Simptome şi tratament în anginele acute (amigdalitele acute)

În numărul de astăzi vom trece în revistă, pe scurt, două dintre principalele clase de angine acute, prezentând câteve caracteristici generale şi criterii de recunoaştere ale fiecărei forme în parte.

Termenul de angină provine din traducerea din latină a cuvântului „anginare“, care înseamnă „a se strâmta“, fiind vorba de strâmtarea istmului faringian din cauza fenomenelor inflamatorii acute de la acest nivel. Orice faringoamigdalită acută este însoţită de un aşa-zis „sindrom anginos“, care se traduce prin prezenţa unor semne generale (febră, alterarea stării generale, greţuri, vărsături, dureri abdominale, dureri musculare sau articulare) şi locale (durere în gât, durere la nivelul urechii prin mecanism reflex de iradiere a durerii de la nivelul gâtului, voce nazonată, miros urât de la nivelul gâtului).

Ca şi agenţi etiologici posibili în apariţia anginelor sunt bacteriile, viruşii, fungii (ciupercile) şi o serie de medicamente ce determină aplazie medulară cu agranulocitoză şi apariţia unei forme speciale de angină ulcero-necrotică.

Anginele acute eritematoase

Mai sunt denumite adenoviroze, pentru că sunt determinate de viruşi. Sunt frecvent întâlnite în anotimpul rece, favorizate de schimbarea microclimatului şi de starea de oboseală a organismului, fiind transmise prin contagiune directă.

Debutul este brusc, cu mici frisoane, febră moderată, stare de oboseală marcată şi senzaţie de gâdilat la nivelul gâtului, care se transformă apoi în durere amigdaliană exagerată de înghiţit şi care poate iradia la nivelul urechii. La examenul local se constată congestia în totalitate a mucoasei faringiene şi mărirea în volum a ganglionilor subangulomaxilari care sunt dureroşi la palpare. La copii, se pot constata şi semnele unei adenoidite acute (obstrucţie nazală, rinoree, respiraţie orală). Durata de evoluţie este de 3-4 zile la adult, fiind mai prelungită la copil.

Dintre complicaţiile ce pot apărea amintim laringo-traheita virală (frecventă la copil) sau nefrita.

Tratamentul vizează următoarele măsuri:

- generale: repaus la pat, alimentaţie uşoară, cu multe lichide, antitermice, vitamine din grupurile C, A, E, antalgice. Antibioticele se vor prescrie doar în cazul suprainfecţiei bacteriene;

- locale: igiena buco-dentară riguroasă, comprese calde în jurul gâtului, gargarisme călduţe cu ceai de muşeţel, în care se pune bicarbonat de sodiu, sau cu apă oxigenată, diluată la jumătate; de asemenea, mai sunt indicate diverse antiseptice locale sub formă de pastile de supt. Cazurile recidivante pot beneficia de tratament chirurgical (amigdalectomie).

Anginele acute eritemo-pultacee

Sunt de origine bacteriană, cel mai frecvent fiind implicaţi streptococii, stafilococii, pneumococul. Debutul este brusc, cu febră mare (38-39 grade), frisoane, durere de gât, respiraţie urât mirositoare, alimentaţie dificilă. La examenul local se constată mărirea în volum a amigdalelor, care sunt roşii şi acoperite de un depozit alb-lăptos pultaceu, care poate fi punctiform sau sub formă de dâre. Ganglionii submaxilari sunt măriţi şi dureroşi.

Complicaţiile acestei forme de angină sunt locale (abces periamigdalian, supuraţii la nivelul ganglionilor, adenoflegmoane laterofaringiene) sau generale (endocardită, celulită cervicală, septicemie). Dacă agentul etiologic este streptococul, complicaţiile posibile sunt reumatismul poliarticular acut, reumatismul postanginos, glomerulonefrita acută poststreptococică, ce debutează la 8-20 de zile după vindecarea anginei.

Tratamentul adaugă la măsurile generale şi locale amintite la Angina eritematoasă şi un antibiotic (de preferat penicilina sau un macrolid), care trebuie administrat între 7-14 zile.

Atenţie! Există practica în rândul bolnavilor ca după 4-5 zile de antibiotic, odată cu ameliorarea simptomelor, să renunţe la tratament, ceea ce este total greşit şi conduce, de cele mai multe ori, la recidivarea simptomelor.