Schimbări în evoluția organismului: Anatomia mâinii

Organismul uman este într-o perpetuă evoluție, de cele mai multe ori greu de observat de la o generație la alta. Cercetătorii, și nu numai, se întreabă ce înălțime vor avea oamenii viitorului, cât de mare va fi creierul lor sau ce aspect va avea pielea, știindu-se că mediul în care trăiesc, dar și ocupațiile pe care le au influențează schimbări la nivelul întregului organism.

Un studiu publicat de Journal of Anatomy confirmă faptul că evoluția organismului continuă și este extrem de imprevizibilă. De exemplu, s-a constatat că din ce în ce mai mulți oameni au în anatomia mâinilor o arteră în plus față de majoritatea dintre noi, un lucru care ar putea deveni ceva obișnuit peste câteva generații. Este vorba despre o arteră mediană care străbate central antebrațele noastre în timpul vieții intrauterine, dar pe care nu o mai avem după ce ne naștem. Atunci se termină misiunea ei de a asigura „hrănirea” brațelor fătului pentru a se dezvolta, după care dispare până la vârsta de 8 săptămâni. Unii dintre noi se nasc cu artera mediană încă pompând sânge, fie doar în antebraț, fie în întreaga mână. Rolul ei este preluat apoi de alte două artere: artera radială, pe care se măsoară pulsul, și artera numită ulnară. 

Anatomiștii au descoperit încă din secolul al 18-lea prezența arterei mediane la unii oameni și după viața intrauterină. Cercetătorii australieni de la Universitatea Flinders și Universitatea din Adelaide au observat că din ce în ce mai mulți oameni rămân cu artera respectivă și după ce se nasc. 

Dacă la generațiile născute la mijlocul anilor 1880 prevalența acestei modificări era de numai 10%, în cazul celor născuți la sfârșitul secolului 20 s-a ajuns la 30%. Este o creștere semnificativă într-un termen scurt din punctul de vedere al evoluției organismului uman și ar putea fi rezultatul fie al unor mutații genetice, fie al unor probleme de sănătate ale mamei, fie un cumul al ambelor cauze. Dacă această evoluție va continua în același ritm, se va ajunge la un moment dat ca prezența arterei respective să devină ceva obișnuit. 

Faptul că prezența arterei mediane este de trei ori mai frecventă acum decât cu mai mult de un secol în urmă sugerează că selecția naturală i-ar favoriza pe cei care rămân cu această arteră în plus și la vârsta adultă. 

Acest proces evolutiv observat la nivelul mâinilor pare să fie unul pozitiv. Prezența arterei mediane ar putea ajuta degetele și antebrațul să fie mai puternice, prin creșterea aportului de sânge, iar în situația unor urgențe chirurgicale poate fi folosită ca grefă în alte părți ale corpului. 

Există, însă, și un dezavantaj. Prezența arterei poate îngusta canalul dintre încheietura pumnului și palmă, delimitat de oasele carpiene și ligamentul carpian. Riscul este de a se declanșa sindromul de tunel carpian, o afecțiune care se poate agrava în timp și posibil chiar să nu mai permită mișcarea mâinii.

Un alt exemplu de evoluție recentă în anatomia corpului uman este absența măselelor „de minte”, din ce în ce mai frecventă în vremurile noastre.

(Ileana Marin)