Valoarea terapeutică şi nutritivă a fructelor de toamnă

În alimentaţia zilnică, fructele nu trebuie să fie considerate suplimente, servite ca desert. Compoziţia lor biochimică şi proprietăţile terapeutice foar­te variate fac din fructe unele dintre cele mai importante alimente, recomandate atât pentru persoanele sănătoa­se, cât şi pentru cele bol­na­ve, de la copii până la vârstnici.

În cazul merelor, conţinutul biochimic foarte complex şi diversificat arată prezenţa unei cantităţi mari de zaharuri (7-16%) ca surse de energie, proteine, pectine, care reduc colesterolul, polivitamine naturale (C, A, B, PP), mai ales în coaja fructelor, săruri minerale complexe şi o valoare energetică de 128 kcal la 100 g fructe; 1,5-2 kg fructe ar satisface necesarul caloric zilnic al unui adult.

Toate aceste componente dau multiple proprietăţi terapeutice, care recomandă merele ca medicamente naturale de excepţie: stimulatoare în funcţionarea ficatului, digestive, laxative, protectoare gastrice şi intestinale; diuretice, depurative asupra sângelui şi hipercolesterolemiante; tonice şi calmante la nivelul sistemului nervos şi muscular; antireumatismale, răcoritoare, vitaminizante şi mineralizante la anemici.

Un consum constant de mere, prin cure de scurtă sau lungă durată, scade riscul multor boli, inclusiv riscurile de cancer, mai ales la colon şi prostată, datorită conţinutului ridicat de antioxidanţi (flavonoide, polifenoli).

Un măr mâncat dimineaţa purifică respiraţia, fortifică gingiile şi curăţă dinţii prin îndepărtarea tartrului dentar.

Un măr consumat după mesele principale din zi are efecte digestive şi laxative şi absoarbe toxinele şi microorganismele de la nivelul intestinelor.

Un măr mâncat seara are efecte relaxante asupra sistemului nervos, fiind şi un bun somnifer.

Două mere pe zi ajută la întărirea muşchilor cardiaci, evită infarctul miocardic şi elimină excesul de apă prin diureză.

Dacă se respectă curele de consum zilnic, timp îndelungat, se vor simţi efectele benefice la nivelul diferitelor organe interne.

Merele combat: gastrita, ulcerul gastric, steatoza hepatică, calculoza biliară, indigestiile, colitele de fermentaţie, rectocolitele şi constipaţiile cronice. De asemenea, previn şi combat asteniile fizice şi intelectuale, stările stresante, oboseala, surmenajul, nervozitatea, migrenele, insomniile şi durerile de cap. Merele sunt benefice și în cazul bolilor cardiovasculare, previn hipertensiunea arterială, ateroscleroza, infarctul miocardic, congestia cerebrală şi dereglările apărute în circulaţia periferică a sângelui (arterite, tromboze, varice).

La nivelul plămânilor, merele combat bronşitele, tusea convulsivă, gripele şi stările febrile. La vârstnici, acest fruct întârzie procesul de îmbătrânire.

În uz extern, merele ajută la vindecarea unor boli de piele (herpes, plăgi, varice), catifelează tenul, reduc cearcănele şi pungile de sub ochi.

Utilizările perelor în fitoterapie

Proprietăţile terapeutice ale perelor sunt relativ apropiate de cele ale merelor. Bune efecte s-au constatat în tratarea bolilor pulmonare, mai ales în tuberculoză, astm bronşic, calmarea tusei şi eliminarea febrei.

În afecţiunile renale-genitale, perele sunt bune pentru eliminarea calculilor renali, infecţii renale (cistită, colibaciloză), prostată şi eliminarea acidului uric.

În alimentaţie se consumă fructele proaspete, zemoase şi aromate, fiind un desert sănătos şi o bună sursă de vitamine naturale. Având energie calorică mai redusă, sunt indicate în curele de slăbire şi la persoanele cu glicemia mai ridicată.

Iarna sunt consumate sub formă de compot, o băutură răcoritoare şi energizantă, cu efecte uşor laxative şi diuretice.

Formele prelucrate în gospodării sunt: sucuri, gemuri, marmelade, dulceţuri, lichioruri şi oţeturi.

Rolul prunelor în fitoterapie

Prunele sunt bine cunoscute pentru proprietăţile laxative, decongestive pentru ficat, dezinfectante şi diuretice. Sunt regenerante pentru sistemul nervos, fortifiante şi energizante pentru persoane anemice, debile şi în convalescenţă.

Ca acţiuni terapeutice specifice, se remarcă la nivelul aparatului digestiv prin efecte în gastrite hiperacide, ulcere gastrice şi duodenale, steatoză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, splenomegalie, constipaţii cronice şi paraziţi intestinali.

În afecţiunile cardiovasculare prezintă efecte în tratarea hipertensiunii arteriale, în ateroscleroză şi în reducerea colesterolului rău - LDL - depus pe arterele cerebrale şi periferice, blocând formarea cheagurilor de sânge în vasele circulatorii.

O cură cu prune s-a constatat că are efecte benefice la persoanele cu stări depresive, astenie psihică, surmenaj, stări de oboseală şi regenerarea nervilor degradaţi prin prezenţa potasiului.
În alimentaţie sunt recomandate fructele proaspete, consumate dimineaţa, pe stomacul gol, sau la începutul meselor, cu efecte laxative în combaterea constipaţiei. Introduse în regimul hiposodat, au efecte la bolnavii de gută şi nefrite.

În timpul iernii sunt foarte bune prunele uscate, cu valoare energetică ridicată, recomandate la copiii anemici, adolescenţi în creştere, sportivi şi persoane care depun eforturi fizice mari. Este suficientă o cură cu câte 10-12 fructe uscate pe zi pentru a avea efecte în: decongestionarea ficatului, dispariţia balonărilor, refacerea vigorii stomacului şi a intestinelor, inclusiv stimularea poftei de mâncare; reducerea riscului accidentelor vascular-cerebrale, prevenirea cancerului de colon şi dezintoxicarea rinichilor.

Proprietățile curative ale gutuilor

Proprietăţile terapeutice ale gutuilor sunt predominant astringente, antivomitive, antidiareice, antihemoragice intern, tonice, aperitive şi fortifiante.

O cură cu gutui are efecte în combaterea hemoragiilor intestinale, uterine şi pulmonare.

La nivelul aparatului digestiv, gutuile acţionează în caz de diaree, dizenterie, insuficienţă hepatică şi pacreatică, hiperaciditate gastrică, vome, enterocolite, balonări, intoxicaţii alimentare şi medicamentoase.

În bolile respiratorii efecte foarte bune sunt constatate în tuberculoză pulmonară, catar pulmonar, bronşite, astm bronşic, angine, laringite, amigdalite.