Răspundem cititorilor: Tratamentul împotriva infecţiilor streptococice trebuie făcut cât mai de timpuriu

Magda P., Timişoara: „Băieţelul meu de cinci ani este infectat cu un streptococ grupa A. Cum s-a produs infectarea şi ce tratament trebuie urmat în acest caz?“

Dr. Doina Dumitriu, medic de familie: Transmiterea infecţiei cu streptococ grup A este rezultatul contactului direct cu persoanele infectate. Nu există un rezervor de streptococ extrauman important; totuşi, ocazional, infecţia poate să apară şi prin intermediul alimentelor, mai precis prin lapte. Copiii sunt principalii responsabili de răspândirea bolii streptococice, deoarece, la ei, infecţia este mai frecventă, iar purtătorii sănătoşi din rândul lor sunt numeroşi. Prezenţa unui copil infectat şi netratat într-o familie este urmată de infecţie faringiană a unui număr mare de copii şi adulţi din familia respectivă.

Sunt situaţii în care infecţia se prezintă sub o formă clinică uşoară, fără simptome, şi atunci persoanele respective nu se adresează medicului, nu primesc tratament şi sunt în totalitate capabile să răspândească streptococul.

Una dintre cele mai severe infecţii declanşate de acest streptococ este faringita streptococică. Boala are debut brusc, cu hiperemia faringelui, asociată uneori cu dureri abdominale şi greaţă, stare generală rea, greutate la înghiţit, cefalee, febră. La copilul de vârstă şcolară, infecţia respiratorie streptococică nu este însoţită de tuse. La copii şi copii mici, faringitele streptococice au un debut acut şi bine definit, sunt însoţite de diaree, adesea cu escoriaţii în jurul narinelor şi tuse. Sunt rar asociate cu febră ridicată şi au o evoluţie prelungită, de 4-8 săptămâni. La această vârstă apar frecvent complicaţii: otite medii, sinuzite, limfoadenoame cervicale.

Tratamentul antimicrobian vizează următoarele obiective:

- controlul prompt al procesului supurativ acut din tractul respirator superior sau din orice altă parte;

- prevenirea complicaţiilor supurative;

- prevenirea complicaţiilor nesupurative: reumatismul articular acut şi glomerulonefrita acută;

- eliminarea stării de purtător şi prevenirea transmiterii streptococului la alte persoane.

Pentru prevenirea reumatismului articular acut, tratamentul faringitei streptococice trebuie început cât mai repede posibil după precizarea diagnosticului. Nu există nici o formă de imunizare activă împotriva streptococilor.

Depistarea promptă şi tratamentul adecvat al infecţiilor streptococice, efectuarea de rutină a culturilor faringiene pot reduce epidemiile de boli streptococice.

Extragerea amigdalelor este ineficientă, deoarece nu previne infecţia cu streptococ. Bolile respiratorii streptococice dobândite după amigdalectomie pot fi mai puţin severe, dar frecvenţa complicaţiilor nesupurative rămâne constantă.