Scoarța de stejar, un remediu cu proprietăți astringente

Acest produs natural a fost folosit din vechime pentru a trata o gamă largă de boli, inclusiv răceli și gripă, eczeme, varice și multe altele. În medicina pe bază de plante, scoarța de stejar este cunoscută pentru proprietățile sale astringente puternice și pentru tratarea infecțiilor gurii, sângerarea gingiilor, diaree acută, afecțiuni ale pielii, răni, arsuri și tăieturi, febră, pierderea ­poftei de mâncare, tulburări ­digestive, artrită.

Scoarța de stejar provine de la stejarul alb (Quercus Robur), fiind singura parte a arborelui care se folosește în industria farmaceutică. Se recoltează din martie până în aprilie.

Proprietățile scoarței de stejar includ acțiuni calmante, astringente (constricția celulelor și țesutu­rilor corpului, pentru a ajuta la tratarea sângerării), depurative, emanogoge. Concentrația ridicată de tanin din coaja de stejar face ca aceasta să aibă proprietăți astringente foarte puternice, cu o largă utilizare și în alte afecțiuni, cum ar fi: hemoroizi, infecții cu stafilococ, zona zoster, eczeme și răni infectate. Scoarța de stejar poate avea pro­prietăți preventive și împotriva cancerului și a litiazei renale, cu prevenirea formării de calculi.

Alte componente potențial active ale scoarței de stejar includ saponinele, care ajută la eliminarea excesului de grăsimi din organism, legându-se cu grăsimile din tractul digestiv și contribuind la descompunerea lor. Acest lucru poate ajuta la scăderea ratei de absorbție a colesterolului. Saponinele sunt, de asemenea, considerate utile ca expectorant. Scoarța de stejar poate avea, însă, și efecte secundare grave. Simptome ale reacțiilor adverse pot apărea la nivelul stomacului și intestinului, dar pot provoca, de asemenea, și leziuni renale sau hepatice. De aceea, scoarța nu este recomandată a fi consumată de către femei în perioada sarcinii și alăptării și nici de către bolnavii cu afecțiuni cardiace.

La fel ca în cazul altor suplimente pe bază de plante, doza corectă de scoarță de stejar depinde de mulți factori, inclusiv vârsta și starea generală de sănătate.

Scoarța de stejar poate fi consumată sub formă de infuzie, într-un ceai indicat pentru diaree, răceli, febră, tuse sau bronșită. Poate fi luat și ca stimulent al apetitului, și pentru a ajuta digestia. O compresă de scoarță de stejar poate fi aplicată direct pe piele sau poate fi adăugată în apa de baie, ca antiinflamator și analgezic. Doza recomandată ar fi de un gram, de trei ori pe zi, sau una până la două linguri de scoarță de stejar, fierte timp de 20 de minute în 500 ml de apă. Se pot face aplicații pe piele de trei până la cinci ori pe zi.

Tinctura de scoarță de stejar poate fi realizată amestecând scoarța de stejar cu alcoolul, amestec care va fi apoi pus la macerat timp de două săptămâni. Deoarece ab­sorbția scoarței de stejar în tractul intestinal este uneori întârziată, coaja de stejar trebuie luată cu o oră sau mai mult înainte sau după administrarea oricărui medicament sau alte suplimente pe bază de plante. Conținutul de tanin (componente active) al scoarței de stejar se modifică (de la un interval cuprins între 8% și 20%), în funcție de perioada anului în care se recoltează coaja, vârsta ramurilor și metoda de preparare. 

Depozitați preparatele din coajă de stejar într-un loc răcoros și uscat, ferit de lumina directă a soarelui. Este important să consultați un specialist sau un furnizor de servicii medicale pentru a fi siguri că utilizați corect și în siguranță scoarța de stejar.