Dacă în zilele noastre capitala României nu se mai poate lăuda cu cine ştie ce premiere şi lucruri măreţe în materie de civilizaţie, în schimb, trecutul relativ apropiat ne dă o oarecare mândrie, şi asta pentru că Bucureştiul a fost primul oraş european iluminat public cu petrol lampant.
La începutul lui 1857, la Ploieşti, se dădea în funcţiune "Fabrica de gaze" a lui Marin Mehedinţeanu, care era şi prima de acest fel din România şi din lume. Era o rafinărie, cu o dotare primitivă, dar care a însemnat un mare pas către civilizaţie. Petrolul lampant oferit de rafinărie era incolor, fără miros, ardea cu o flacără luminoasă, de formă şi intensitate constante, nu dădea fum, nu rezulta cenuşă sau alţi compuşi. Trebuie să recunoaştem că era foarte comod să se lucreze cu un astfel de produs. Petrolul lampant se punea în felinare, care aveau un design destul de frumos, dând oraşului un aspect romantic. În plus, oferta de preţ de doar 335 lei/an pentru fiecare felinar a exclus orice concurenţă. Soluţiile alternative de iluminat public erau la acea vreme: uleiul de rapiţă sau cel de nucă, dar pentru acestea costurile erau de aproximativ 600 lei/an pentru fiecare felinar. La început s-au folosit la iluminat 1.000 de felinare.
Prin urmare, la 30 aprilie 1857, în Bucureşti s-a introdus iluminatul public cu lămpi cu petrol lampant, produs de fabrica de la Ploieşti. Ne putem mândri că pentru scurtă vreme am fost înaintea unor oraşe mari, precum Berlinul şi Parisul.
În 1871, oraşul de pe Dâmboviţa a renunţat la petrolul lampant şi a început folosirea în iluminatul public a gazului aerian.
(Dan Cârlea)