Insolaţia, pericolul lunilor de vară

Nu numai gerul şi frigul fac victime, ci şi canicula, prezentă în lunile de vară. Încălzirea excesivă a corpului şi deshidratarea implicită se pot produce uşor la copii sau la vârstnici, cu urmări foarte grave.

De exemplu, ţinând copilul la amiază în cărucior sau purtându-l în braţe sau în spate prea dezbrăcat, fără pălăriuţă pe cap, în circa 30-40 de minute poate să devină prea agitat sau, dimpotrivă, prea somnolent, ceea ce pentru părinţi trece ca un lucru normal. Dar acest fenomen poate să se manifeste şi la copiii mai mari sau chiar la vârstnici, care sunt deshidrataţi şi pot leşina în căldură.

Şi oamenii robuşti pot fi răpuşi de căldură, dacă sunt surprinşi pe câmp, la lucru sau pe drum neprotejaţi cu haine corespunzătoare.

Pălăria şi umbrela de soare au constituit într-o anumită perioadă istorică o modă, dar şi o grjă mai mare pentru sănătate.

A purta la lucru sau la drum haine albe, lejere, basma, bonetă sau pălărie care să protejeze capul constituie o necesitate. Persoanele în vârstă, cele care suferă de afecţiuni cardiovasculare, boli de plămâni, diabet, dar şi copiii mici trebuie să circule numai la ore matinale sau după apusul soarelui, evitând căldura excesivă din timpul amiezii.

Este indicat consumul zilnic al unei cantităţi de lichide de minimum 3 litri. În acelaşi timp, nu trebuie consumate băuturi alcoolice, alimente sărate, mâncare grea.

Copiii nu trebuie lăsaţi să se joace în soare mult timp şi fără a le acoperi capul. Joaca îi sustrage şi ei nu se mai gândesc la riscurile ce pot apărea din cauza soarelui.

Primele semne care ar trebui să vă dea de gândit în legătură cu producerea unei insolaţii sunt următoarele:

- pielea este de un roşu intens:

- inima bate repede şi slab;

- tensiunea este fie prea scăzută, fie prea ridicată;

- respiraţia este superficială;

- bolnavul se plânge de dureri mari de cap, care pulsează;

- apar greţurile, vărsăturile sau, pur şi simplu, bolnavul nu mai răspunde la comenzi, fiind leşinat.

Cum acordăm primul ajutor

Prima măsură care se impune în astfel de cazuri este aşezarea bolnavului la umbră, întins, şi fricţionarea mâinilor şi picioarelor cu apă. Pe cap se pune o compresă rece, care trebuie schimbată din când în când. I se dau lichide, se protejează de zgomot, trepidaţii sau întrebări şi sfaturi inutile.

Ulterior, bolnavul trebuie transportat către cea mai apropiată unitate de primire a urgenţelor sau către un medic de familie.

Măsurile de precauţie sunt cele mai simple şi mai sigure în a nu avea o insolaţie şi mai ales a nu rămâne cu o sensibilitate la soare sau căldură o lungă perioadă de timp. Aşadar, reţineţi aceste recomandări şi sfătuiţi şi pe alţii.