Sunt copil. Am drepturi!

Violenţa asupra copiilor este una dintre cele mai mari probleme globale în ceea ce priveşte drepturile omului. Conform studiilor, copiii cu vârste mici prezintă un grad mai ridicat de risc la violenţa fizică, în timp ce violenţa sexuală îi afectează predominant pe cei care au ajuns la pubertate sau sunt adolescenţi. 20 noiembrie a fost Ziua internaţională a drepturilor copilului, prilej cu care România a aniversat 21 de ani de la ratificarea Convenţiei ONU pentru Drepturile Copilului şi la noi. Cu această ocazie, Bucureştiul găzduieşte, până în luna decembrie a.c., "Festivalul drepturilor copilului", care îşi propune sensibilizarea opiniei publice pentru respectarea, promovarea şi apărarea drepturilor copilului român.

Acţiunile trebuie să aducă dezvoltarea serviciilor pentru mamă şi copil, educaţie, programe de protecţie socială (...) Sperăm ca noua lege a asistenţei sociale să fie aprobată de Parlament, există preocupare pentru servicii", a declarat Edmond McLoughney, preşedintele UNICEF pentru România. McLoughney a recunoscut eforturile pentru creşterea bugetului alocat copiilor în România şi a recomandat utilizarea eficientă a banilor.

Cu toate acestea, statisticile referitoare la abuzurile asupra copiilor din ţara noastră sunt îngrijorătoare. Care ar fi explicaţia, atâta timp cât toate studiile şi, mai presus de acestea, fiinţa noastră umană ne arată că nici o formă de violenţă asupra copiilor nu este justificată şi că toate violenţele asupra copiilor pot fi prevenite?

Mulţi copii nu pot avea o viaţă normală din cauza sărăciei. Din păcate, sărăcia nu este singurul monstru care întunecă copilăria micuţilor noştri şi le aruncă la coş drepturile, mototolite ca o hârtie creponată. De cele mai multe ori, adulţii sunt cei care iau chip de "bau-bau" şi consideră că pot avea puteri nelimitate asupra copilului.

Lipsiţi de apărare în faţa celor care îi cresc după dictonul "Eu te-am făcut, eu te omor", copiii sunt adesea victime ale propriilor "părinţi". De asemenea, este alarmantă creşterea numărului de copii abuzaţi fizic şi emoţional acasă, în şcoli sau în instituţiile de îngrijire şi în sistemul de justiţie. Pentru a preveni astfel de orori, copiilor trebuie să li se spună, cât mai devreme, că au şi ei drepturile lor, nu doar obligaţii, aşa cum aud, cel mai adesea, din gura adulţilor.

Profilul copilului abuzat. Soluţii

Cum recunoaştem un copil care a fost abuzat?

"În general, un copil abuzat are comportamente specifice: anxietăţi, depresii (la copii, dar şi la adolescenţi), la copii apare refuzul de a primi hrană, şi atunci devin mai slabi decât vârsta şi greutatea pe care ar trebui să o aibă în momentul acela, se retrag, relaţionează greu", precizează psihologul Carmen Lucov.

Specialistul arată că o formă de abuzare des întâlnită este neglijarea minorului, fie că este vorba de administrarea insuficientă a hranei sau a hranei nepotrivite pentru nevoile lui, fie că trăieşte în condiţii insalubre.

Se vindecă traumele din copilărie?

"Nu există o reţetă, nu e ca la medic, unde te duci şi îţi prescrie un tratament şi, dacă îl urmezi pe acela, situaţia e ca şi rezolvată. Depinde de fiecare copil, depinde de resursele lui emoţionale, depinde de modelele pe care le-a avut, depinde de capacitatea lui intelectuală. Un copil cu valori intelectuale înalte va gestiona diferit această situaţie, faţă de un copil cu valori ale intelectului sub medie - gen retard, întârziere mintală sau alte categorii", completează Carmen Lucov.

