate rămâne adesea fără această protecție. De aceea, aplicarea locală este necesară pentru a asigura un nivel optim de protecție. Totodată, pe timpul verii aplicarea unei loțiuni cu factor de protecție mare, 30 sau 50, este deosebit de importantă, inclusiv la copii.

Fructele constituie o sursă valoroasă de apă pură și de vitamine antioxidante. Deși pe tot parcursul anului ar trebui să consumăm zilnic două porții de fructe, în timpul verii este absolut necesar să le dăm o atenție sporită tocmai datorită acestui aspect. Mai ales că beneficiile consumului de fructe se extind asupra întregului organism, de la protecție împotriva mai multor forme de cancer, la imunitate, sănătate cardiovasculară și nervoasă, susținerea funcțiilor ficatului etc.

Toate fructele sunt valoroase și este bine să încercăm să avem un consum cât mai variat. Fructele de pădure sunt excelente surse de antioxidanți, molecule care le conferă multitudinea de culori vibrante: de la movul închis al afinelor, murelor și dudelor negre la roșul zmeurei, portocaliul cătinei și rozul translucid al agrișelor. Autorii unui studiu publicat la începutul acestui an vorbesc despre proprietățile antiinflamatorii și efectele antiaging ale fructelor de pădure, capacitatea lor de a contribui la hidratarea pielii și la întărirea funcției sale de barieră naturală împotriva patogenilor.

Rodia este un alt fruct cu efecte benefice asupra pielii, atât prin consumul său, cât și aplicată sub formă de extracte. Când mâncăm rodii, bacteriile intestinale produc din elagitaninurile din rodii un compus numit urolitină A, care îmbunătățește funcțiile mitocondriilor și, implicit, ale pielii.

Consumul zilnic de fructe variate este un mod simplu și plăcut de a ne spori nivelul de hidratare și protecția antioxidantă.