Piersicul, un pom-„medicament“

Ca şi caisul, piersicul prezintă o seamă de efecte terapeutice de excepţie, fapt ce îl aşază pe primele locuri în categoria pomilor fructiferi importanţi în fitoterapie. Organele vegetale utilizate pentru diverse tratamente sunt: fructele, florile şi frunzele.

Fructele piersicului au însuşiri energetice, stomahice, digestive, astringente, purgative, laxative, diuretice, depurative, alcalinizante, hidratante, vermifuge. Florile au efecte sedative, antispasmodice, laxative, diuretice, depurative, alcalinizante şi vermifuge.

Frunzele sunt calmante, laxative, diuretice şi vermifuge. Sâmburii zdrobiţi au însuşiri vermifuge.

La nivelul aparatului digestiv, fructele sunt eficiente în gastritele hiperacide, în ulcerele duodenale, în steatoza hepatică, colica biliară, în colicile intestinale, constipaţie, hematurie.

Prin conţinutul bogat în fier, vitamine şi magneziu, fructele contribuie la refacerea hemoglobinei şi a energiei organismului, creşte imunitatea în cazul convalescenţilor, persoanelor anemice, obosite şi depresive. În cazul bebeluşilor cu intestinele fragile nu se recomandă consumul piersicilor.

Vitaminele şi fosforul protejează celulele nervoase şi au efecte favorabile în cazul nevrozelor, depresiilor psihice, insuficienţei tiroidiene şi în echilibrarea sistemului nervos central. Fiind alcalinizante, piersicile ajută în litiazele urinare.

Fructele proaspete, nedecojite, ţinute la temperatura camerei, se consumă dimineaţa, în locul micului dejun, în cure de câte trei zile, cu efecte în tulburări digestive, constipaţie, boli de colon (datorită fibrelor celulozice), eliminarea calculilor biliari şi renali, dezintoxicarea organismului. Fiind sărace în calorii, pot fi consumate de persoanele care vor să slăbească.

Două fructe asigură necesarul zilnic de vitamina C. Prin conţinutul bogat în potasiu, fier şi calciu, piersicile întăresc organismul şi se recomandă, în cure de câte trei zile, adolescenţilor şi copiilor anemici.

Sucul de piersici, obţinut la storcător, se consumă într-o cantitate de două-trei pahare pe zi, într-o cură de trei-patru zile, având efecte în creşterea imunităţii organismului şi calităţi laxative.

Forme de utilizare în fitoterapie

- infuzie din flori (10 g flori uscate şi mărunţite la 250 ml de apă clocotită), se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau dou-trei căni pe zi, după mese, având efecte în constipaţie, tuse convulsivă, nefrite, nevroze, ca urmare a proprietăţilor laxative, diuretice, sedative şi antispasmodice;

- siropul dintr-un kilogram de flori proaspete, zdrobite, şi 1,9 kg zahăr se fierbe pe baia de apă până la consistenţa siropoasă. Siropul din amestecul de flori şi frunze, preparat din infuzie concentrată (100 g flori şi frunze la un litru de apă clocotită), la care se adaugă o cantitate egală de miere şi se fierbe pe baia de apă până capătă o consistenţă siropoasă, se consumă câte 20-30 ml pe zi, cu efecte în tusea convulsivă şi insomnii;

- infuzia din frunze (o linguriţă frunze uscate şi mărunţite la 250 ml apă clocotită) se infuzează acoperit 15-20 de minute şi se beau două-trei căni pe zi, cu efecte în parazitoză digestivă, nefrită şi dureri de piept;

- infuzia dintr-un amestec de 20 g flori uscate şi 50 g frunze uscate - se pun două linguriţe de amestec la 200 ml de apă clocotită sau lapte dulce fierbinte, din care se consumă câte două-trei ceaiuri pe zi, în scop laxativ şi în combaterea anginei pectorale. Având o aromă foarte bună, ceaiul este preferat de copii.

Extern, se pot aplica:

- cataplasama din frunze proaspete, cu efecte favorabile în cancerele ulcerate;

- cataplasmă din sâmburi pisaţi sau cu ulei din sâmburi, cu rol calmant în hemoroizi, boli de piele sau pentru combaterea viermilor intestinali;

- măşti cosmetice, preparate din pulpă de fructe zdrobite sau din fructe proaspete, eventual amestecate cu puţină lămâie, care se aplică pe ten uscat sau normal, timp de 20 de minute, după care se spală cu apă călduţă. Au rol de hidratare, catifelare şi de hrănire a pielii în profunzime.