Interacţiunile medicamentelor

Prezenţa, acum câteva zile, în cabinetul meu a unei reporteriţe care se interesa de cercetarea clinică a medicamentului, m-a determinat să scriu câteva rânduri despre posibilitatea interacţiunilor medicamentoase.

Se ştie că în terapeutică folosim curent asocieri medicamentoase. Dacă media numărului de medicamente aflate pe reţeta unui pacient care vizitează medicul de familie este de aproximativ 2-4 produse, în cazul bolnavului spitalizat, mai ales în cazul celui din serviciul de terapie intensivă sau cel al bolnavului cronic din diferite servicii medicale sau chirurgicale, media medicamentelor asociate este mult mai mare, putând ajunge până la zeci. Îmi revine în memorie o situaţie prezentată de o doctorandă de-a mea, care mi-a arătat o foaie de observaţie din care reieşea că, într-un interval de 36 de ore, un pacient a primit 47 de medicamente pe diferite căi! Medicamentele asociate pot fi administrate separat sau cuprinse în aceeaşi formă medicamentoasă. Interacţiunea medicamentoasă reprezintă modificarea efectului unui medicament de către altul sau de către mai multe medicamente, ca urmare a interferării lor la diferite niveluri. Interacţiunile medicamentoase de multe ori nu sunt semnificative, uneori sunt utile, iar alte ori pot avea consecinţe clinice dăunătoare. Un exemplu de interacţiune utilă este utilizarea vitaminei B6 (piridoxina) la pacienţii care fac tratament cu isoniazidă. Se ştie că tratamentul cronic cu isoniazidă determină leziuni ale nervilor, numite neuropatii. Piridoxina previne apariţia acestui efect secundar neplăcut. Situaţii mai serioase, uneori grave, se întâlnesc când medicamentele îşi anulează acţiunile sau determină reacţii toxice. Astfel, deşi medicamentele se administrează în doze corecte pentru fiecare, ele pot concura pe locurile de legare de pe unele molecule din organism şi se pot dezlocui reciproc. Numai medicamentul liber este activ, şi o eliberare bruscă a acestuia de la locul unde era fixat (deci inactiv) poate duce la grave consecinţe clinice. De exemplu, fenilbutazona (un medicament antireumatic) dezlocuieşte warfarina de pe proteinele din sânge, ceea ce poate determina sângerări periculoase. Există astăzi diverse tabele la dispoziţia medicilor, care indică posibilitatea interacţiunilor periculoase, dar acestea nu sunt complete şi din cauza faptului că apar zilnic noi substanţe sau produse medicamentoase şi nu există experienţa necesară legată de posibilele lor interacţiuni. Nu trebuie uitat că interacţiuni periculoase se pot produce şi prin asocierea medicamentelor cu alcoolul. De exemplu, asocierea antihistaminicelor de primă generaţie (romergan, feniramin) cu băuturi alcoolice poate determina o deprimare aditivă a reflexelor, ceea ce compromite efectuarea oricăror activităţi de fineţe, şi creşte posibilitatea de accidentare. A nu se uita că multe dintre medicamente se pot obţine fără prescripţie medicală, iar asocierea lor constituie un risc real. De aceea, pacienţii care se află sub tratament cu medicamente nu trebuie să asocieze o automedicaţie suplimentară, fără a cere, în prealabil, sfatul medicului de familie.