Nutrienți implicați în mod esențial în dezvoltarea creierului

În ziua de 27 noiembrie 1857 se năştea unul dintre fondatorii neurologiei moderne, Charles Scott Sherrington, care în 1932 a primit Premiul Nobel pentru Medicină împreună cu un coleg de-al său pentru descoperiri importante referitoare la funcțiile neuronului. Una dintre cele mai uimitoare celule din corpul uman și animal, neuronul, încă păstrează taine pentru cercetători. Cercetările lui Sherrington au fost esențiale pentru înțelegerea modului în care mușchii noștri realizează mișcări, iar organele interne funcțiile ca răspuns la stimularea de către neuroni.

Sherrington a fost cel care a explicat faptul că diferitele reflexe ale corpului sunt rezultatul unei conlucrări între măduva spinării și creier, care procesează și controlează impulsurile nervoase. Lui îi datorăm înțelegerea modului în care neuronii comunică între ei și cu alte organe, în cadrul structurilor numite sinapse. Din 1932 și până astăzi, fiziologia s-a dezvoltat încă și mai mult, funcțiile organismului uman și animal fiind tot mai bine înțelese. Concomitent cu aceasta a sporit însă și înțelegerea faptului că organismul nu este un robot programat din exterior să realizeze anumite activități. Mai mult decât atât, suntem în conexiune cu toată natura înconjurătoare din care, după cuvântul lui Dumnezeu, ne hrănim și creștem. Toate evenimentele și procesele care au loc în corpul nostru sunt dependente de elementele chimice naturale pe care le preluăm din aer, apă și alimentație.

O seamă de nutrienți controlează și sunt implicați în mod esențial în dezvoltarea creierului la făt și în primele luni după naștere. Creierul și sistemul nervos constituie o structură foarte sensibilă la deficitul de nutrienți, roluri deosebit de importante având proteinele, anumite grăsimi, fierul, zincul, cuprul, iodul, seleniul, vitamina A, colina și folatul. Dacă mama nu are o alimen­tație corespunzătoare, deficitul protein-caloric prelungit va avea efecte negative asupra hipocampusului și cortexului cerebral la făt. Hipocampusul are un rol major în formarea memoriei pe termen lung, inclusiv a memoriei spațiale, adică a capacității de memorare a locurilor în care se află diferite obiecte și a poziției propriului corp în raport cu obiectele din jur. Cortexul este etajul superior al evenimentelor neuronale, locul unde sunt integrate și procesate gândurile, amintirile, emoțiile, simțurile, fiind implicat în mod esențial în memorare, învățare, raționare, analiză, conștiință. Prin urmare, este important ca în perioada de sarcină și alăptare, femeile să aibă un aport proteic optim, consumând zilnic surse de proteine animale și/sau vegetale: pește, carne de pasăre, ouă, tofu, lapte de soia, tempeh, fasole, lin­te, năut, mazăre, lupin, nuci și semințe, cereale integrale, lactate slabe.

Deficitul de fier afectează sinteza mielinei și a unor neurotrans­miță­tori, prin intermediul cărora neuronii comunică între ei și cu alte celule, și funcția hipocampusului. Cele mai bune surse de fier sunt stridiile, melcii de mare, caracatița, zbârciogii, caisele uscate, fasolea albă cu bob mare, lintea, piersicile uscate, spanacul (stropit cu suc de lămâie), năutul, prunele uscate, se­mințele de susan, fasolea neagră, fasolea pestriță, fasolea ochi-negru.

Zincul este un micronutrient crucial în reglarea sistemului nervos autonom, adică a acelei componente a sistemului nervos care controlează procesele fiziologice involuntare: bătăile inimii, respirația, digestia ș.a. De asemenea, deficitul de zinc afectează dezvoltarea hipocampusului și a cerebelului, parte a creierului pe care Sherrington a identificat-o drept „capul” sistemului proprioceptiv. Propriocepția este cel de-al șaselea simț al nostru, cu ajutorul căruia știm unde se află diferitele părți ale corpului nostru și suntem conștienți de mișcările pe care le realizăm, de forța musculară, de poziția articulațiilor. Cerebelul este și centrul de coordonare a mișcărilor de precizie precum cele pe care le realizează artiștii, chirurgii, esteticienii, croitorii, electricienii ș.a. Surse foarte bune de zinc sunt stridiile, pulpele de pui (fără piele), tofu, semințele de dovleac, lintea, năutul, fasolea albă cu bob mare, iaurtul slab, fulgii de ovăz, fasolea ochi-negru, ciupercile shiitake, fasolea neagră, mazărea verde ș.a.

În formarea sinapselor și comunicarea interneuronală, un rol important îl au acizii grași polinesa­turați, pe care îi putem obține din alimente precum peștele, algele, nucile, avocado, semințele de in, de chia, migdalele, alunele, semințele de dovleac și alte nuci și semințe.

Cuprul este un micronutrient implicat în sinteza neurotransmiță­torilor și în metabolismul neuronilor și al celulelor gliale care însoțesc neuronii pentru a-i hrăni, a-i apăra, a-i îndepărta pe cei nefuncționali. Cuprul este și un element- cheie al protecției antioxidante la nivelul tuturor celulelor, nu doar pentru neuroni. Surse alimentare bune de cupru sunt stridiile, tofu, cartofii dulci, semințele de susan, semințele de floarea- soarelui, de cânepă, caju, năutul, somonul, nucile, ciocolata neagră, fisticul, avocado.

O alimentație echilibrată, variată, care include și zile de post, bazată de plante integrale, poate aduce în organism diversitatea de nutrienți necesară stării de bine generale - fizice, mintale și sufletești.