Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Lipsa somnului, o ameninţare pentru sănătate
O mulţime de oameni sunt victimele lipsei cronice de somn. Cred că fiecare dintre noi cunoaşte cel puţin o persoană care doarme prea puţin. Există foarte multe motive pentru care se ajunge la această stare: de la prea multă muncă la prea mult stat la televizor. Dacă vorbim despre viaţa sportivă, trebuie spus că performanţa nu este compatibilă cu privarea de somn. În acest articol voi prezenta cele mai grave consecinţe ale lipsei cronice de somn.
Lipsa cronică de somn poate declanşa multiple afecţiuni sau poate înrăutăţi anumite simptome ale bolilor deja instalate. Toleranţa alterată la glucoză: în lipsa somnului, sistemul nervos central devine hiperactiv, iar unul dintre efecte este inhibiţia funcţiei pancreasului, astfel producându-se mai puţină insulină, hormonul necesar pentru ca glucoza să intre în celule. Un studiu realizat la Univeritatea Ontario, care a urmărit efectele privării de somn, arată că, după câteva zile de nesomn, un bărbat tânăr şi sănătos, fără nici un factor de risc, poate ajunge să dezvolte toleranţa alterată la glucoză, o stare anterioară diabetului zaharat. Posibila legătură cu obezitatea: hormonul de creştere (GH) este secretat pe durata primei perioade de somn nocturn. Pe măsură ce îmbătrânim, timpul cât dormim se reduce din ce în ce mai mult, aceasta atrăgând după sine şi o diminuare a secreţiei de GH. Lipsa de somn la persoanele tinere poate reduce prematur cantitatea se GH secretată, accelerând astfel procesul acumulării de grăsime. În plus, dacă se asociază şi o diminuare a secreţiei de testosteron, acest proces este şi mai accentuat, fiind însoţit şi de hipotrofia masei musculare. Creşte „pofta“ de carbohidraţi: acest fenomen este explicat prin faptul că privarea de somn afectează producţia unui hormon numit leptină, care este responsabil de senzaţia de saţietate. S-a constatat că o reducere a nivelului de leptină atrage după sine o nevoie tot mai mare de a consuma alimente bogate în carbohidraţi. Slăbirea sistemului imunitar: s-a observat că persoanele care suferă de lipsă cronică de somn au mai puţine leucocite şi o capacitate mai redusă de a se apăra în faţa infecţiilor. Creşte riscul de cancer de sân: cercetătorii de la Universitatea Connecticut afirmă că este o legătură directă între cancerul de sân şi ciclurile hormonale perturbate de lipsa de somn şi expunerea la lumină (evident, artificială) în timpul nopţii. Melatonina, un hormon care se secretă noaptea, poate reduce secreţia de estrogen. Însă lumina intră în relaţie directă cu eliberarea melatoninei, ceea ce anulează efectul asupra secreţiei de estrogen, un hormon care creşte riscul de cancer de sân în anumite condiţii. Reduce atenţia şi capacitatea de concentrare: un studiu recent arată că persoanele care nu au dormit 19 ore obţin punctaje mai mici la teste de atenţie decât persoane cu alcoolemie 0,08%. Este evident că aceste persoane sunt mai predispuse la accidentări, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la antrenamente, unde nu mai sunt capabili să manevreze în siguranţă greutăţile sau îşi pot pierde echilibrul. Creşte riscul de ateroscleroză: privarea de somn conduce la o creştere importantă a nivelului de cortizol. În asociere cu alţi factori, aceasta poate conduce la accelerarea aterosclerozei. În plus, un nivel mare de cortizol predispune la reducerea masei musculare, acumularea de grăsime, osteoporoză, depresie, hipertensiune şi insulinorezistenţă. Stare depresivă şi iritabilitate: lipsa de somn produce suprimarea neurotransmiţătorilor cerebrali, unii dintre ei având rolul de a regla starea de spirit. Din acest motiv, privarea de somn conduce în primă fază la iritabilitate, iar în fazele avansate la stări depresive.