Răspundem cititorilor: Florile de soc combat infecţiile respiratorii

Iulia O., Constanţa: "În ce afecţiuni sunt recomandate infuziile şi decocturile din flori de soc?"

Prof. Constantin Milică: Florile de soc prezintă numeroase proprietăţi terapeutice, care influenţează în mod favorabil metabolismul general uman:

- efecte diuretice şi depurative, datorită derivaţilor flavonici şi a sărurilor de potasiu;

- efecte puternic sudorifice şi diaforetice datorate flavonelor şi acizilor fenolici care stimulează glandele sudoripare;

- efecte emoliente, laxative, purgative şi antiinflamatoare, datorită conţinutului în saponine, pectine şi mucilagii;

- efecte antiseptice şi cicatrizante produse de conţinutul în taninuri şi ulei eteric;

- efecte galactogoge, antinevralgice şi antialergice imprimate de bioflavonoide, glicozizi şi vitamine.

În uz intern, florile de soc au efecte remarcabile într-un mare număr de boli:

- eliminarea toxinelor din organism, atât prin urină, cât şi prin transpiraţie, mărind activitatea secretorie a glandelor sudorifice şi intervenind direct în hidropizie;

- vindecarea unor afecţiuni renale, acţionând asupra epiteliului renal, cu stimularea activităţii rinichilor, dizolvarea nisipului şi a calculilor renali şi mărirea cantităţii de urină eliminată în timpul zilei. Astfel, intervine în nefrita cronică cu edeme, colică renală, cistite;

- în afecţiunile căilor respiratorii, florile de soc sunt eficiente în gripă, guturai, răceală, răguşeală, tuse, crize severe de astm bronşic, bronşită, tuberculoză, febre eruptive (rujeolă, scarlatină), favorizând erupţia, combat infecţiile la nivelul plămânilor şi al căilor respiratorii superioare. Ceaiul din flori este eficace în crize de dispnee şi tuse, însoţite de cianozări, care trezesc bolnavul din somn, înainte de miezul nopţii, cu transpiraţie abundentă la trezire, agitaţie, anxietate şi extremităţi reci şi cianozate;

- calmarea durerilor reumatice, artroze, artrite, sciatică, nevralgii de trigemen şi intercostale, gută.

- intervine în curele de slăbire, cu efecte imediate în obezitate, celulită şi constipaţii cronice sau de natură nervoasă, datorită proprietăţilor diuretice şi laxative.

- în uz extern, ceaiul de soc se foloseşte în furuncule, abcese, eczeme, degerături, arsuri, umflături, urticarie şi pentru comprese, în conjunctivită, blefarită, eczeme ale pleoapelor şi orgelet, având rol de a reduce inflamaţiile şi de a fluidifica infecţiile.