Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber Catacombe de legendă ale vechiului Bucureşti

Catacombe de legendă ale vechiului Bucureşti

Un articol de: Dan Cârlea - 11 Ian, 2013

Despre tunelurile de sub Bucureşti s-a aflat pentru prima oară din lucrarea "Istoria Bucureşcilor", publicată în 1899, a istoricului Gheorghe Ionescu-Gion (1857-1904). După câteva sute de ani de uitare a tunelurilor prin care boierii şi domnitorii îşi găseau scăparea în caz de primejdii, profesorul Gion a dat la o parte vălul unor vremuri legendare, arătând bucureştenilor o altă lume închisă în întuneric sub picioarele lor.

Istoricii spun că primul tunel de sub vechiul Bucureşti s-a construit la comanda lui Vlad Ţepeş şi lega palatul său, aflat pe locul ocupat în prezent de Palatul Kretzulescu, de Biserica Schitu Măgureanu, trecând pe sub Grădina Cişmigiu (un loc mlăştinos în acele vremuri), apoi mergea spre Cheiul Dâmboviţei, unde domnitorul avea pregătită o ascunzătoare.

Într-o conferinţă pe care istoricul Gheorghe Ionescu-Gion a susţinut-o în anul 1896 la Ateneu, spunea: "Dacă la Hanul lui Zamfir aş fi întâlnit un bătrân preot de la Biserica Gheorma-Banul, el mi-ar fi spus în taină că de la casele Băleanului şi ale Bărcănescului se întind pivniţe care duc, prin gangurile subterane, până la Curtea Veche, slujind din bătrâni ca ascunzători".

O mare parte din perimetrul de sub centrul vechi al Bucureştiului se pare că este plin de tuneluri vechi, atât pivniţe adânci şi boltite ale imobilelor care comunicau întrele, cât şi tunele pe post de mijloc de a trece dintr-o parte a oraşului în alta. Toate aceste încăperi şi tuneluri subterane au fost astupate în timp, odată cu sistematizarea şi cu alte necesităţi arhitecturale.

Demolările făcute în ultimii ani din comunism tot scoteau la iveală, ici şi colo, rămăşite ale istoriei zbuciumate ale Bucureştiului, aceste tuneluri, unele din ele de mari dimensiuni, încât s-ar fi putut merge cu caleaşca prin ele.

Pe vremea când se construia actualul Bulevard al Unirii, constructorii au descoperit un tunel în zona străzii Negru Vodă, tunel înalt de peste doi metri, căptuşit cu cărămidă arsă în cuptoare.

Vodă Caragea se plimba cu caleaşca pe sub pământ

Hanul lui Manuc, Biserica Domnească şi Curtea Veche sunt legate prin coridoare subterane, lungi de câteva sute de metri, iar între Curtea Veche şi Dealul Văcăreştilor era un alt tunel "de scăpare".

Cronicarii din vremea lui Vodă Caragea spun că domnitorul se plimba cu caleaşca pe sub pământ, de la Palatul Cotroceni până la Curtea din Dealul Spirii.

În vremea sistematizarii Capitalei, dictată de dorinţele megalomane ale liderilor comunişti, s-au stricat multe din aceste vestigii ale isoriei trecute a Bucureştilor şi pentru că, pe de altă parte, niciodată acest adevărat "oraş subteran" nu a fost cercetat temeinic, este imposibil de cernut adevărul de legendă.

Se spune că unele dintre aceste tuneluri se întind pe asemenea distanţe încât lucrurile par că ţin mai degrabă de imaginaţia populară decât de adevărul istoric. Se crede, de exemplu, că de sub Mănăstirea Antim pleacă un tunel care merge până dincolo de Liceul Şincai. O altă galerie subterană din aceasta ar duce în zona Gării de Nord, iar alta la Academia Militară.

Alte subterane seculare au fost descoperite în Colentina şi se crede că un vechi tunel lega Palatul Ghica de Mănăstirea Plumbuita, pe sub râul Colentina.

Sub Palatul Golescu, situat în zona stadionului Giuleşti, a fost descoperit un coridor subteran care duce înspre lunca Dâmboviţei. Pe acolo era traseul de refugiu al locatarilor din conacul Golescu Grant între strada Zinica Golescu şi str. Adrian Fulga, în secolele XVIII-XIX.

Un alt pasionat al galeriilor subterane, Simion Săveanu

De aceste tuneluri s-a mai ocupat un pasionat, Simion Săveanu, care a publicat în anul 1973 şi o carte în care problematica e tratată pe larg, numită "Enigmele Bucureştilor", Editura pentru Turism.

Mai târziu, autorul povesteşte într-un articol păţania sa din anul 1975, când a descoperit pe strada Columbelor un zid fortificat, cu aspect medieval. A dus acolo arhitecţi şi arheologi, a cercetat istoria locului, dovedindu-se că acolo exista un conac aparţinând boierilor din neamul Eliad. Unul dintre ei, Athanasie Eliad, era staroste peste săpunari, iar pământurile din acea zonă aparţineau câtorva familii de bogătaşi ai vremii. Zidul mergea în vremea descoperirii făcute de Simion Săveanu până la strada Logofăt Udrişte şi strada Mircea Vodă.

Multe sunt legendele legate de aceste catacombe, printre ele şi cea care spune că însuşi Tudor Vladimirescu le-a folosit pentru a ascunde arme înaintea revoluţiei şi legenda că celebrul haiduc Tunsu îşi asundea prada în tuneluri. Ba unii cred că şi azi există şi comori fabuloase în aceste galerii de sub Bucureşti, aşteptându-şi scoaterea la lumină. În lipsa unor cercetări arheologice sistematice - în parte cauzate de simplul motiv că nu se pot strica arterele de circulaţie sau demola clădiri ca să putem cerceta tunelurile -, nu putem şti cât din ceea ce se spune este fantezie şi cât este istorie reală.