Tribunalul copiilor

În situaţii de abuz (fizic, sexual, emoţional, exploatare prin muncă, cerşetorie etc.), Codul Penal prevede pedepse penale. "Sfera infracţiunilor care vizează minorii sunt de la abandonul de familie până la abuzuri fizice. În dreptul cazurilor de exploatare sexuală ar trebui să punem alertă maximă, deoarece au crescut foarte mult în ultima perioadă. Trebuie ştiut că în cadrul fiecărei instanţe există complete specializate pentru cauze legate de minori şi familie. Aceşti copii sunt apăraţi din oficiu. În funcţie de modul în care se derulează procesul penal, se stabileşte ce se întâmplă cu minorul. Cel mai adesea, se tinde la reintegrarea lui în familia extinsă, adică este dat în grija unor rude - bunici, unchi, fraţi mai mari", spune avocat Amalia Bunea.

Când un copil are nevoie de ajutor poate apela gratuit 116 111 - Telefonul copilului (o organizaţie non-profit al cărei scop este acela de a proteja copiii împotriva oricărei încercări de încălcare a drepturilor lor). Minorii integraţi în sistemul educaţional pot vorbi despre problemele lor cu psihologul şcolii, care, în funcţie de gravitatea cazurilor, va apela la ajutorul serviciilor sociale, salvare, poliţie, medic. Mai mult, orice persoană poate sesiza orice abuz comis asupra unui copil, aceasta beneficiind de anonimat. Astfel, în perioada 21 noiembrie 2001 - 31 octombrie 2011, la Telefonul copilului, 7.906 persoane au sunat să denunţe un caz de abuz asupra copiilor.

Uman, dar şi legal, toţi copiii sunt egali. Indiferent de rasă, culoare, sex, naţionalitate sau etnie, limbă, religie, stare materială sau poziţie socială, dizabilităţi din naştere sau de orice alt fel, copiii nu trebuie discriminaţi.

"Nu constrângeţi copiii de nici un fel!"

Referitor la modul în care părinţii ar trebui să se comporte cu propriii copii, pr. prof. dr. Constantin Coman vorbeşte din proprie experienţă: "Sunt foarte bucuros de felul în care au crescut copiii mei ca oameni. Şi dânşii sunt la fel de bucuroşi. Omul care este liber nu are stimuli precum ambiţia, competiţia neloială. Există, dar foarte puţin. Nu constrângeţi copiii de nici un fel! Acum am văzut şi eu pedagogia copiilor mei la nepoţi - să vorbeşti cu copilul încă din faşă. Copilul te simte şi înţelege tot din inflexiunile vocii. Niciodată nu le-am interzis copiilor mei să plece unde au vrut. Nu le-am impus să vină la o anumită oră. Ei ştiau că trebuie să ajungă la timp şi veneau la ora potrivită din respect, din ruşine. Ştiau ce nu e bine să facă, de ce să-i mai cicălesc şi eu? N-am avut greutăţi cu ei, poate aşa le-a fost şi firea. Rămâneţi prieteni cu copiii! Şi încă un aspect, cicăleala mamei este cea mai dăunătoare pedagogie."

Respectaţi-le drepturile!

Câteva din drepturile copilului conform Legii 272/2004

Copiii au dreptul de a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii lor (art. 47).

- Copiii au dreptul să crească alături de părinţii lor (art. 30). Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor (art.31).

- Copiii au dreptul la odihnă şi vacanţă (art. 49).

- Copiii au dreptul la protejarea imaginii lor publice şi a vieţii lor intime, private şi familiale (art. 22);

Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva:

- oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă (art. 85)

- transferului ilicit în străinătate şi a nereturnării (art. 99)

- exploatării economice (art. 87)

- exploatării sexuale şi a violenţei sexuale (art. 99)

- olosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope (art. 88)

- răpirii şi traficării în orice scop şi sub orice formă (art. 99)

- pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 şi 90)

Se acordă protecţie specială:

- copiilor refugiaţi (art. 72)

- copiilor cu dizabilităţi (art. 46)

- copiilor aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice (art. 27)

- copiilor aflaţi în zone de conflict armat (art. 76.)

- copiilor neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane (art.19)

- copiilor care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal (art.80)